Poate Trump să desfășoare legal trupe armate în orașele americane?

armata_sua.jpg

Image source: 
Facebook / U.S. Department of Defense (DoD)

În conformitate cu o lege din vremea războiului civil, trupelor federale li se interzice să efectueze acțiuni de aplicare a legii interne, precum efectuarea de arestări, confiscarea de bunuri sau căutarea oamenilor, notează Associated Press.

Bloomberg crede însă că probabil Trump are baza pentru a trimite trupe. O lege obscură din 1807 îi poate conferi președintelui această putere. Dar nu înseamnă că ar trebui să o folosească.

Având în vedere însă obișnuința lui Trump de a anunța măsuri problematice din punct de vedere și de a nu le pune în aplicare, s-ar putea ca invocarea Legii Insurecției să nu fie mai semnificativă decât plimbarea sa prin parc.

Legea insurecției are câteva părți. Prima spune că atunci când există o insurecție împotriva unui stat și a legiuitorului de stat,  guvernatorul îi poate cere ajutor președintelui și atunci președintele poate trimite trupe federale.

Or, este îndoielnic că protestele pot fi considerate „insurecție”. Ele sunt doar proteste, iar jafurile sunt doar jafuri.

”A doua parte a Legii insurecției spune că președintele poate să apeleze la trupele federale dacă „rebeliunea împotriva autorității face imposibilă aplicarea legilor Statelor Unite ale Americii în orice stat, pe parcursul obișnuit al procedurilor judiciare", notează Bloomberg.

CNN comentează că legea a fost folosită în anii '50 pentru a impune desegregarea. Și mai târziu, în anii '60, în revoltele din Detroit.

Conform Serviciului de Cercetare al Congresului, legea nu a mai fost invocată din 1992, din timpul revoltelor din Los Angeles, care au urmat achitării a patru ofițeri de poliție albi care l-au bătut pe Rodney King, un cetățean de culoare. Procurorul general William Barr era, pe atunci, avocat general, sub fostul președinte George Bush.

Congresul a modificat legea după uraganul Katrina din 2006, pentru a da mai multă claritate cu privire la utilizarea sa în timpul dezastrelor naturale, dar a renunțat la unele dintre aceste schimbări un an mai târziu, după obiecțiile guvernatorilor de state care nu doreau să-și cedeze autoritatea , mai amintește CNN.

Washington Post amintește că există legi, reglementări și limite care guvernează utilizarea armatei americane pe pământul american.

În funcție de constituția statului, un guvernator poate avea autoritatea exclusivă sau poate avea nevoie de permisiunea legiuitorului de stat pentru a apela la Garda Națională spre a ajuta la aplicarea legii și menținerea ordinii publice.

Legile statelor stabilesc reguli specifice pentru modul de utilizare a Gărzii, dar majoritatea oferă guvernatorilor o autoritate largă.

Când Garda Națională este chemată sub autoritatea statului, ea se află sub comanda guvernatorului și este plătită din bugetul de stat.

Președintele poate alege să pună forțele de pază sub autoritatea federală sau să le lase sub comanda statului; cea ce permite guvernului federal să evite costurile, așa cum a făcut-o în cadrul răspunsului la pandemia Covid-19.

Alte publicații analizează impactul politic al revoltelor:

Le Monde se întreabă dacă această multiplicitate a crizelor poate constitui un moment de cotitură în Statele Unite: ”În 1968, revolta neagră de după asasinarea lui Martin Luther King pe fundalul războiului din Vietnam, a favorizat alegerea lui Richard Nixon - dar Partidul Democrat se afla atunci la putere, cu administrația Johnson .

În plan electoral, violența urbană tinde să favorizeze partidele de dreapta, care încearcă să întruchipeze ordinea. Cu toate acestea, în fruntea unui partid republican lobotomizat, Donald Trump s-a străduit să ia cârma în ultimele două luni. Dar în cazul în care candidatul democrat, Joe Biden, reușește să profite de moment, iar dacă revolta actuală reușește să se transforme într-o mișcare civică, atunci candidatul Trump va avea o problemă”.

Dar este oare America, rasistă pentru eternitate? – se întreabă L'Obs:

Unul dintre motivele acestei furii este impresia că rasismul endemic în Statele Unite este o problemă nesoluționată. După războiul civil american, principiul emancipării locuitorilor de culoare a fost în sfârșit consacrat în Constituție, în 1870. Dar între obiectiv și realitate există o prăpastie încă nerezolvată, aproape un secol și jumătate mai târziu.

Abia la jumătatea anilor 1960, sub președintele Lyndon B. Johnson, ca urmare a acțiunilor de protest, americanii de culoare au putut să își exercite în mod eficient dreptul la vot și să acceseze aceleași servicii ca și albii din întreaga Americă.

În ciuda acestor progrese, rasismul rămâne prezent în toate dimensiunile vieții de zi cu zi a americanilor, până acolo încât determină caracteristici singulare, cum ar fi absența unui sistem național de asigurări de sănătate - o anomalie în clubul țărilor dezvoltate”, scrie revista franceză.

Evenimentele actuale nu ar trebui să ne facă să uităm că situația afro-americanilor s-a îmbunătățit foarte mult în Statele Unite, asigură Financial Times:

„Segregarea instituționalizată în statele de sud ale Statelor Unite nu este decât o amintire odioasă. Dacă în 1968 doar 57% dintre afro-americani puteau accede în treapta medie de educație, astăzi peste 90% ajung acolo. Rata sărăciei afro-americanilor, de la aproape 35% în anul asasinatului lui Martin Luther King, a scăzut la 22% în 2016, anul în care Trump a fost ales. De atunci, a continuat să scadă, deși recesiunea indusă de coronavirus este probabil să inverseze această tendință pozitivă".

The Atlantic opinează că deocamdată, nu știm cum îl vor schimba aceste câteva zile pe Trump și președinția sa:

Să fie oare începutul unei veri lungi și fierbinți a discordiei,  ce va provoca o ripostă a americanilor albi de felul celei pe care Trump a încurajat-o de atâta vreme? În trecut, Trump a ațâțat cu nerușinare discordia și vrajba rasială in scopuri politice.

El este expert în a da vina pe alții și a striga după ajutor.

Dacă actuala criză este ca multe altele din viața sa, Trump va vorbi și va scrie pe Twitter, sau invers, indiferent cât de mulți americani și-ar dori ca el să tacă.

Totuși, evenimentele neprevăzute se adună în jurul Președinției Trump, deși ne aflăm de-abia în luna mai.

Anul 2020 ne-a oferit deja un proces pe tema demiterii, o boală mortală și cea mai mare criză economică de după Marea Depresie. În cărțile de istorie, la acest an electoral putem adăuga acum și cele mai grave revolte ale ultimei generații. Oare, în cele din urmă, toate acestea ar fi de-ajuns pentru a-l reduce pe Trump la tăcere?

Revista presei internaționale din 3 iunie 2020