De ce au fost blocate conturile Russia Today la Londra? (New York Times)

russia_today2.jpg

Președintele Vladimir Putin în vizită într-un studio al televiziunii Russia Today, 2013
Image source: 
wikipedia.org

Conturile filialei britanice ale rețelei de televiziune Russia Today (RT) au fost blocate la începutul aceatei săptămâni. Este aceasta o simplă afacere financiară sau mai curând un episod nou al confruntării geopolitice?

După cum reamintește New York Times (NYT), totul a început după ce banca NatWest i-a comunicat stației să-și mute conturile în altă parte începând cu 12 decembrie și că decizia a venit după "o analiză atentă", nefiind supusă apelului. Margarita Simonyan, redactor-șef al RT,  a acuzat Marea Britanie că nu respectă libertatea de exprimare.

Dar trezoreria Marii Britanii a declarat că guvernul nu a fost implicat în decizia băncii.

New York Times atrage atenția că Dmitri Kisseliov, șeful organizației-mamă RT, a fost pus pe lista de sancțiuni europene încă din 2014. Și că Barclays, banca anterioară a branșei RT din Marea Britanie, a închis conturile în iulie 2015.

Jonathan Eyal, director adjunct pentru studii de securitate rusești și europene la Royal United Institute din Londra, intervievat de NYT, pune acțiunea băncii pe seama legăturilor pe care rețeaua RT le are la Kremlin. "Există semne de întrebare asupra corporației și a surselor ei de finanțare", a spus el, "iar banca trebuie să fi fost conștientă de faptul că nu este o tranzacție comercială prea fericită".

Eyal a remarcat faptul că unele instituții financiare s-au confruntat recent cu amenzi mari pentru manipularea conturilor discutabile, iar el a speculat că NatWest "ar prefera controversa închiderii contului bancar unei afaceri care ar putea  să o contamineze financiar".

Dincolo de asta, a spus el, decizia poate fi urmarea unor presiuni, fie directe, fie indirecte, dinspre Statele Unite ale Americii, ca răspuns la atacarea calculatoarelor și serverelor americane.

 

Armata irakiană și aliații săi au început operațiunile la Mosul. Dar ce se va întâmpla după această ofensivă? Iată o întrebare des întâlnită în presa europeană a acestor zile.

La Libre Belgique consideră că noul stat irakian, care ar trebui să apară în era post-Daech, nu poate fi construit pe răzbunare.  ”De la sfârșitul ocupației americane, Irakul  s-a aflat sub un regim de influență șiită, care a înlocuit  un regim regim sunnit ce a guvernat mult timp de o manieră brutală și sângeroasă."

Dar cine ar putea să consolideze Irakul? Statele Unite, spune Neue Zürcher Zeitung.
"O înfrângere a Daech nu va însemna nici sfârșitul ideologiei islamice și nici al rezistenței sunnite din Irak. Totul va depinde de dispoziția Statelor Unite de a investi în țară pentru mult timp. Moralmente, ar fi important, nu numai pentru strategia lui Obama din Orientul Mijlociu, atât de criticată, dar mai ales în ceea ce privește dezacordurile cu Rusia asupra războiului din Alep", scrie ziarul elvețian

"Cauzele care au favorizat apariția Daech sunt încă acolo, și încă departe de a fi reduse”, crede The Guardian. ”Mai mult, ele au fost exacerbate în ultimii doi ani, de la capturarea orașului Mosul de către jihadiști, în 2014".

Ziarul turc Milliyet redă abordările de la Ankara unde implicarea masivă a kurzilor în atac nu e văzută cu ochi buni:

"Operațiunea  urmărește să stabilească o nouă dominație colonială în locul Daech, care și-a îndeplinit deja funcția. Turcia consideră că această ofensivă este menită să inflameze un război sectar cu rezultat incert. Declarația a fost făcută, ieri, de către președintele Erdoğan", scrie Milliyet.
 

Și în sfârșit, autoritățile austriece se pregătesc să demoleze casa în care s-a născut Adolf Hitler. Motivul? Clădirea nu trebuie să devină loc de pelerinaj pentru neonaziști.
 

După cum relatează revista franceză Le Nouvel Observateur, clădirea mare, cu fațada galbenă, în care Adolf Hitler, s-a născut pe 20 aprilie 1889, va fi demolată. Casa, situată în Braunau-am-In, la granița germană,  este goală de ani de zile, devenind un loc de pelerinaj neo-nazist. Și aceasta în pofida lespezii din față pe care scrie: "Pentru pace, libertate și democrație. Niciodată din nou fascism. Milioanele de morți ne amintesc."

Austria speră să pună astfel capăt unor ani de lupte juridice și dezbateri privind soarta acestei grele moșteniri. Dar pentru aceasta trebuie să finalizeze procedura de expropriere, prin concilierea cu proprietarul, o doamnă pe nume Gerlinde Pommer. De ani de zile, ea menține o tăcere absolută față de mass-media și nu a dorit să vorbească public despre disputa sa cu statul.

Familia ei deține casa de peste un secol, cu excepția unei scurte întreruperi în timpul perioadei naziste, când a vândut-o către liderul nazist Martin Bormann, eminență cenușie a lui Hitler. Familia și-a reintrat în drepturi după război, demonststrând că i-a vândut lui Martin Bormann sub presiune.

În anul 1972, statul austriac, deja nerăbdător să împiedice comemorările neo-naziste, a semnat cu Gerlinde Pommer un contract de leasing prin care clădirea putea fi folosită numai în scopuri socio-educaționale sau administrative. Astfel, casa a servit timp de zeci de ani drept centru pentru persoane cu handicap - o categorie de populație care a fost victima regimului nazist.

Dar din 2011, guvernul plătește și costurile unei clădiri goale și în cele din urmă și-a pierdut răbdarea. Însă perspectiva demolării stârnește dezbateri aprinse între experți și în cadrul guvernului.

Istoricii au sugerat ca locul să fie destinat memoriei și educației, alții au optat pentru o depolitizare totală, propunând chiar să-l transforme în supermarket sau stație de  pompieri.

Revista presei internaționale din 19 octombrie 2016