Și totuși, cine va plăti factura crizei COVID în UE?

bce.png

Image source: 
AFP via rfi.fr

Presa internațională continuă să comenteze situația din Uniunea Europeană după ce judecătorii constituționali germani au pus sub semnul întrebării cumpărarea de datorii de către Banca Centrală Europeană.

”O bătălie de putere între UE și cel mai mare membru al acesteia, Germania s-ar putea transforma într-o complicată confruntare juridică”, crede revista de afaceri Fortune.

Deutsche Welle observă că Angela Merkel se vede pusă într-o situație complicată din cauza actualului conflict juridic. ”Pe de o parte, ea este obligată să respecte deciziile Curții Constituționale germane. Pe de altă parte, ea nici nu vrea, nici nu poate să pună la îndoială prioritatea dreptului comunitar.

Banca Centrală Europeană a precizat deja că nu primește ordine de la Karlsruhe și că va continua achiziția de obligațiuni. Pozițiile în această dilemă juridică sunt deci clare – acum trebuie să treacă la treabă experții în dezamorsarea bombelor politice”.

În presa germană, de altfel, subiectul naște în continuare controverse.

Der Tagesspiegel este de acord cu raționamentul lui președintei Ursula von der Leyen:

„Hotărârea instanței constituționale germane ar putea face în curând ca instanțele din Polonia sau Ungaria să folosească precedentul german pentru a pune la îndoială deciziile Curții Europene de Justiție. Acest lucru nu ar fi bun pentru supraviețuirea UE, care este deja într-o stare critică. Dar dacă până la urmă s-ar clarifica definitiv că Banca Centrală Europeană este responsabilă exclusiv în fața Curții Europene de Justiție, acest rezultat nu ar fi tocmai rău. ”

Die Welt respinge însă poziția formulată de von der Leyen :

„UE nu este un stat, nu este un stat federal, nici măcar o confederație de state. Este o comunitate de interese între statele suverane. Nu există națiune europeană, nici o constituție europeană și nici o suveranitate europeană. Există un steag al UE și un imn al UE. Comisiei, prezidată de doamna von der Leyen, îi place să vorbească precum un guvern, dar nu este așa ceva”.

În Franța, Le Figaro avertizează: ”Germania nu va plăti! ".

"Germania va plăti! Cu acest slogan, Blocul Național și-a întemeiat campania pentru alegerile legislative din noiembrie 1919. După victoria clară, această coaliție, crezând în propria sa propagandă, a început să urce cheltuielile publice, finanțate mai mult prin împrumuturi decât prin impozite.

Dar din cele 85 de miliarde de franci de aur pe care le datora Franței, Germania, susținută diplomatic de Statele Unite, avea să plătească în cele din urmă doar 5.

Astăzi, mizeria domnește din nou în finanțele publice franceze. Dar nu Germania este acum principalul responsabil.

La începutul anilor 90, i-am rugat pe germani să facem monedă comună . Erau reticenți, deoarece au fost (și sunt încă) alergici la deficitele guvernamentale.

Profitând de faptul că erau nevoiți să absoarbă teritoriile pe jumătate devastate ale fostei Germanii de Est, i-am făcut să admită că, pentru a finanța infrastructura, anumite deficite publice ar putea fi tolerate temporar. Dar am promis că, în orice caz, nu ar trebui să depășim niciodată o limită de 3% din PIB și că datoria publică nu trebuie să depășească niciodată 60%.

Înainte de criza coronavirusului, Germania și Franța înregistrau deja un decalaj financiar mare. Franța nu putea reveni la un deficit sub 3% , în timp ce Germania înregistra un surplus de 1,5%. Datoria germană scăzuse sub 60%, în timp ce a noastră depășea 100%.

În ultimele două decenii, Germania și-a cheltuit împrumuturile pentru transformarea Estului prin investițiile în infrastructură .

Problema este că germanii încă mai cred că magia este bună în muzică, dar nu și în economie.

Ei au acceptat ca Banca Centrală Europeană să depună eforturi excepționale în fața acestei pandemii excepționale. BCE a instituit un program de cumpărare a datoriei publice și private de până la 750 de miliarde de euro. Dar germanii nu vor accepta niciodată să finanțeze statele din sudul zonei euro (pe care le numește într-un mod franțuzesc, "Club Méditerranée") prin datorii sau prin tipărirea de bani”, scrie ziarul francez.

În timp ce, în Spania, la Vanguardia estimează că negocierea va fi dură.

”Pe de o parte, Pedro Sánchez, Giuseppe Conte sau Emmanuel Macron se tem că vor fi aruncați în infern dacă vor veni cu ajustări, reduceri bugetare și creșteri de impozite pentru a face față creșterii datoriei ca urmare a luptei împotriva coronavirusului.

De partea sa, cancelara Merkel trebuie să le explice concetățenilor că este necesar să îi ajute pe acești parteneri din sud, prezentați ani de zile drept niște leneși. Dezbaterea este complexă. Dar ambele părți știu, de asemenea, că, fără compromisuri, nu vor exista câștigători, ci doar învinși”.

Revista presei internaționale din 13 mai 2020