Pot europenii să revitalizeze Uniunea Europeană?

steag_ue.jpg

Image source: 
pixabay.com

Presa europeană comentează pe larg mizele alegerilor din 26 mai. Mize europene dar ... și interne.

UE trebuie să-și ia destinul în propriile mâini, spune ziarul austriac Die Presse:

"În timp ce UE își pierde partenerul american, prosperitatea și vulnerabilitatea ei relativă provoacă lăcomia Chinei și a Rusiei. Au europenii puterea de a pune lucrurile pe drumul bun? Da, făcând totul pentru a-și spori autonomia strategică: din punct de vedere economic, prin completarea uniunii bancare, pentru a împiedica zona euro să devină ostatică pentru populiștii predispuși la datorii; pe plan internațional, prin construirea celor mai bune relații post-Brexit cu Marea Britanie și punerea în aplicare a unei rețele strânse de acorduri comerciale. La nivel comunitar, printr-o alianță inteligentă a forțelor liberale pro-europene în urma alegerilor ".

Europa este în pericol, susține istoricul Timothy Garton Ash în La Repubblica:

"Nu există nici o îndoială că spectacolul ridicol dat de farsa  Brexitului a redus aspirațile de plecare din Ungaria, Polonia sau Italia. Dar ceea ce Orbán și acoliții săi fac acum este și mai periculos. În esență, Farage are singurul scop de a părăsi UE; ei, pe de altă parte, vor să o submineze din interior. Nu este aceasta o schemă pe care am întâlnit-o deja în întreaga istorie europeană?  După fiecare război, noua ordine stabilită în Europa a fost menținută pentru o anumită perioadă - mai mult sau mai puțin lungă - înainte de a se eroda și, eventual, de a se sfărâma", atrage atenția istoricul în ziarul italian.

Financial Times se întreabă dacă nu cumva a trecut epoca PPE, formațiunea dominantă în politica UE timp de două decenii.

PPE se teme de o revenire a rivalilor populiști în sondajele de săptămâna viitoare.

Și oameni din interior admit că prețul pe care l-au plătit pentru preeminența UE vine sub forma lui Orban și a naționalismului său violent. Liderul ungar pune PPE într-o dilemă majoră: cât de mult se poate îndepărta alianța față de principiile sale inițiale pentru a menține controlul asupra puterii în UE?

Carl Bildt, fost prim-ministru al Suediei, unul dintre fondatorii familiei, consideră problema Orban ca fiind una fundamentală pentru PPE. "Ar fi trebuit să se ia o linie fermă de la început", spune el. "Este evident că l-am subestimat pe Orban. Toți au crezut că ar putea să-l manipuleze. Acum, ei îl cunosc pe Orban și știu că este feroce”, spune fostul premier suedez pentru FT.

Le Nouvel Observateur explică de ce Macron nu are de ales în a se confrunta direct cu Adunarea Națională, formațiunea Marinei Le Pen:

Președintele face, evident, un pariu riscant. Fie că o deplângem sau nu, referendumuri precum cel privind Tratatul de la Maastricht din 1992 sau cel din 2005 privind Constituția europeană, ca și campaniile pentru alegerile europene, sunt rareori despre chestiunea europeană și mai întotdeauna despre probleme de politică internă.

Președintele Republicii a decis, așadar, să-și desemneze principalul adversar săptămâna trecută, în fața presei, la summitul informal european din Sibiu.

Și sunt multe motive care îl fac pe Macron să se implice profund în această campanie europeană: în politică, mai mult decât în ​​altă parte, a nu-ți asuma riscuri este o greșeală fatală”.

 

Ar trebui să reconstruim în mod identic celebra săgeată a catedralei Notre Dame? Ei bine, dezbaterea îi înfirebântă pe intelectualii francezi. Ziarul Le Figaro consacră un amplu articol tuturor acestor confruntări de opinii.

La zece zile de la incendiul Notre-Dame, revista Valeurs Actuelles  organiza o mare dezbatere. În spatele scenei, pe o canapea printre urme de fum, o întâlnire de gradul trei între scriitorul Michel Houellebecq și filosoful Jacques Attali.

Discuțiile s-au referit la reconstrucția Notre-Dame: este necesar să reproducem exact săgeata distrusă?

Pentru un teoretician al globalizării precum Attali,  Notre Dame ar trebui lăsată așa cum este, cu stigmatul focului.

"E o prostie ceea ce spui”, a răspuns Michel Houellebecq, devenind furios .”Vă înșelați, e stupid, turiștii chinezi vin aici doar pentru asta, trebuie să o reconstruim ”, a replicat scriitorul. ”Eu am punctul meu de vedere, dumneavoastră îl aveți pe-al dumneavoastră”, a răspuns, glacial și vizibil supărat, Jacques Attali.

Această ciocnire, notează Le Figaro, este doar un episod al disputei deschise după ce premierul Edouard Philippe a menționat ideea unui „gest arhitectural contemporan care  să confere catedralei o nouă săgeată, adaptată însă tehnicilor și mizelor din epoca noastră" și propunând o "competiție internațională ".

Potrivit unui sondaj, însă, mai mult de unul din doi francezi ar dori reconstrucția identică a catedralei.

A intervenit în dezbatere și filosoful Alain Finkielkraut, amintind de Piramida de la Luvru: „Arhitectul contemporan este un megaloman care vrea să-și pună propria semnătură, mai degrabă decât să se înscrie într-un spațiu. Piramida de la Luvru nu are nimic de-a face cu locul. Ni sa spus că ne-am obișnuit, dar obișnuința nu este un criteriu estetic!”, a spus filosoful.

El preferă să citeze un alt exemplu: admirabila restaurare, identică, a Grand Palais.

Cei care susțin o săgeată "nouă" nu sunt foarte numeroși – printre ei, scriitorul Gaspard Koenig, care, în flamboaiantul său liberalism, compară în ziarul în Les Echos reconstrucția săgeții cu afacerea Dreyfus, cu Frontul Popular sau mai 68, un episod ilustrând clivajul stânga-dreapta: „În privința Notre Dame, mă simt la stânga, credincios ideii progresului și nerăbdător să văd cum geniile din epoca noastră vor sublima munca secolelor ", spune scriitorul.

Revista presei internaționale din 16 mai 2019
107

Facebook comments