Tunisia: acest președinte pucist, dar popular

tunisia.png

Președintele Tunisiei, Kaïs Saïed, 2019
Image source: 
Reuters/Zoubeir Souissi via rfi.fr

Presa internațională analizează situația din Tunisia, unde președintele Kaïs Saïed a monopolizat întreaga putere. Occidentul are datoria de a susține această țară, care a experimentat singurul parcurs democratic de după Primăvara Arabă din 2011, spun comentatorii.

UE are o partea ei de responsabilitate pentru criză, scrie La Stampa:

Europa, care subliniază clar importanța Tunisiei ca singura democrație din Africa de Nord, a fost în mod dramatic absentă, lentă și inactivă în aceste 18 luni de pandemie. Ea a lăsat țara să se scufunde într-o criză profundă, care nu putea decât să se agraveze, mai devreme sau mai târziu.

Și când UE și-a îndreptat atenția spre această țară, a fost aproape exclusiv pentru a aborda problema migrației. Pe măsură ce ne-am concentrat asupra unui simptom, rămânând orbi la cauzele sale, pasivitatea noastră a devenit, fără să vrem, parte a problemei. ...

Dacă vom continua să privim Tunisia prin prisma temerilor noastre legate de migrație, și nu ca o țară de sine stătătoare, atunci tocmai imigrația va rămâne o profeție care se va împlini de la sine”.

 " Tunisia are nevoie de UE mai mult ca niciodată”, susține și Corriere della Sera:

Din iunie, țara a fost măturată de un nou val de Covid, iar spitalele sale se confruntă cu un deficit de vaccinuri și butelii de oxigen. Se înregistrează între 100 și 200 de decese pe zi.

Tunisia, adesea prezentată ca singurul succes al Primăverii arabe, are nevoie mai mult ca niciodată de Europa și de aliații săi democrați. Pandemia alimentează criza gravă din sistemul instituțional creat după căderea dictaturii în 2011.

Creșterea populismului, pierderea popularității partidelor tradiționale și fragmentarea acestora au împiedicat efectuarea reformelor necesare pentru a reînvia economia”, este de părere ziarul italian.

 

Occidentul nu mai poate fi miop

Și Financial Times cere SUA și UE să acționeze:

Se pare că Occidentul așteaptă să vadă cum merg lucrurile în Tunisia, dar este miop. Statele Unite și UE au încă o oarecare influență în Tunisia și ar trebui să o folosească. Pentru că ar fi dezastruos să lase țara să se scufunde, la cheremul autocrațiilor arabe. Europa trebuie să se doteze cu o strategie bine gândită față de Orientul Mijlociu și să renunțe la postura de așteptare, care constă în a accepta mai ușor conversația cu liderii puternici decât cu instituții slabe - instituții pe care ar trebui să le sprijine”.

”Și totuși, Kaïs Saïed, președinte pucist, rămâne foarte popular”,  titrează Courrier International:

Din 25 iulie, președintele Kaïs Saïed a concentrat toate puterile din Tunisia. Deși tocmai a dat o lovitură de forță, acest iconoclast rămâne foarte popular.

În 2011, tunisienii au ieșit în stradă pentru a-și exprima bucuria la căderea lui Ben Ali și a fost începutul unei noi ere: nașterea unei democrații arabe.

După zece ani de deziluzie democratică, aproape aceleași scene de sărbătoare au avut loc duminică pe străzile din Tunis. Dar de data aceasta s-a sărbătorit faptul că un om a concentrat brusc toată puterea. Primul ministru a fost demis, activitățile Parlamentului suspendate, ministrul apărării demis.

Lovitura de forță a lui Kaïs Saïed a avut loc în uralele unui număr mare de tunisieni. Pentru că, dacă este un președinte pucist, acest atipic șef de stat este și cel mai popular pe care l-a cunoscut Tunisia de zece ani”.

 

Dar de ce este acest președinte atât de popular?

Explică Le Figaro:

 ”Acest lucru se datorează faptului că scopul intrinsec al celor două decizii principale luate de Kaïs Saïed în 25 iulie, în urma unei ședințe de urgență a Consiliului Apărării, vizează cu precizie și în mod esențial să pună capăt stăpânirii islamiste asupra Tunisiei, a celor vicleni și conspirativi.

Prin manevrele lor , ei au blocat reformele și măsurile vitale pe care președintele ales prin vot universal le promisese alegătorilor săi în 2019. În special, lupta eficientă împotriva corupției endemice și deschiderea tuturor dosarelor legate de terorism, în care islamiștii au fost implicați din 2011.

Două dosare explozive și înfricoșătoare pe care Ennahdha, care a înghițit Ministerul Justiției, ca și pe cel al Internelor, le păstrează sub o placă de plumb. Și ... din motive întemeiate!

 
Revista presei internaționale din 29 iulie 2021