Poate Salvini să unească extrema dreaptă europeană?

salvini.jpg

Ministrul italian de interne Matteo Salvini la un miting al partidului său Liga Nordului, Roma, decembrie 2018
Image source: 
AFP/Filippo Monteforte

Ministrul italian de Interne, Matteo Salvini, intenționează să unească extrema dreaptă europeană într-un singur grup din Parlamentul European, în urma alegerilor din mai. El a prezentat, luni, la Milano, Alianța Popoarelor și Națiunilor. A fost flancat de președinele AfD din Germania și de liderii formațiunilor de extremă dreapta din Finlanda și Danemarca.  Va avea succes? – se întreabă comentatorii.

Huffington Post Italia, citat de Eurotopics, observă că "Alianța încă nu are un proiect clar. Nu se cunoaște conținutul manifestului său și, în consecință, care ar fi competențele care vor fi retrase UE pentru a le readuce în statele naționale. Cea mai mare neclaritate domnește asupra  identității candidatului la președinția Comisiei Europene în alegerile din mai. Acest rol ar trebui să-i revină lui Salvini, dar pentru moment, nimic nu este sigur".

Postul de radio german Deutschlandfunk îi remarcă mai degrabă pe cei care au lipsit din poza de grup. "Nu au răspuns la apel Kaczyński, Orbán, Wilders, Strache, Le Pen. Cum se poate explica? Marine Le Pen s-a distanțat recent de proiectul italian. În Austria, Partidul Libertății trebuie să fie atent să nu fie debarcat de partenerul său de coaliție conservator, dacă va insista prea mult pe pozițiile sale extremiste. Orbán a urmat aceleași raționamente: este mai bine să te dai în spectacol la masa creștini-democraților decât să stai lângă cei de extremă dreapta. Este de necontestat: extrema dreaptă va marca puncte în alegerile europene. Cu toate acestea, este puțin probabil să se poată forma un singur grup în Parlamentul European", crede postul german. (sursa : Eurotopics)

Iar în Franța, Le Figaro consideră că Salvini pur și simplu refuză să vadă o serie de obstacole greu de trecut. El crede că totuși, va obține o înțelegere cu privire la chestiuni cheie, cum ar fi necesitatea de a schimba abordarea în domeniul imigrației, trecerea de la o filozofie de redistribuire a fluxurilor migratorii la una de eliminare a lor.

Explicând lipsa lui Marine Le Pen, un aliat apropiat, el a precizat că ea va fi totuși la Milano pe 18 mai, pentru cea mai mare reuniune a acestor formațiuni.

 

Și comentatorii din Statele Unite acordă atenție noii mișcări apărute în Europa.

După cum comentează The New York Times, un vot convingător în luna mai îl va ajuta pe Salvini să-și consolideze puterea în coaliția guvernamentală a Italiei, unde este, tehnic, un partener junior al Mișcării Cinci Stele, anti-sistem.

Dar aliații săi italieni sunt mai puțin mulțumiți de proiectul său internațional.

Luni, partenerul de coaliție al lui Salvini, Luigi Di Maio, a trimis o scrisoare deschisă către ziarul Corriere della Sera, susținând că, înainte de alegerile europene din mai, găsește "paradoxal" că Salvini caută o alianță "cu aceia care refuză să accepte redistribuirea migranților care sosesc în Italia".

"Ar fi o prostie să te plângi de Uniunea Europeană că nu acceptă cotele și să se ții aproape de partide din aceleași țări  - și aici mă gândesc la Orban. Sunt țări care ne lovesc, încalcă legile și nu respectă Italia și pe italieni", a spus liderul celor Cinci Stele în Corriere de la Serra, citat de New York Times.
 

The Atlantic notează că partidele suverane pot fi gălăgioase, dar aceasta nu înseamnă că sunt neapărat puternice. Cel mai mare bloc din Parlamentul European rămâne Partidul Popular European, din care face parte și cancelara germană Angela Merkel.

Președintele francez Emmanuel Macron încearcă, de asemenea, să creeze alianțe pentru un bloc de centru-stânga în Parlamentul European.

Pentru întreaga discuție despre Europa viitorului, este greu de știut dacă evenimentul găzduit de Salvini a fost doar unul de presă sau dacă marchează începutul unei noi ere, în care fantomele trecutului întunecat din secolul al XX-lea al Europei s-au întors în prezent.

 

Ucraina, democrația din coasta lui Putin

Ucraina se află în plină campanie electorală înaintea celui de-al doilea tur al prezidențialelor, din 21 aprilie. Revista americană Foreign Policy propune un ghid de înțelegere a situației preelectorale.

Cu Rusia ocupând aproximativ 7% din țară și cu o corupție endemică, occidentalii continuă să se gândească la Ucraina ca la un caz de targă. Dar nu este chiar așa.

Ucraina nu este un stat eșuat sau o democrație Potemkin fără speranță. Deși sfâșiată de război, ea s-a înscris ferm pe calea cea bună după revoluția Maidanului din 2014.

Cu toate problemele legate de corupție, administrația Poroșenko a construit totuși o armată care a luptat împotriva rușilor și a marionetelor lor în Est. A reformat poliția și serviciie secrete. Kievul a dezvoltat legături politice, diplomatice, culturale și economice extinse cu Occidentul, a stabilizat moneda și a raționalizat prețurile energiei.

Va fi Zelensky mai bun? În anumite privințe, da. Ca star de televiziune și comedian, Zelensky are câteva avantaje. Actorii au, de asemenea, un avantaj psihologic în a face apel la public.  Umorul este de obicei un semnal social pozitiv; pe scurt, îi face pe oameni să se simtă bine. Și într-un moment în care schimbările globale, economice și tehnologice conduc la urgențe și la incertitudini, este de înțeles că alegătorii ar fi înclinați în mod special spre o conducere în principiu simplă  și bună ."

Dar este Zelensky o figură pro-rusă, așa cum l-au acuzat unii adversari? Ei bine, Rusia a acaparat cele două regiuni cu cel mai puțin dezvoltat sentiment al identității ucrainene. Odată acestea desprinse, niciun candidat pro-rus nu ar mai putea câștiga alegerile din Ucraina.

În definitiv, mai important decât numele câștigătorului este că votul este considerat legitim. Iar dacă democrația reușește în Ucraina, poporul ucrainean va fi arătat lumii că poate reuși oriunde - chiar avându-l în coastă pe Vladimir Putin. "

Revista presei internaționale din 10 aprilie 2019