Curtea de Conturi a Frantei cere reduceri de cheltuieli publice (Le Figaro)

economist-front-cover-006.jpg

sursa: The Economist (coperta)

Didier Migaud, presedintele Curtii de Conturi, estimeaza ca administratia Hollande nu mai are nicio marja de manevra fiscala si trebuie sa treaca la reduceri de cheltuieli. Adica la austeritate. O noua lovitura grea pentru un presedinte socialist care si asa a alcatuit pentru 2013 cel mai auster buget din istoria Republicii.

In opinia Curtii, Executivul francez trebuie sa renunte la obiceiul de a ingreuna sarcina contribuabililor prin marirea de taxe si sa treaca la varianta alternativa: reducerea cheltuielilor publice. Mesajul a fost transmis de Didier Migaud cu ocazia intoarcerii institutiei din vacanta. Un eveniment solemn desfasurat in prezenta premierului, a ministrului de finante si a celui delegat pentru buget. Stiti, cel acuzat ca are conturi secrete in Elvetia. Migaud a spus ca efortul de asanare a cheltuielilor va impune in Franta o importanta schimbare culturala, dar ea este inevitabila. De ce? Pentru ca mijloacele fiscale au fost epuizate, pentru ca statele europene sunt deja intr-o acerba concurenta fiscala si pentru ca Franta sufera de un deficit acut de competitivitate. Nota bene, Didier Migaud este un fost parlamentar socialist. El subliniaza ca incasarile din impozite au crescut cu 65 de miliarde Euro intre 2011 si 2013! Cu alte cuvinte, munitia fiscala a fost consumata in totalitate. In viziunea Curtii de Conturi, cheltuielile publice trebuie sa inceteze sa creasca mai repede decat inflatia. Institutia va publica un raport in februarie in care va face recomandari presedintelui Hollande. Va fi a treia lovitura grea pe care Curtea de Conturi o da sefului socialist al statului.

Clubul barbatilor batrani si albi (Die Welt)

Presedintele american Barack Obama e popular in segmentele de alegatori de origine latino si de sex feminin. Ei l-au ajutat sa castige un al doilea mandat. Dar din noul sau Cabinet lipsesc, pana acum, cu desavarsire si femeile si reprezentantii minoritatilor.

In campanie s-a glumit mult pe seama “bibliorafturilor pline cu femei” ale lui Mitt Romney. Astazi, Barack Obama ar fi fericit sa le aiba el pentru a putea alege femei potrivite in functii executive ale statului american. Ministrul de externe, cel de finante, cel al apararii, seful CIA – toti vor fi schimbati si toti nominalizatii sunt barbati albi si batrani. Si prima femeie de origine hispanica dintr-un Guvern american, ministrul muncii Hilda Solis, si-a anuntat retragerea din viata publica. Noul cabinet Obama seamana mai mult cu Augusta National Golf Club decat cu America, acuza un editorialist Bloomberg. Clubul a primit pana in 1990 barbati de culoare numai pe post de carausi si a acceptat prima femeie abia in 2012. Ultima sansa a femeilor in echipa Obama era Susan Rice, ambasadoarea americana la ONU. Ea s-a dezavuat insa singura in scandalul uciderii ambasadorului american in Libia. Macar mai ramane in functie primul procuror general de culoare al Americii. Zvonurile spun insa ca Eric Holder va mai ramane cel mult un an in Executiv dupa care vrea sa se retraga. Mai sunt si femei la Casa Alba, cele ramase din cabinetul trecut pe functiile lor. E vorba de ministrul pentru securitate interna Janet Napoletano si despre ministrul sanatatii Kathleen Sebelius. Si totusi, n-ar fi cazul ca Obama sa-i ceara totusi lui Romney macar un biblioraft cu femei?

Mostenirea lui Richard Nixon (New York Times)

Miercuri ar fi fost a 100-a aniversare a lui Richard Nixon. Pentru o generatie de americani, fostul presedinte este intruchiparea raului. Totusi, realizarile sale extrem de liberale, conform standardelor republicane de azi, ar putea fi mai importante intr-o analiza obiectiva.

In urma cu 21 de ani, Richard Nixon incerca sa revina pe scena politica. Invita reporteri la resedinta sa si statea la discutii lungi cu ei. Nixon era un strateg briliant. In iarna lui 1992 descria jurnalistilor cum un guvernator tanar si necunoscut din Arkansas, pe numele sau William Jefferson Clinton, va castiga nominalizarea democrata la functia de presedinte si ii va refuza lui George H.W. Bush un al doilea mandat. Nostradamus ar fi gelos in fata unei asemenea performante. Daca ne uitam la mandatul sau, Richard Nixon are multe plusuri. A sustinut legi de mediu, printre ele asa numitul Clean Air Act, a creat agentia de protectie a mediului si pe cea a sigurantei si sanatatii la locul de munca. A propus si un sistem de asigurari medicale in care angajatorii ar fi fost obligati sa se ocupe de toti angajatii. E un record admirabil. Cu toate acestea, Richard Nixon a fost si un escroc fortat sa renunte la mandatul sau prezidential. Istoria nu l-a ajutat sa treaca peste aceasta imagine. Si probabil nici nu va reusi vreodata sa faca asta.

 
Revista presei internationale cu Laurentiu Colintineanu