Este acesta ultimul Euro al comunității politice europene? (Berliner Zeitung)

Campionatul European de Fotbal începe azi în Franța. Un campionat care se joacă sub semnul amenințării teroriste și o miză care depășește granițele fotbalului, după cum spune ziarul elvețian Le Temps.

"Afectată de convulsii sociale grave, cu riscul de a se face de râs în fața lumii întregi, dacă grevele vor perturba competiția și vor înfuria milioane de fani, Franța  are mare nevoie de o pauză și de un moment de consens. Și ce alt remediu mai bun poate fi decât fotbalul, sport popular și fenomen social, pentru a coase cu promptitudine rănile unei țări epuizate după intensele sale dezbateri sociale?"

Fotbalul a rămas ultimul bastion al credinței europene scrie la rândul său ziarul Berliner Zeitung.

"Euro nu va fi ocazia de a sărbători Europa; mai degrabă putem fi deosebit de îngrijorați că s-ar putea să fie ultima dată când avem un campionat în numele unei comunități politice. Toată lumea vrea să câștige titlul, dar nimeni nu este dispus să parieze foarte mult pe ideea care a dat numele turneului. Și pare deja mai mult decât ciudat că Anglia are o șansă bună de a-și decora blazonul fotbalistic oarecum tern, în timp ce fanii și alegătorii din Albion doresc, în paralel, o înfrângere zdrobitoare  a ideii europene", scrie ziarul german.

 

Newsweek spulberă un mit intens circulat în dezbaterea premergătoare rerefendumului din Marea Britanie: Acela că imigranții ar lua locurile de muncă ale localnicilor.

Imigrația este unul dintre cele mai fierbinți subiecte ale dezbaterii legate de Brexit. Mulți britanici nativi susțin că străinii iau locurile de muncă și împing în jos salariile. Accesul la educație al copiilor de imigranți poate provoca  aglomerație în școli. Timpii de așteptare în spitale se pot prelungi și prețurile locuințelor pot urca din cauza creșterii cererii din partea imigranților.

În perioada 2008-2014,  în Marea Britanie au venit 3,3 milioane de cetățeni străini, în timp ce 1,4 milioane au plecat. Imigrația netă a fost, deci, de 1,9 milioane adică 3,2 la sută din populația  regatului, la începutul anului 2008.

Dar cu adevărat izbitor este profilul de vârstă al  celor aproximativ 1,9 milioane de cetățeni care au reprezentat creșterea netă a imigrației. Aceștia sunt in principal tineri, care au adus puțini copii, deoarece doar aproximativ 72.000 de cetățeni imigranți, în perioada 2008-2014, au vârsta sub 15 de ani.

Din moment ce majoritatea noilor veniți sunt persoane apte de muncă, acestea contribuie imediat la piața forței de muncă, iar impozitele și contribuțiile de asigurări sociale pe care le plătesc sprijină sistemele bugetare și de bunăstare din Marea Britanie. Imigranții trimit doar o cantitate mică de beneficii pentru copiii de acasă.

Rata de ocupare a migranților în vârstă de 25-55  de ani este destul de mare, 76 la sută în Regatul Unit, chiar dacă este puțin mai mică decât rata de ocupare a cetățenilor britanici nativi, care este de 84 la sută. De fapt, rata de ocupare a migranților de primă generație este mai mare în Marea Britanie decât în ​​multe alte țări, de exemplu 72 la sută în Austria, 63 la sută în Belgia, 67 la sută în Franța, 60 la sută în Spania.

Rata șomajului în februarie 2016 a fost de 4,9 la sută, la fel de scăzută ca și în SUA. Este aproape de nivelul șomajului de 4,6 la sută înregistrată în vara anului 2004, cea mai mică rată a șomajului în ultimele patru decenii în Marea Britanie. Așa că este greu de explicat cum imigranții au luat locurile de muncă de la localnici, pe o scară largă.

Populația nativă a Marii Britanii este în curs de îmbătrânire. De fapt, Marea Britanie a beneficiat foarte mult de sosirea unei forțe de muncă tinere  din afară și va avea beneficii și în viitor. Chiar dacă Marea Britanie va părăsi Uniunea Europeană,  e de așteptat ca, în ciuda retoricii actuale, imigrația substanțială va fi din nou permisă, mai devreme sau mai târziu.
 

Vox Europ explică, într-o analiză publicată împreună cu revista New Continent, de ce este dificil ca refugiații de la granița greco-macedoneană să fie mutați în taberele organizate de guvernul elen.

Într-adevăr, un număr mare de refugiați, evacuați din lagărul improvizat de la Idomeni, la granița dintre Grecia și Macedonia, au refuzat să fie mutați. Unii și-au așezat corturile în alte părți, chiar de-a lungul autostrăzii dintre Salonic și Atena.

Și, spun autorii articolului, au câteva motive bune. Mai întâi, că vor să fie cât mai aproape de frontieră, în cazul în care sârma ghimpată va fi totuși ridicată la un moment dat.

Ei se mai tem de promiscuitate și lipsa de intimitate. Este adevărat că nici tabererele improvizate nu oferă cine știe ce la acest capitol, dar cel puțin oamenii pot alege unde să-și ridice cortul,  pot să se mute în altă zonă sau în alta tabără, dacă doresc.

Ei sunt îngrijorați cu privire la produsele alimentare. ONG-urile din Grecia oferă trei mese pe zi, dar ele sunt foarte monotone (de multe ori paste) și nu sunt în mod necesar pe gustul de refugiaților. În taberele improvizate, refugiații mai întreprinzători și-au deschis  mici prăvălii care vând de toate, de la produse proaspete și până la feluri tradiționale precum falafel, kebab și produse de patiserie. Alții își gătesc mesele la sobe improvizate sau direct pe focul de lemne. Femei și copii din aceste tabere improvizate au fost adesea văzuți ieșind să culeagă plante medicinale, aromatice sau fructe de pădure, ceea ce, dincolo de aspectul utilitar, le ocupă timpul și dă un sens vieții monotone din tabere.

Și dacă nu există nici Wi-Fi? Este o întrebare. Conexiunea la internet este esențială nu numai pentru că permite refugiaților să comunice cu familia, rudele și prietenii, dar, de asemenea, le permite să se informeze și să se distreze.

Apoi: vor fi școli pentru copii? Vor fi medici? Vor fi și medici femei? În sfârșit, refugiații se mai tem că, odată instalați în taberele oficiale, problema lor va fi pur și simplu uitată.