“Colonia Dignidad”, dosarul care dă fiori Germaniei (DW)

schaefer.jpg

predicatorul Paul Schäfer
Image source: 
welt.de

Dosarul "Colonia Dignidad" se deschide, scrie Deutsche Welle, cu referire la un caz cutremurător petrecut în Chile, în anii '60- '90 ai secolului trecut.  Decenii la rând, zeci de mii de copii au fost violaţi chiar sub nasul ambasadei Germaniei în Chile. Publicația germană se întreabă acum: care a fost rolul diplomaţilor?

Ministrul german de externe, Frank-Walter Steinmeier a trebuit să admită că, timp de mai multe decenii, Ministerul de Externe a închis ochii în faţa unei tragedii umane înfiorătoare căreia i-au căzut pradă concetățeni de-ai săi.

Despre ce este vorba? Colonia a fost înfiinţată în 1961 de către predicatorul  german Paul Schäfer, fost soldat al Wehrmacht-ului, care a fugit din Germania după cel de-al doilea Război Mondial şi care fusese condamnat pentru abuzuri asupra copiilor. În colonia masiv securizată din Chile, de-a lungul a mai bine de trei decenii au fost violaţi peste 30 000 de băieți, estimează victimele.

Schäfer i-a supus pe adepţii săi unui brutal sistem de supraveghere şi represiune, nu în ultimul rând prin spălarea creierelor, pedepse draconice și prin depunerea unui jurământ al tăcerii. Așezarea germană, de asemenea, i-a servit dictatorului Augusto Pinochet  drept centru de tortură dar și ca bază de aprovizionare pentru arme și gaze toxice.

Wolfgang Kneese, unul dintre puţinii oameni care au putut scăpa din tentaculele sectei, nu îşi aminteşte deloc cu plăcere de ambasada ţării sale. "Când am ieşit din Colonia îmi era frică de Ministerul federal de Externe". Motivul, spune Kneese, era  chiar "sistemul Paul Schäfer" – mai precis, reţeaua redutabilă de profitori şi complici ai aparatului de represiune, a sectei, dar şi o alianţă a tuturor celor care au închis ochii în faţa acestor orori.

Steinmeier a anunţat că dosarele ministerului de externe privind cazul Colonia Dignidad vor fi făcute publice mai repede decâtîn mod obișnuit. Foarte curând, jurnaliştii şi alţi specialişti vor putea afla ce ştiau diplomaţii germani despre această sectă în perioada 1986 - 1996. Astfel, Steinmeier scurtează cu 10 ani perioada de secretizare a dosarelor despre sectă.

Paul Schäfer a fost arestat şi condamnat la 33 de ani de închisoare. A murit în 2010 într-o închisoare din Chile. Actualmente, în colonia de odinioară, încă mai locuiesc aproximativ 130 de persoane. Rebotezată "Villa Baviera" - în traducere, Satul Bavaria -, această fostă gură de iad a devenit o atracţie turistică, care găzduieşte spectacole muzicale şi petreceri de Oktoberfest.

 

Probleme pentru Australia, care își vede pusă în dificultate politica în domeniul imigrației, odată cu iminenta închidere a unei tabere pentru solicitanții de azil situată în Papua Noua Guinee.

BBC transmite că Papua Noua Guinee este pe cale de a închide un centru utilizat de către Australia pentru solicitanții de azil. Aceasta, ca urmare a unei decizii a Curții Supreme  din Papua Noua Guinee potritiv căreia  reținerea persoanelor într-o astfel de tabără este neconstituțională.

Tabăra se afla în Insula Manus, aparținând statului Papua Noua Guinee, unde Australia îi trimite pe solicitanții de azil într-un adevărat centru de detenție, ca parte  a politicii sale de procesare off-shore a datelor.

Doar că premierul Australiei a declarat că solicitanții de azil sunt, acum responsabilitatea statului Papua Noua Guinee. "Bineînțeles că lucrăm și vom lucra cu ei, să-i sprijinim", a declarat Malcolm Turnbull. "Dar dacă Papua Noua Guinee a ajuns să ia o asemenea hotărâre, atunci trebuie să cunoască implicațiile și care sunt opțiunile pentru guvernul său", a adăugat el. În prezent, aproximativ 850 de solicitanți de azil sunt ținuți pe insulă.

Insula Manus, notează BBC, reprezintă o "soluție" controversată.  Tabăra a fost deschisă pentru prima dată în 2001, sub conducerea prim-ministrului australian John Howard. A fost închisă în mod oficial în 2008, dar s-a redeschis în 2012, atunci când s-a înregistrat un record de sosiri și problema azilanților a devenit una majoră pentru guvernul laburist.

În 2013, Australia a fost de acord să livreze statului Papua Noua Guinee  400 de milioane de dolari australieni ( circa 300 de milioane de dolari americani) drept ajutor pentru întreținerea taberei și relocarea celor considerați refugiați autentici. Agențiile ONU și organizațiile pentru drepturile omului au criticat însă condițiile existente la tabără și au acuzat Australia că se eschivează de la responsabilitățile sale față de refugiați și migranți.
 

Londra confirmă statutul său de capitală a lumii celor foarte bogați. Este prima în topul mondial al orașelor care găzduiesc cei mai mulți miliardari.  

Ziarul francez cu profil economic Les Echos scrie, citând publicațiile britanice Sunday Times și Guardian,  că Londra găzduiește 77 de miliardari.

Cu toate acestea, începând cu anul trecut și pentru prima dată de la criza din 2008, capitala Marii Britanii numără cu 4% mai puțini miliardari, ceea ce însemnă că trei sau chiar patru și-au făcut bagajele.

Dar scăderea este mică dacă ne gândim la Moscova (cu o pierdere de 16%), Los Angeles ( cu minus 13%) sau Bombay ( cu minus 22%), începând cu 2015.

Parisul se află în acest clasament pe poziția a opta, între Beijing și Mumbai. În total, 30 de miliardari au ales să locuiască capitala Franței, iar acest lucru în ciuda atacurilor teroriste. Ba chiar, numărul lor a crescut față de 2015, când  erau doar 21.

Dar cine sunt primii super-bogați din capitala marii Britanii?

De exemplu, frații David și Simon Ruben, care au făcut o avere de peste 13 miliarde de lire pe piața metalelor din Rusia.

În top urmează tot doi frați, Siri și Gopi Hinduja, a căror avere este estimată la 13 miliarde de lire sterline. Vine apoi Len Blavatnik, oligarhul rus, cu o avere de 11.59 miliarde de lire sterline.