Papa în Bulgaria: cetățenii, mai deschiși decât mitropoliții

papa_bulgaria_bun.jpeg

Papa Francisc împreună cu premierul bulgar Boyko Borissov pe aeroportul din Sofia, 5 mai 2019
Image source: 
gov.bg

Papa Francisc a început o vizită de trei zile în Bulgaria și Macedonia de Nord. Menită să îmbunătățească relațiile cu Biserica Ortodoxă, vizita nu este lipsită de provocări.

BBC nu uită să remarce faptul că liderii ortodocși din Bulgaria au respins deja participarea la slujbe comune sau rugăciuni cu Papa. În timp ce călătoria spre Macedonia de Nord va fi prima efectuată de către un papă în această țară și vine la doar câteva luni după ce țara a încheiat o dispută de zeci de ani cu Grecia, acceptând să-și schimbe numele.

BBC consideră că elementul central al călătoriei balcanice este dorința Vaticanului de a vindeca schisma de 1.000 de ani care a împărțit creștinismul. Papa s-a întâlnit cu Patriarhul Ortodox Neofit și a vizitat duminică o catedrală ortodoxă din capitala Sofia.

În ceea ce este privit drept un efort de a nu deranja alte biserici ortodoxe, Papa nu este așteptat să se întâlnească în privat cu primatul ortodox de nord-macedonean, Stefan. Biserica ortodoxă macedoneană și-a declarat autocefalia în 1967, dar nu a fost recunoscută de alte biserici ortodoxe.

În afară de mișcările de vindecare a rupturii cu Biserica Ortodoxă, pontiful se va întâlni cu comunitățile catolice ale minorităților balcanice. Există aproximativ 58.000 de catolici în Bulgaria și 15.000 în Macedonia de Nord.

The New York Times titrează: Papa Francisc, un campion al politicii pro-refugiați se află în vizită în Bulgaria, o țară care le-a fost potrivnică.

Bulgaria, cea mai săracă țară din Uniunea Europeană, a avut de-a face doar cu o mică parte din sutele de mii de migranți care au încercat să ajungă în Europa de Vest prin Balcani. Un vârf de aproximativ 20.000 de solicitanți de azil s-a înregistrat în 2015, potrivit guvernului. Bulgaria a construit un gard de-a lungul graniței sale cu Turcia. Și grupurile de așa-numiți vânători de refugiați au început să patruleze la frontieră în 2016, pentru a preveni un aflux de solicitanți de azil, notează The New York Times.

Însă, potrivit Deutsche Welle, atitudinea bulgarilor de rând este un pic diferită de cea a clerului. Teologul Bojidar Andonov spune pentru publicația germană că de Sărbătorile Pascale ortodoxe a vizitat mai multe comunități locale. Credincioșii ortodocși sunt entuziasmați, "ei vor urmări întreaga vizită la televizor."

Andonov consideră că populația este mult mai avansată decât mitropoliții de la conducerea Bisericii Ortodoxe, care mai au de învățat la capitolul conviețuirii diverselor confesiuni în cadrul democrației.

În capitala Skopje, Papa Francisc va vizita memorialul dedicat Maicii Tereza. Cunoscută în întreaga lume pentru implicarea ei în sprijinirea celor mai săraci oameni din lume și laureată a Nobelului pentru Pace în anul 1979, ea s-a născut în 1910 la Skopje, parte a Imperiului Otoman la vremea respectivă.

În anul 2016, Maica Tereza a fost canonizată de Papa Francisc, iar acum Suveranul se va reculege la locul nașterii ei. Nici măcar un procent din cele două milioane de locuitori ai Macedoniei de Nord nu este reprezentat de catolici. Și totuși, cea mai cunoscută personalitate din regiune este o călugăriță catolică.

 

Și dacă Notre Dame nu ar mai fi restaurată? Un articol din revista britanică The Conversation propune ca aceasta să rămână ca un simbol al unui mod de viață defectuos:

Învățătura religioasă a subliniat faptul că Pământul este un loc al păcatului, nefericirii și ispitei. Credincioșii buni ar trebui să-și îndrepte gândurile către Dumnezeu, să se supună preoților lor și să caute dreptate numai în viața de apoi. Lumea oricum se termină după un timp și va fi înlocuită cu un loc nou și perfect, în care sufletele salvate vor trăi pentru totdeauna.

Autoritățile bisericești au descris în mod regulat populațiile vecine ca "păgâni" iraționali care erau prea apropiați de natură, care se închinau copacilor, tunetelor și fulgerului. Aceasta a fost o justificare pentru invadarea terenurilor lor, transformarea lor în creștini și tăierea copacilor lor sacri.

Resturile acestor idei persistă în diferite forme astăzi, de la practicile dăunătoare de gestionare a terenurilor până la ideea că este rațional să acordăm prioritate obiectivelor economice ale statului față de colapsul mediului.

Deci, mai bine să nu refacem Notre Dame. În schimb, să-i permitem să fie un simbol al daunelor pe care le-am cauzat deja planetei noastre.

Dar de ce Notre Dame?

Având în vedere emoțiile din jurul acestei catedrale și marea dragoste exprimată pentru ea de atâția oameni, ar părea ciudat să vizăm Notre Dame pentru un astfel de gest. Trebuie totuși să recunoaștem cât de profund se împletesc rădăcinile civilizației occidentale și modul nostru de viață contemporan cu nedreptatea socială și distrugerea ecologică.

Notre Dame ar putea deveni un simbol al acestei recunoașteri. Pentru oamenii de credință, ar putea fi suficientă o simplă curățenie pentru a face din nou din acest loc unul de închinare, fără a se proceda la o restaurare costisitoare. Aceasta ar putea fi o modalitate puternică de a acționa asupra chemării Papei Francisc pentru o transformare drastică a modului în care oamenii tratează planeta.

Ar putea părea dramatic, dar numai o retragere strategică de la modurile noastre de viață și gândire, dăunătoare pentru mediu, ne va permite să răspundem cerințelor acerbe ale următoarelor decenii.

Revista presei internaționale din 6 mai 2019
249

Facebook comments