Eficiența pe Facebook a AfD, susținută de Rusia?

panou_afd.jpg

”Pentru ca Europa să nu devină Eurabia” scrie pe un panou electoral Afd pentru alegerile europarlamentare. Panoul reproduce tabloul ”Piața de sclavi” al pictorului francez Jean-Leon Gerome (sec XIX)
Image source: 
AFP/File via rfi.fr

De ce Alternativa pentru Germania este atât de eficientă în mediul online? Iată tema unei analize propuse de revista germană Der Spiegel.

Când se uită la monitor, Trevor Davis este neliniștit. Activist politic american şi profesor la Universitatea George Washington, Davis a analizat ani de zile campaniile politice pe rețelele sociale”, scrie Der Spiegel, preluată de Rador.

”Iar Davis nu a văzut niciodată un fenomen precum partidul populist de extremă-dreaptă Alternativa pentru Germania (AfD).

În timp ce sondajele politice indică faptul că sprijinul pentru partid este în prezent între 11 și 15%, 85% din toate postările distribuite provenind de la partidele politice germane aparţin AfD-ului.

Distribuirea pe Facebook se produce atunci când un utilizator distribuie o postare, cum ar fi o fotografie, către prietenii săi. Iar aceste share-uri sunt considerate valută forte în lumea rețelelor sociale.

Dar care este secretul succesului AfD pe Facebook? Unii factori sunt ușor de identificat: chestiunile care generează emoţie de tipul celei favorizate de AfD - cum ar fi migrația sau criminalitatea - generează în mod semnificativ mai multe reacții decât postările despre politica financiară sau culturală. În plus, AfD tinde să reacționeze la evenimente politice mult mai repede decât alte partide. Și încurajează o implicare sporită din partea celor care îi urmăresc prin faptul că lansează mai multe întrebări sau îi determină pe oameni să comenteze sau să le distribuie.

Davis a analizat, de asemenea, tipurile de fotografii pe care AfD le postează pe Facebook. Pentru asta, a analizat atent aproximativ 10.000 de fotografii postate în martie și aprilie 2019.

"AfD produce sute de postări foto pe zi", spune Davis. "Cine face toată această muncă?"

AfD refuză să răspundă la această întrebare.

Însă ajutorul pare că nu vine doar din Germania. Davis a găsit nenumărate fotografii printre postările AfD care provin din baze de imagini rusești, ceea ce îl face să se întrebe dacă nu cumva partidul obține de la Moscova ajutor pentru reţelele de socializare”.

 

Presa franceză continuă dezbaterile după violențele din 1 mai care, deși nu au fost la nivelul așteptat, au arătat totuși slăbiciunea sindicatelor în raport cu noua formă de manifestare a nemulțumirilor. Dar ce reprezintă noua formă? Iată descrierea făcută de ziarul Le Figaro:

”Profeții apocalipsei, adepții revoltei promiseseră haosul: nu s-a întâmplat. Dar Vestele Galbene cele mai radicale sau cele negre, această stângă extremă, care recunoaște doar propria violență ca fiind legitimă, a pierdut bătălia împotriva poliției.

Constatăm ușurați că am evitat ce era mai rău, dar cum să nu ne preocupăm de aceste mișcări săptămânale ale protestatarilor și luptătorilor care distrug, ard, atacă și pradă?

Sunt ani de când grupările revoluționare din stânga extremă au înflorit, bucurându-se de cea mai mare impunitate.

Violența este doctrina lor, teama este strategia lor, "polițistul" - inamicul lor”.

Le Monde constată că anunțurile prezidențiale din 25 aprilie nu au schimbat fundamental situația: situația socială rămâne explozivă. Emmanuel Macron a putut constata, miercuri, 1 mai, că, pentru al doilea an la rând, sindicatele au fost dislocate.

”Desigur, scenele de violență au rămas sub control, în comparație cu episoadele „Vestelor Galbene“ din decembrie sau din 1 mai 2018, atunci când mai mult de o mie de activiști Black-Block au luat prin surprindere marșul sindicatelor. Dar, dacă situația este, în ansamblu, sub control, asta s-a întâmplat cu prețul unor proceduri non-standard de aplicare a legii.

Indiferent dacă sunt reformiste sau disidente, sindicatele se luptă. Mișcarea "vestelor galbene" le substituie în primul rând.

Și motivul este simplu: în mai puțin de cinci luni, mișcarea, fără lideri, a obținut de la guvern 17 miliarde de euro, în măsuri noi. Din punctul de vedere al eficienței, sindicatele sunt bătute la scor. Acestea ar trebui să se întoarcă la momentul mai 1968 pentru a dovedi că și ele ar putea așa ceva. Dar acele vremuri au trecut.

Astăzi, sindicatele sunt, ca toate organismele intermediare, discreditate, cu prea puțină substanță pentru a mai spera să obțină câștiguri din negocierile colective.

Asta nu se întâmplă de ieri, de azi, dar acum Emmanuel Macron este cel care s-a pus în pericol. Iar strada beneficiază.

Ea îl provoacă, a luat calea violenței, care nu doar costă, ci și subminează coeziunea țării, o fracturează în două tabere: una, exasperată că disputa continuă, cealaltă indignată de reacția poliției. Există o nevoie urgentă de a reconstrui dialogul social”, este concluzia ziarului Le Monde.

Iar le Nouvel Observateur a văzut în evenimentele din 1 mai căsătoria imposibilă dintre "roșu" și "galben":

Militanții sindicaliști au fost prinși în capcană, devenind figuranții unui film ale cărui principale personaje rămân "vestele galbene". Roșu și galben nu au dat portocaliu.

Cine poate să-și amintească astăzi sloganurile proclamate de tabăra "roșie" , a sindicatelor, în acea zi atât de înșelătoare?

Violența a umbrit totul, cu acel atac al unei școli, al unui spital și al unei secții de poliție, în plin Paris, comise de trupe de șoc, care se declarau călăreți ai Apocalipsei.

"În necunoștință de cauză", pentru a împrumuta cuvintele ciclistului Richard Virenque, sindicatul CGT a făcut o greșeală tactică încercând să se pună cu un cocoș fără cap. Va învăța din această greșeală? – se întreabă le Nouvel Observateur.

Revista presei internaționale din 3 mai 2019
214

Facebook comments