De ce o urăște Putin pe Hillary Clinton? (Politico.eu)

În timp ce experții dezbat dacă Putin a încercat să se amestece în alegerile S.U.A., există un consens cu privire la un singur aspect: Kremlinul o urăște pe Hillary Clinton, scrie Politico.eu. Dar care ar fi motivele?

Ei bine, totul ar pleca de la protestele în masă împotriva președintelui rus, din decembrie 2011, când Putin era acuzat de fraudarea alegerilor. Atunci, Putin a spus clar cine credea că se afla în spatele lor: Secretarul de stat Hillary Clinton.

Cinci ani mai târziu, Putin ar căuta să se răzbune.

Și, în timp ce stafful lui Clinton își dă seama că puțini americani ar putea acorda acum atenție relațiilor SUA-Rusia, există două limitări importante. Prima: Există comunități mari de polonezi, ucraineni și alte popoare est-europene în state precum Pennsylvania, Ohio și Wisconsin. A doua problemă este că alegătorii de toate culorile vor da cu siguranță atenție unei discuții serioase, în campanie, despre influența străină în alegerile americane.

Dacă Vladimir Putin crede cu adevărat că Hillary Clinton plănuia răsturnarea lui, rămâne o întrebare. Dar el a criticat în repetate rânduri SUA pentru politicile de "schimbare de regim", care au dus la răsturnarea unor lideri autoritari în  țări precum Irak sau Libia.

Putin ar fi obsedat de moartea violentă a lui Ghaddafi. Videoclipul cu cadavrul conducătorului Libiei târât de mulțime este de multe ori reluat la televiziunile rusești, împreună cu Hillary Clinton și gluma despre dictatorul executat: "Am venit, am văzut, a murit."

Și, în timp ce managerul de campanie a lui Hillary Clinton acuză încercarea Rusiei de a-l ajuta pe Donald Trump, politicienii din Europa au de furcă de mulți ani cu agenții ruși care încearcă să-și exercite influența în țările lor, notează Foreign Policy.

Cazul care este acum investigat de FBI marchează momentul când Moscova și-a transferat mașina de propagandă peste Atlantic. Kremlinul și-a urmărit întotdeauna obiectivele sale ascunse, fără a lăsa urme.

Rușii sunt capabili să obțină comunicațiile interne guvernamentale din SUA. Precum în 2014, când Victoria Nuland, un înalt oficial al Departamentului de Stat, a fost interceptată când i-a spus lui Geoffrey Pyatt, ambasadorul SUA în Ucraina: "La naiba cu UE”. O remarcă pe care un purtător de cuvânt al Angelei Merkel a caracterizat-o drept nepotrivită.

Moscova a penetrat serverele Comisiei electorale din Ucraina în 2014, îngreunând numărarea voturilor și încercând chiar măsluirea rezultatelor.

În alte părți, ajută partidele antisistem care împărtășesc interesele lui Putin în prevenirea extinderii UE și stoparea integrarării europene.

În Franța, extrema dreaptă se opune extinderii Uniunii Europene - un obiectiv pe care îl împărtășește cu președintele rus, Vladimir Putin. Iar Frontul Național a primit un împrumut de peste 30 de milioane de dolari din partea băncilor rusești. De altfel, Marine le Pen a susținut aventurile războinice ale lui Putin în Estul Europei precum și anexarea Crimeei. Jean Marie Le-Pen a împrumutat de asemenea, mai mult de 2 milioane $ de la o companie deținută de un fost agent KGB.

.În Germania, AFD, partidul de extremă dreapta are legături cu mișcarea politică a lui Putin, îndeosebi la nivelul organizațiilor de tineret. Iar în Țările de Jos, partidul antieuropean a forțat un referendum public asupra acordului de liber schimb cu Ucraina.

Nu demult o figură misterioasă pe nume Guccifer 2.0 a ieșit la atac. El pretindea că lucra independent, că nu avea nimic de-a face cu serviciile ruse și că era român. Doar că, la interogatoriu, a făcut greșeli de bază atunci când a vorbit în presupusa limba lui maternă. Pe scurt, există și aici semnele distinctive ale unei  operațiuni acoperite. 

 

De ce să mori pentru Tallin? Este titlul editorialului din Wall Street Journal. Comentariul se referă la interviul lui Donald Trump din New York Times, când a refuzat să răspundă "da" la întrebarea dacă Statele Unite își vor apăra aliații în cazul unei agresiuni rusești.

La sfârșitul anilor 1930 sloganul stângii franceze pacifiste era "De ce să mori pentru Danzig?", cu referire la portul de la Marea Baltică, pe care Adolf Hitler cerea să-i fie predat Reich-ului. O astfel de atitudine i-a întărit pe naziști în convingerea lor că democrațiile nu își vor onora angajamentele din tratatele de apărare a Cehoslovaciei și Poloniei.

În timpul Războiului Rece, în ianuarie 1950, secretarul de stat Dean Acheson a ținut discursul fatidic în care a lăsat să se înțeleagă că exclude Coreea de Sud din "perimetrul defensiv" al Americii în Asia. Urmarea: Coreea de Nord a invadat sudul.

Dl Trump, probabil, nu are în minte aceste antecedente istorice. Însă ignoranța nu este o scuză pentru istoricul Newt Gingrich, care a sărit în apărarea candidatului într-un interviu la CBS.

El s-a referit la membrii NATO ca la "o sursă de slăbiciune, nu o sursă de putere" . "Nu sunt sigur că aș risca un război nuclear pentru un oraș care nu e mai mult decât o suburbie a  Sankt-Petersburgului", a spus el, referindu-se la capitala Estoniei.

Ei bine, Estonia își îndeplinește obligațiile privind bugetul de apărare, iar cineva care ar putea fi următorul secretar de stat ar trebui să știe asta. Dl Gingrich ar trebui, de asemenea, să știe că atât John F. Kennedy și Ronald Reagan au fost gata să riște un război nuclear pentru Berlinul de Vest, care, presupunem noi, ar fi putut fi descris ca o suburbie a Germaniei de Est, conchide Wall Street Journal.