Se pregătește cu adevărat Rusia de război? (Washington Post)

soldati.png

Soldați ruși și belaruși în timpul unui exercițiu militar comun la Bretski, 14 octombrie 2016
Image source: 
Ministerul Apărării al Federației Ruse/http://eng.mil.ru/imagine de arhivă

Agențiile internaționale de presă au vorbit zilele acestea despre pregătirile de război ce ar avea loc la Moscova și în alte mari orașe ale Federației Ruse. Sunt însă acestea adevărate pregătiri de război? – se întreabă Washington Post.

Un afiș apărut într-un cartier din Moscova le cere locuitorilor să doneze câte 500 de ruble (aproximativ 8 $) pentru construirea unui nou adăpost , în perspectiva "atacului nuclear de așteptat din partea țărilor neprietenoase  - adică SUA și sateliții săi"

Dar înseamnă aceasta cu adevărat o pregătire de război? Mai mult ca sigur, nu. S-a dovedit a fi o farsă, probabil cu scopul de a-i înșela pe pensionari.

Totuși, Guvernatorul din Sankt-Petersburg a aprobat un plan pentru a asigura rații de urgență constând în 300 de grame de pâine, timp de 20 de zile pentru cei 5 milioane de locuitori ai orașului.

Dar nici aceasta nu înseamnă război. Este mai mult o cascadorie publicitară.  Comentatorii ruși sunt cei care au sesizat imediat ecourile venind din perioada celui de-al doilea război mondial, când armata germană a asediat orașul timp de 900 de zile. "Oricum, e mai mult decât dublul reției distribuite în timpul asediului Leningradului", a scrie analistul militar Alexander Golts în publicația Iejednevny Jurnal. "De asemenea, este clar de ce ei se pregătesc doau pentru 20 de zile: cu armele de azi, nici nu e nevoie de mai mult."
Rusia a mutat însă rachete nucleare în Kaliningrad, o regiune care se învecinează cu statele baltice.

Înseamnă aceasta război? Nu chiar. Vestea a stârnit temeri printre unii comentatori, cum că ne aflăm în pragul războiului nuclear, și cu siguranță a provocat îngrijorare în statele baltice și Polonia. Aceste țări ar fi în raza de acțiune a rachetelor rusești Iskander. Generalul Igor Konașenkov, purtător de cuvânt al Ministerului rus al Apărării, a declarat că una dintre rachete a fost expusă în mod deliberat sateliților de spionaj ai SUA și că desfășurarea a fost o parte a  antrenamentelor periodice. Ministrul de Externe al Lituaniei, țară care se învecinează cu regiunea Kaliningrad, a descris măsura ca o tactică de negociere, deși una neplăcută.

Revista Foreign Policy atrage însă atenția că Statele Unite au abordat greșit politica față de Rusia, iar viitoarea adminstrație ar trebui să recurgă la schimbări majore.

Viitorul președinte trebuie să înceapă prin abandonarea celor două axiome care au afectat politicile de la Washington privitoare la Rusia în ultimii 25 de ani: Prima, cum că Statele Unite se opun Rusiei din cauza politicii nedemocratice Kremlinului. Și a doua, că acordurile între cele două țări pot fi izolate de zonele de conflict.

Trebuie să se recunoască faptul că problemele Americii cu Rusia nu sunt în mod exclusiv din cauza lui Putin: ele sunt geopolitice.

Nici schimbarea regimului Putin în Rusia nu va rezolva această provocare. Putin nu este decât expunentul actual a secole de tradiție în gândirea strategică rusă, iar politica sa externă se bucură de un sprijin covârșitor al elitelor și publicului.

Următoarea administrație trebuie să se rupă de predecesorii săi și să realizeze că relațiile cu Moscova nu pot fi pur și simplu compartimentate în domenii de cooperare și de dezacord.

Moscova  deține suficientă putere pentru a modela mediul de securitate în Europa. În acest domeniu, sarcina pentru următorul președinte va fi de  a-i proteja pe aliații europeni împotriva acțiunii Rusiei, pe termen scurt. Iar pe termen lung,  să pună bazele unui cadru de securitate european mai durabil, cu participarea Rusiei.
 

Obiectivul cel mai urgent ar trebui să fie  menținerea integrității NATO, în calitate de garant al securității europene. Având în vedere comportamentul amenințător al Rusiei, mulți dintre vecinii săi privesc spre alianța transatlantică, și Statele Unite ale Americii, în special.

Pentru moment, prioritățile Americii trebuie să fie pe stingerea incendiilor regionale din Ucraina și Siria și prevenirea amenințărilor asimetrice și a unei noi curse a înarmărilor. Dar succesul pe oricare dintre aceste probleme nu poate avea loc  pe un teren gol, câtă vreme Rusia deține cărți importante în multe regiuni. Dar ceea ce contează cel mai mult  pentru viitoarea administrație prezidențială este că va avea cea mai bună șansă de a prelua inițiativa în relațiile cu Kremlinul.

 

Și încheiem cu Republica Moldova, unde presa analizează șansele candidatului unic al opoziției în cursa prezidențială.

Un editorial din ziarul Independent susține că acordul l-a pus în dificultate pe oligarhul Vladimir Plahotniuc, despre care se spune că ar controla viața politică și economică a țării.

”În ultimele 2 luni am asistat la încercări disperate din partea trustului de presă al lui Plahotniuc de a împiedica desemnarea unui candidat comun. Mercenarii de la trust își rupeau cămășile de pe ei, pariind că nu vom avea parte de un singur pretendent la șefia statului.

După pasul lui Năstase s-a cam așternut tăcerea în trust timp de câteva zile, acum mașinăria de linșaj probabil reglându-și din mers strategia.

Planul era clar. Niciunul dintre cei doi candidați, în varianta în care mergeau separat, nu ar fi putut acumula mai mult de 17-18% din voturi, iar Marian Lupu putea fi propulast pe poziția secundă.

Peste 500 de primari, 3,1 milioane de alegători inventați, 85% din media și resurse financiare uriașe provenite din jefuirea statului stau la dispoziția lui Plahotniuc pentru a-l trimite pe Lupu în turul 2, iar ulterior, ajutat și de fobia tancurilor rusești – a-l face și președinte.

Candidatul comun ridică însă o mare problemă în fața oligarhului. Acum nu mai trebuie să-l tragi pe Lupu până la 18%. Trebuie s-o faci până la minimum 25%. E o variantă mult mai dificilă”.

Revista presei internaționale din 17 octombrie 2016