”Britanicii sunt exasperanți, nimic nu-i satisface” ( Le Monde)

Un editorial al ziarului Le Monde analizează condițiile puse de Marea Britanie pentru rămânerea în Uniunea Europeană și ajunge la concluzia că adevărata dezbatere nu este pe continent, ci dincolo, în Insulă.

”Britanicii sunt exasperanți. În Europa, ei vor mereu un regim special. Bâzâie tot timpul, cum ar spune francezii. Ei pretind că au inventat fair-play-ul, dar își trădează invenția.  Au intrat în clubul european și, odată intrați, vor să schimbe regulile . « They can’t get no satisfaction », cum cânta Mick Jagger. Ei nu sunt niciodată satisfăcuți.  

S-au alăturat clubului european în 1973. S-au bătut pentru o extindere cât mai largă cu putință - și au avut-o. Odată cu ea, entitatea europeană s-a dizolvat într-un conglomerat imposibil de gestionat. Au vrut o Europă tot mai liberală - și asta a fost direcția. Nu au vrut o Europă a Apărării. Și nu o au. În fine,  au obținut toate derogările de la dreptul european pe care le-au cerut.

Însă nimic nu este suficient, ba chiar mai trebuie din nou să le cedăm câte ceva. Și de ce?

Pentru că David Cameron se găsește într-o situație imposibilă. În 2013, pentru a calma o criză de mâncărime antieuropeană perfect irațională în sânul Partidului Conservator, a promis un referendum până la finele lui 2017.

Marți, 10 noiembrie, el și-a prezentat condițiile.

El vrea o Europă mai puțin încărcată de reglementări. El vrea ca ambiția creării unei Uniuni tot mai strânse, care figurează încă din preambulul tratatului de la Roma, textul fondator al proiectului European, să nu se aplice Marii Britanii. El reclamă ca interesele statelor non-euro să nu fie lezate de integrarea tot mai accentuată a zonei euro. În fine, el cere ca europenii veniți să muncească în Marea Britanie să nu primească protecție social timp de patru ani.

Primele trei subiecte sunt mai mult sau mai puțin negociabile. A patra condiție este inadmisibilă deoarece contravine pieței unice, de care britanicii se declară atât de atașați.

Dacă ne gândim că această mare și mândră democrație, a doua economie a Uniunii Europene, după Germania și din ce în ce mai departe de Franța, trebuie să rămână în Europa, se poate facilita negocierea pe primele trei puncte.  Dar adevărul este că problema nu depinde de cei 27. Ea depinde de dl Cameron. Nu Bruxelles-ul trebuie convins. Britanicilor trebuie să  li se spună și să li se arate că nu au decât avantaje dacă rămân în Uniunea Europeană – începând cu menținerea în regat a Scoției, care ar ieși imediat dacă Londra ar părăsi Europa. Adevărata dezbatere este în marea Britanie, nu pe continent”.

Comisia Europeană a autorizat miercuri statele membre să permit etichetarea ca atare a produselor provenite din teritoriile palestiniene, fapt care a generat numeroase reacții în Israel.

 Ziarul Ha’Aretz îi citează pe ministrul israelian al apărării Moshé Yaalon și pe cel al Justiției Ayelet Shaked , despre care spun că au avut reavțiile cele mai virulente.

”Prezentând această decizie ca pe una strict tehnică și nepolitică, Uniunea Europeană face proba unui cinism fără margini, dând o primă terorismului și trădând o atitudine antievreiască și care cuprinde toate țările europene”.

Totuși, comentează ziarul, atitudinea europenilor trebuie văzută și ca un semnal politic pentru Israel.

”Jalnica vizită a lui Netanyahu la Washington și timidele sale deschideri spre o reluare a discuțiilor israeliano-palestiniene ilustrează o evidență: lumea s-a săturat de Netanyahu și de provocările sale. Decizia Uniunii Europene asupra etichetării , chiar dacă un pic severă, nu este decât un semnal suplimentar că s-a umplut paharul”.

În timp ce cotidianul Israel Hayoum, apropiat dreptei naționaliste, spune că decizia europeană arată puternice rămășițe anti-Semite. ”Atunci când lumea este plină desute de conflicte teritoriale, Europa allege să se concentreze pe Israel pentru a da o primă teroriștilor”.

Comentatorul economic al publicației Yediot Aharonot spune că impactul în piață al acestei decizii va fi marginal.

”Pe de o parte, prima piață a produselor din Cisiordania este Israelul. Pe de alta, Uniunea Europeană lasă decizia la discreția fiecăruia dintre cele 28 de state”.(Sursa: Courrier International)

Ziarul francez Le Figaro descrie atmosfera explozivă din orașul port Calais, punctul de unde mii de migranți încearcă să forțele trecerea dincolo de Canalul Mânecii, în Marea Britanie.

”Un climat al delincvenței se instalează la Calais și există riscul unei adevărate gherile. În noaptea de luni spre marți s-au aruncat 350 de grenade lacrimogene și de descurajare, pentru restabilirea calmului. În fiecare noapte, sute de migranți încrearcă să forțeze intrarea în port, pentru a urca în camioane pe care le silesc să  oprească. Ei nu ezită să se înfrunte cu poliția , smulgând echipamente urbane , jefuind pavilioanele de grădini din jur pentru a face rost de proiectile improvizate și a ridica barricade.

Epuizați de condițiile din tabăra de la Lande, zisă și Jungla și deciși să ajungă de cealaltă parte a canalului Mânecii, acești nefericiți spun că nu au nimic de pierdut”.