Trianon 100: ”Cum vrea Viktor Orbán să facă Ungaria mare din nou”

orban_viktor.jpg

Premierul maghiar Viktor Orban la o reuniune a partidelor europene de dreapta, Roma, februarie 2020
Image source: 
AFP

Ungaria comemorează astăzi centenarul Tratatului de la Trianon din 1920. Guvernul Orbán a pus un mare preț pe acest moment. Dar este și o ocazie pentru comentatori de a discuta politica regională promovată de Fidesz.

Le Figaro scrie că, pentru unguri, acest cuvânt, Trianon, nu evocă nicidecum castelul Regelui Soare, ci un tratat care în 1920, a stabilit granițele țării lor și, la un secol după semnarea sa, încă agită spiritele și discursul politic.

Într-un sondaj realizat de comitetul științific al centenarului Trianon, 85% dintre respondenți consideră tratatul drept „cea mai mare tragedie” pe care țara a suferit-o.

Această amintire nu este doar apanajul dreptei suveraniste, remarcă Le Figaro. Primarul liberal al Budapestei, adversar hotărât al lui Viktor Orban, a programat un minut de reculegere în oraș, pentru a marca centenarul.

Publicația slovacă de limbă maghiară Új Szó, citată de Eurotopics, atrage atenția asupra diversității culturale, care nu trebuie uitată:

„În mod ironic, statul maghiar este pomenit printr-o bază de date care conține numele localităților într-o singură limbă, maghiară - o bază de date din secolul XX care a fost una dintre cauzele tensiunilor etnice care au dus la dezmembrarea țării. "

Magyar Nemzet, vorbește despre ”trauma Tratatului de la Trianon”:

„Acesta – spune editorialistul - a ascuns un proiect concret: distrugerea Ungariei. Acest lucru era evident la vremea respectivă și era de așteptat ca țara, prin „păcatele” sale, să fie sortită reparațiilor irealizabile și să nu supraviețuiască - tăiată, lipsită de teritoriile, infrastructura și populația sa. ... Putem considera trauma tratatului de la Trianon ca una dintre cele mai fatale lovituri date Ungariei - ceea ce este incontestabil. Dar putem vedea și o provocare pe care am reușit să o depășim: acest tratat nu a reușit să șteargă țara de pe hartă”.

O altă publicație maghiară, HVG, este de părere că ”Astăzi a venit momentul să clarificăm lucrurile. Dacă Trianon este dureros, nici nu putem trăi, nu putem fi maghiari și nu putem să ne lăsăm conduși de această traumă din trecut .”

Revista mericană The New York Review of Books consacră un amplu articol aniversării tratatului de la Trianon, sub titlul ”Planul lui Viktor Orbán pentru a face Ungaria mare din nou” – o aluzie la sloganul sub care Donald Trump a câștigat alegerile din 2016:

Tentativele lui Viktor Orbán de a se juca cu politica memoriei sunt în principal strategice. La câteva zile de la câștigarea alegerilor din 2010, el a stabilit data de  4 iunie drept  „ziua națională a coeziunii”, în care națiunea comemorează „ dictatul de la Trianon ”.

În câteva luni, Orbán a aprobat legislația pentru a acorda cetățenia maghiară oricărei persoane ai cărei strămoși fuseseră supuși ai Regatului Ungariei înainte de Trianon.

Până la alegerile din 2014, acești noi cetățeni ai „Marii Ungarii” au câștigat și dreptul la vot. Deși extinderea a fost limitată în Ucraina și Slovacia, unde cetățenia dublă este interzisă, această legislație a dus la apariția unui număr de aproape 200.000 de alegători maghiari în România și Serbia.

În 2014, 95 la sută dintre ei au votat pentru partidul Fidesz al lui Orbán. Până la alegerile din 2018, numărul acestor alegători aproape că s-a dublat. Numărul total de noi cetățeni maghiari din regiune este de cel puțin un milion.

Poate că această aniversare va trece fără alte drame. Ungaria și vecinii săi au și așa destule probleme cu lupta împotriva pandemiei.

Orbán a recunoscut el însuși că orice acțiune de realizare a ambițiilor iredentiste prin anexare militară este de neconceput în epoca Uniunii Europene. După un discurs din decembrie trecut, el a asigurat că orice secesiune de România a Transilvaniei - o altă regiune pierdută la Trianon - nu este realistă. Orbán a asigurat că toate eforturile sale au fost pentru a stabili leadership-ul Ungariei în construirea unei noi Europe Centrale.

Totuși, aceast leadership maghiar începe să semene mult cu anexarea culturală. Și este ceea ce Viktor Orbán s-ar putea să nu spună. Iar apelurile naționaliste pentru revenirea la „Ungaria Mare” sunt aici pentru a rămâne”.

Revista presei internaționale din 4 iunie 2020