Incendiile din Amazon îl pot arde și pe Bolsonaro

bolsonaro.jpg

Președintele Braziliei, Jair Bolsonaro
Image source: 
Reuters/Adriano Machado

Acesta este titlul unei analize a revistei The Economist. Din capul locului, revista ne atrage atenția că lumea are dreptate să-și facă griji, dar trebuie să arate finețe în relațiile sale cu Brazilia:

Un fost căpitan al armatei cu vederi de extremă dreaptă, domnul Bolsonaro a câștigat anul trecut președinția Braziliei, parțial pe o platformă de reînviere a unei economii muribunde, prin măturarea stângismelor și a reglementărilor ecologice.

El a promis că va pune capăt amenzilor pentru încălcarea legii mediului, va micșora zonele protejate, care reprezintă jumătate din Amazonul brazilian, și va lupta cu ONG-urile, pentru care are o ură viscerală.

Odată ajuns în funcție, guvernul său a eliminat Ibama, agenția de mediu cvasi-autonomă. Șase dintre cele zece posturi de conducere din departamentul de păduri și dezvoltare durabilă sunt vacante, potrivit propriului site. Iar Guvernul vorbește despre „monetizarea” Amazonului.

Abordarea domnului Bolsonaro este determinată de prejudecăți și de naționalism. Dar în spatele războiului său împotriva domnului Macron se află așteptările brazilienilor. De aceea, lumea trebuie să calce cu atenție.

Domnul Bolsonaro are dreptate în legătură cu unele lucruri. Domnul Macron a cerut să se discute despre Amazon la G7 fără a invita Brazilia. Domnul Bolsonaro are dreptate și atunci când spune că incendiile au fost chiar și mai grave în anii trecuți. Multe hărți, de asemenea, exagerează întinderea lor.

Brazilia are totuși unele dintre cele mai stricte controale ale defrișării. Din 2005, acestea au încetinit radical distrugerea pădurii, înainte de a fi subminate de reducerile bugetare decise de domnul Bolsonaro.

Ca și Janus, guvernul său are două fețe în această problemă. Diplomații brazilieni din străinătate spun că țara este dedicată opririi defrișării. Acasă, președintele îi trece cu vederea pe cei care o practică”.

Pe de altă parte, The Economist observă că 95% din exporturile agricole în valoare de 102 miliarde de dolari ale  Braziliei sunt mărfuri care nu se adresează direct consumatorilor; 60% merg în Asia. Dar brandul Brazilia a fost cu siguranță deteriorat.

Și din punct de vedere politic, domnul Bolsonaro este pe un teren alunecos. Deși naționalismul brazilian nu ar trebui să fie subestimat, majoritatea brazilienilor își fac griji pentru schimbările climatice.

În timp ce președintele vorbea la televiziune pe 23 august despre incendii, existau proteste chiar în acele părți ale orașelor care au contribuit la alegerea lui. Oprirea practicilor sale va fi posibilă prin acțiune politică organizată, nu doar prin protest.

 

Ce carte a citit în vacanță Angela Merkel?

Recent, în presa germană a fost publicată o fotografie în care cancelarul apare citind cartea „Tiranul: Shakespeare în politică”, de Stephen Greenblatt. Reporterii Der Spiegel au vorbit cu autorul cărții.

”Suntem fascinați de tiran”, spune autorul cărții, în timp ce Der Spiegel se întreabă dacă nu cumva cancelarul german a trimis un mesaj ascuns citind cartea, interpretată pe scară largă ca fiind critică față de Donald Trump.  

În teatrul Globe al lui Shakespeare, deschis la Londra în 1599 – explică autorul cărții - spectatorii stăteau atât de aproape de scenă încât deveneau parte a acțiunii. Shakespeare a vrut să sugereze că toți avem un rol în crearea puterii, chiar dacă suntem doar publicul.

Suntem fascinați de tiran. El ne amuză, ne dezgustă, ascensiunea lui poate părea uneori o comedie, alteori  o tragedie. La un moment dat, se dovedește că totul constă în minciuni, dar minciuna funcționează numai atunci când oamenii doresc să fie mințiți.

Vrem să-l urmărim pe tiran, deși știm că acționează distructiv. Așa stabilizăm puterea lui și de aceea nu-mi place să vorbesc despre Trump însuși. Pentru mine, este vorba despre Shakespeare, ale cărui drame explorează mecanismele psihice care determină o întreagă națiune să acționeze pentru a-și abandona idealurile, chiar și interesele.

Lucrul interesant este că democrațiile occidentale nici măcar nu trebuie să folosească forța pentru a-i reduce pe oameni la tăcere. Astăzi ele pot folosi alte metode, precum producerea unui zgomot atât de mare, încât vocile disidente nu se mai pot auzi deloc.

Iar secolul XXI produce o cacofonie atât de copleșitoare încât este aproape asurzitor - o anumită persoană, de exemplu, trimite tweet-uri în fiecare zi. La fel ca noi, Shakespeare a trăit într-o perioadă de tulburări și de noi mijloace de exprimare, care au inclus și teatrul său. El a examinat autocritic modul în care poate fi utilizat acest mediu. Și ar trebui să facem același lucru cu noile noastre medii.

După cum spune reporterul Der Spiegel, cititorii germani au făcut paralele nu numai între conducătorii din vremea lui Shakespeare și Donald Trump, ci și între regina Elisabeta I și Angela Merkel. Cartea descrie epoca elisabetană târzie, o epocă turbulentă: stabilitatea relativă din vremea Elisabetei se apropia de sfârșit, ea era obosită, mulți din jurul ei speculau cu privire la succesiune și mulți se luptau pentru asta. Este Merkel o Elisabeta modernă? – întreabă Der Spiegel.

Nu mă surprinde – răspunde autorul -  că germanii o interpretează în acest fel, dar această paralelă nu a fost intenționată. Întâmplător, pare că Shakespeare nu a văzut vreodată o tirană în Elisabeta, oferindu-i respectul pentru instituțiile politice și pentru faptul că simțea limitele puterii sale.

O parte din tulburarea din acea perioadă s-a bazat pe teama răspândită că lucrurile nu vor fi mai bune după ce ea va fi dispărut.

Revista presei internaționale din 2 septembrie 2019