NATO nu este pregătită în totalitate în cazul unui atac (Spiegel)

Ce s-ar întâmpla dacă Rusia ar decide să atace statele baltice? Conform unor documente interne ale Alianței și ale guvernului german, răspunsul la această întrebare nu este unul care să liniștească statele membre ale Alianței. 
Alte titluri astăzi: Libia: un colonel anunță suspendarea Parlamentului (Le Monde) și Elveția refuză salariul minim de 3240 euro (Neue Zurcher Zeitung)

Mai precis, concluzia discuțiilor între Bruxelles și Berlin este următoarea: NATO nu ar reuși să răspundă prompt cu mijloace militare convenționale în eventualitatea unui atac al statelor baltice. Un raport al Comisiei NATO de planificare militară arată că „Federația Rusă este capabilă să construiască o amenințare militară de dimensiune locală sau regională fără prea mult efort și în timp foarte scurt”. În schimb, aliații NATO au decis după sfârșitul Războiului Rece să reducă sau să desființeze în totalitate acele capacități militare care ar putea fi utilizate în cadrul unor ofensive convenționale de mare dimensiune în Europa”, se mai arată în raportul citat. În unele cazuri, domenii întregi de apărare au fost anulate sau reduse semnificativ. În acest context, ministrul polonez de externe Radoslav Sikorski cere reamplasarea bazelor militare din Europa. Acestea există în Marea Britanie, Germania, Spania, Italia și Turcia, dar „aceste țări nu sunt amenințate. În schimb, NATO nu are baze militare acolo unde e într-adevăr nevoie de ele”, a continuat Sikorski într-un interviu pentru aceeași revistă Spiegel. Diplomatul mai spune că NATO are încă multe de făcut pentru a garanta securitatea membrilor săi conform articolului 5 din Tratat.

Libia: un colonel anunță suspendarea Parlamentului (Le Monde)

Puterea legislativă ar urma să fie asigurată de „Consiliul celor 60”, organismul desemnat în februarie pentru a elabora o nouă Constituție. Anunțul suspendării Parlamentului a fost făcut de șeful poliției militare din Tripoli în numele armatei poporului, după o zi de lupte în capitala libiană care începuse cu un atac asupra Parlamentului.

Colonelul Mokhtar Fernana a asigurat că premierul proaspăt ales de Parlamentul acum suspendat își va putea duce mandatul până la capăt, adică până la organizarea de alegeri prevăzute în vara acestui an. Noile evoluții din Libia au survenit imediat după ce șeful Guvernului, omul de afaceri islamist Ahmed Mottig, anunțase componența cabinetului său în dimineața zilei de ieri. Colonelul Fernana a dat asigurări într-o alocuțiune televizată că măsurile pe care le impune nu reprezintă o lovitură de stat și că forțele sale au sprijinul poporului. Cum se vor aplica în toată țara aceste decizii nimeni nu poate spune având în vedere că fiecare oraș - în unele cazuri fiecare cartier dintr-un oraș - este controlat de miliții diferite. Luptele din Libia continuă și la Benghazi unde miliții paramilitare se luptă cu miliții islamiste pentru controlul orașului. Acest nou val de violențe face parte dintr-o așa numită „ofensivă a demnității” lansată de generalul Heftar (comandatul colonelului care a suspendat Parlamentul din Tripoli). Tot el a revendicat și atacul din capitală care s-a soldat cu 2 morți și 66 de răniți.

Elveția refuză salariul minim de 3240 euro (Neue Zurcher Zeitung)

Când cineva vrea să schimbe ceva de mare importanță în Elveția, cetățenii cu drept de vot au ultimul cuvânt în cadrul unui referendum. Ultimul plebiscit organizat la finele săptămânii trecute trebuia să stabilească un salariu minim la nivelul cantoanelor elvețiene. Numai că alegătorii au respins, cel puțin aparent, garanția unui venit frumușel.

Nici măcar un sfert dintre alegători nu au fost convinși de inițiativa sindicatelor elvețiene, susținute în acest demers de stânga politică. „Populism” a fost verdictul elvețienilor care nu sunt la prima abatere de felul acesta. Anul trecut, alegătorii au decis că nu vor să limiteze salariile managerilor de mari concerne conform regulii 1:12. Anul acesta au transmis un mesaj cât se poate de clar: salariul trebuie să rămână rezultatul negocierii între angajator și angajat. Statul nu are ce să caute în politica salarială a unei companii și nu are de ce să impună un anumit nivel de remunerație în niciun domeniu. Din nou, elvețienii merg în direcția opusă față de celelalte state industrializate. Stânga nu a reușit să își mobilizeze nici măcar baza electorală la acest vot și au existat chiar și unele sindicate care au atras atenția că impunerea unui salariu minim atât de cuprinzător ar putea afecta grav gradul de ocupare a populației. 

634

Facebook comments