”Ajutor pentru tranziția climatică” destinat familiilor sărace

poluare.jpg

Image source: 
pixabay.com

Săptămânalul francez Le Nouvel Observateur găzduiește un articol de opinie al mai multor experți și activiști din domeniul mediului, care arată că lupta împotriva schimbărilor climatice poate fi mai costisitoare decât s-ar fi crezut.

Industria electricității din surse regenerabile este în creștere, spun autorii. Dar aceasta acoperă doar jumătate din creșterea cererii la nivel mondial.

Peste tot, însă, sprijinul popular slăbește: protestele vestelor galbene în Franța, ieșirea Statelor Unite din acordul de la Paris, renunțarea de către parlamentul australian la mai multe angajamente.

Dar dacă nu facem nimic, consecințele vor fi și mai costisitoare decât costul decarbonizării. Prin urmare, trebuie să acționăm, dar cu o atenție sporită asupra eficacității soluțiilor selectate.

În primul rând, trebuie să acceptăm faptul că eliminarea carbonului presupune un cost substanțial legat de puterea de cumpărare a celor mai sărace gospodării.

Pentru a fi fezabilă, creșterea taxei pe carbon va trebui asociată cu un mecanism de susținere a puterii de cumpărare.

Această primă pentru tranziția climatică va fi calculată, în special, în funcție de costurile de mobilitate și de încălzire ale gospodăriilor.

Pe măsură ce aceste costuri cresc, trebuie compensată și puterea de cumpărare a gospodăriilor cu venituri mici, astfel încât acestea să plătească mai mult pentru carbon (și să reducă utilizarea acestuia), dar fără a se vedea sărăcite și pentru a putea face economii suficiente  pentru investițiile necesare.

O astfel de primă ar uni și simplifica sistemul complex de ajutoare existent.

În al doilea rând, costul tranziției climatice va fi mai scăzut, pe măsură ce ne vom concentra pe cel mai mic cost pe tonă de de CO2. De exemplu, mai bine să izolăm casele cu cea mai mare intensitate energetică decât să promovăm biocombustibilii.

Acest lucru necesită încurajarea dezvoltării celor mai eficiente inovații ecologice, adică a celor care reduc emisiile cu cel mai mic cost pe tonă de carbon. Acesta este scopul conferinței care va reuni la sfârșitul lunii iunie, la Annecy, în Franța,  experți inovatori, producători și, în general, pe toți cei care doresc ca tranziția climatică să fie accesibilă tuturor.

 

Guvernul iranian și-a afirmat foarte clar intențiile de a nu-și mai respecta angajamentele privind acordul nuclear. Iranul anunţă că în 10 zile va depăşi limita impusă prin acord pentru rezervele de uraniu îmbogăţit . Cum s-ar putea ajunge la aplanarea conflictului? – se întreabă comentatorii.

Pentru ziarul italian La Repubblica, "Ultimatumul de zece zile al Teheranului este un răspuns clar la întoarcerea făcută de Donald Trump. Dar se adresează și europenilor, îndemnându-i să ia măsuri pentru a convinge Statele Unite să ridice sancțiunile economice. Mohammad Javad Zarif, ministrul iranian de externe, a adoptat un ton amenințător atunci când a transmis Statelor Unite că securitatea lor în regiune nu ar mai fi garantată dacă ar lansa un "război economic" împotriva Republicii Islamice. De asemenea, el a exclus orice dialog până când America nu va fi gata să facă compromisuri și să renunțe la sancțiuni ".

New York Times observă că "Iranul a respectat termenii acordului nuclear negociat de președintele Barack Obama, până la apariția lui Donald Trump și a continuat să facă acest lucru până la retragerea din acord a Statelor Unite (în 2018). Dar sancțiunile americane au strangulat economia iraniană, iar Teheranul a avertizat că nu ar putea continua câtă  vreme europenii nu-l pot ajuta să facă față situației ".

În Irish Examiner, citat de Eurotopics, fostul diplomat american Richard Haass pledează pentru încheierea unui acord îmbunătățit între Iran și Statele Unite:

"Teheranul refuză pentru moment să negocieze un nou acord nuclear. Dar acest lucru s-ar putea schimba dacă Statele Unite ar indica faptul că sunt gata să ridice parțial sancțiunile. A sosit momentul să facem o ofertă diplomatică de acest tip. Aceasta ar trebui prezentată ca un acord de tip 2.0. Un nou acord ar putea limita, de asemenea, programul balistic iranian. În schimb, Iranul ar obține o ridicare a sancțiunilor. Iar Statele Unite ar putea astfel confirma, în mod oficial, afirmația lui Trump cum că doresc o schimbare de politică, nu una a regimului la Teheran", spune diplomatul american în publicați irlandeză.

Costurile confruntării cu Iranul pot crește, avertizează publicația americană The Hill.

Teheranul ar putea vedea în reluarea activităților sale nucleare tocmai o pârghie în negocierile viitoare, în special dacă iranienii percep că vor avea puțin de pierdut în condițiile actuale. Aceasta nu înseamnă că Iranul va părăsi Tratatul de neproliferare, că le va da imediat cu piciorul inspectorilor internaționali sau că-și va intensifica peste noapte programul său nuclear.

Conflictul ilustrează încă o dată ponderea scăzută a UE, arată Frankfurter Allgemeine Zeitung:

"Ce trebuie să facă UE, ce trebuie să facă țările europene pentru a nu mai fi jucăriile altor forțe și a deveni jucători deplini? UE și membrii săi trebuie să facă tot posibilul pentru a-și menține capacitatea inovatoare, dinamismul și competitivitatea Spațiului Economic European. Aceasta implică un euro puternic. Pentru a juca în ligile mari, UE trebuie să-și consolideze, cu orice preț, capacitățile sale militare. ... Nu e ușor. Dar cei care determină cursul lumii rămân nepăsători la starea de spirit și la conflictele interne ale europenilor – ba mai mult, beneficiază de acestea. Lucrurile trebuie să se schimbe”.

Revista presei internaționale din 19 iunie 2019