Știință, armată și supraveghere: de ce îngrijorează China pe tărâm universitar

mourou.png

Profesorul Gérard Mourou, laureat cu premiul Nobel pentru fizică în 2018, aici în laboratorul său de la Politehnica din Paliseau, în apropiere de Paris
Image source: 
Reuters/Charles Platiau via rfi.fr

Revista franceză Le Point vorbește despre un fenomen care îi îngrijorează pe experți: folosirea de către China a tehnologiei civile importate din Occident în scopuri militare.  Jurnaliștii vorbesc despre o investigație discretă asupra cooperării științifice cu China – un subiect care devine extrem de sensibil.

În ianuarie 2020, Gérard Mourou, unul dintre cei mai eminenți oameni de știință din Franța, distins cu Premiul Nobel pentru Fizică în 2018, era primit cu mare pompă la Beijing, scrie Le Point.

Ales în Academia Chineză de Științe, el a fost invitatul-star al unui spectaculos „simpozion”,  alături de crema experților internaționali stabiliți în China.

Călătoria profesorului Mourou urma vizitei din urmă cu două luni a președintelui Emmanuel Macron, care semnase cu numărul unu chinez, Xi Jinping, un acord de cooperare strategică în fizică între Universitatea din Pekin,  compania Thales și Școala Politehnică din Paris. Acest acord s-a concretizat, în iunie 2020,  prin instalarea la Pekin a unui sistem laser cu putere foarte mare, destinat cercetărilor fundamentale.

Dar mai multe rapoarte au dezvăluit disponibilitatea Chinei de a pune cercetarea civilă și cooperarea științifică internațională în serviciul armatei sale. Cel mai adesea, este vorba de adaptarea transferurilor legale de tehnologie, profitând de deschiderea universităților occidentale. Dar, uneori, este implicat și spionajul.

Programul chinez „1.000 de talente” a permis unele recrutări prestigioase, care au sporit influența Chinei în universitățile franceze, precum cele ale imunologilor Bernard Malissen, de la Marsilia, sau Dominique Ferrandon, de la Strasbourg.

Înainte de fizicianul Gérard Mourou, covorul roșu fusese întins și pentru laureatul  Premiului Nobel pentru medicină din 2011, Jules Hoffmann, care a deschis un institut franco-chinez la Universitatea Medicală din Canton în 2013 și a lansat, în parteneriat cu o companie din Hong Kong un program pentru a studia medicina tradițională chineză.

De asemenea, sectorul privat chinez își deschide porțile către crema științei franceze. În octombrie 2020, Jacques Biot, fost președinte al Politehnicii, a fost numit președinte al consiliului de administrație al Huawei France, a cărui companie-mamă este supusă legii chineze a informațiilor, mai scrie revista franceză.

 

Supravegherea chineză funcționează și în Franța

Despre îngrijorări legate de China vorbește și ziarul francez Libération. Este vorba despre profesori și studenți chinezi din Franța înrolați în „războiul ideologic” al Chinei.

De fapt, aparatul de supraveghere creat de regimul de la Pekin  ajunge și în Franța.

Ziarul redă un comentariu postat în luna mai pe o rețea de socializare de către un profesor postat la o universitate franceză: „Este prea periculos pentru mine să comentez problema uigură. Deși am luptat întotdeauna pentru libertatea academică și libertatea de exprimare, trebuie să fac tot posibilul pentru a proteja siguranța familiei mele din China continentală".

Profesorul a decis să părăsească China după ce Xi Jinping a venit la putere în 2013.

Un student uigur declară că este hărțuit zi și noapte la telefon de către poliția din țara sa. ”Ei mă întreabă ce fac, dacă am fost implicat în activități, dacă văd alți uiguri. Trebuie să trimit în mod constant copii ale documentelor mele, să mă fotografiez în fața colegiului. Dacă nu răspund, vin la părinții mei”.

Toți studenții uiguri pe care i-am întâlnit au raportat aceleași presiuni, scrie jurnalistul de la Libération.

Și studenții din etnia Han, majoritară din China, rămân în gardă. Sătui de propagandă, majoritatea se mulțumesc să repete discursul oficial. „Știm ce avem dreptul să spunem și ce nu”, rezumă o studentă.

Dintre cei 1.400 de studenți chinezi bursieri Franța, unii își propun să devină membri ai Partidului Comunist sau sunt deja, ceea ce nu li se cere să le declare.

Activismul pe rețelele sociale, în demonstrații, rapoartele trimise serviciilor secrete sunt elemente prețioase pentru cariera celor mai ambițioși.

Dacă ei doresc să se alăture unei companii de stat la întoarcerea în China, apartenența la partid este determinantă.

După cum explică un tânăr chinez, studenții trebuie să rămână cel puțin neutri în pozițiile exprimate, altfel membrii familiilor care locuiesc în China vor primi o vizită de la serviciile de informații.

Iar bursierii, care depind de finanțarea statului chinez, nu se pot sustrage atunci când reprezentanța lor diplomatică le cere să participe la evenimentele pe care le organizează.

 

Artiști în exil: de la Kabul la Paris

Nici viața de refugiat afgan în Franța nu pare a fi mai ușoară, după cum aflăm din Le Monde. Mai ales dacă vorbim despre o refugiată.

Kubra Khademi a venit din Afganistan în Franța, unde a deschis prima sa expoziție de design vestimentar la Paris.

Ea recunoaște că, în Afganistan, o viață ca a ei era de neimaginat. Arta este cea mai directă modalitate, pentru tânăra de 32 de ani, de a se pronunța împotriva puterii patriarhale și a hărțuirii de care a avut parte, ca multe alte femei afgane, încă din copilărie.

Concomitent, însă, ea asistă la furia dezlănțuită pe rețelele sociale locale - mulți internauți cer răzbunare și crimă. Nu a prevăzut acest grad de violență, recunoaște ea. Și acum știe că nu se va mai putea întoarce acasă.

Întâlnirea decisivă pentru ea a fost cea cu regizorul Judith Depaule, care a fondat în 2017, împreună cu Sylvain Cypel, Atelierul pentru Artiști în Exil (AAE), care a devenit imediat un punct esențial pentru cei nevoiți să fugă din țara lor de origine.

 
Revista presei internaționale din 28 iulie 2021