Rusia, o democrație imitată (Der Spiegel)

navalny.jpg

Polițiștii îi păzesc pe Alex Navalny, soția sa Yulia și fiul său Zahar în timpul unei demonstrații de protest pe străzile Moscovei, pentru ca aceștia să nu se alăture demonstranților, 14 mai 2017
Image source: 
Ivan Vodopyanov, AFP via France24

Rusia este o ... democrație imitată. Iată concluzia unei ample analize a revistei germane Der Spiegel despre sistemul politic și instituțional rusesc:

Liderul opoziției, Alexei Navalny, a fost recent exclus din cursa alegerilor prezidențiale din martie. Motivul este clar: Un politician real nu este binevenit  în această democrație de imitație.

Viața unei democrații nu este ușoară. Dar imaginați-vă cât de provocatoare trebuie să fie misiunea de a imita una! Lucrurile trebuie să fie rearanjate în mod constant, rolurile politice trebuie atribuite și toată lumea trebuie să-și cunoască limitele.

Modul în care Rusia își alege președintele este un exemplu al acestei forme de democrație simulată. Așa cum este tipic pentru acest tip de democrații, decizia de a interzice candidatura lui Navalny este, în mod oficial, corectă. El are, într-adevăr , cazier judiciar. Dar, în acest caz, logica este inversată: pentru a împiedica exercitarea candidaturii lui Navalny, el a fost condamnat acum câțiva ani într-un proces bizar pentru o presupusă delapidare, proces criticat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Rusia nu are nici o separare a puterilor în stat și nu are o justiție independentă -  iar rezultatul este că Putin se va lupta din nou, în martie, cu  adversari bine selectați.

Excluderea lui Navalny marchează sfârșitul unui experiment interesant. Planul îndrăzneț al lui Navalny a fost acela de a acționa ca un politician real într-o campanie electorală simulată. Calculul său a fost că, dacă Kremlinul va exclude singurul provocator real, el și-ar expune întreaga șaradă electorală ca pe o fraudă - un scenariu pe care conducerea rusă ar dori cu siguranță să-l evite.

Dar Kremlinul a răspuns cu o altă abordare și a împiedicat politica reală să se implice în democrația simulată. Pe o scenă plină de recuzită falsă și actori care se prezintă ca politicieni, este prea periculos pentru a-i permite unui adevărat politician să-și facă apariția.

Democrația imitată este o entitate complexă. Ea are loc fără alegeri libere și corecte, fără un parlament independent și o justiție independentă. Dar nici nu vine cu represiunea în masă, specifică dictaturilor. Democrația imitată se bazează mai mult pe înșelăciune decât pe violență.

Cel mai bun loc pentru a observa funcționarea zilnică a unui astfel de sistem este Duma de la Moscova. Aceasta este subordonată Kremlinului, dar joacă un rol critic în structurile rusești de putere. Opoziție, dezbateri, argumente: totul este acolo, și se pare că ar putea fi aproape real.

Unul dintre avantajele democrației imitate este că aceasta se dovedește mai rapidă decât democrația reală. Într-adevăr, recent, Duma a stabilit un nou record de viteză. Pe durata unui singur week-end din noiembrie, a revizuit tratamentul aplicat mass-mediei străine.
Aproximativ 16 milioane de ruși au văzut videoclipul realizat de Navalny despre colecția de vile și alte proprietăți ale premierului Dmitri Medvedev. O voce timidă s-a ridicat atunci și în Dumă, fără ca măcar să ducă întrebarea la capăt. Dar critica premierului este tabu. Președintele Dumei l-a mustrat imediat pe deputat
.

 

Să lucrăm mai puțin, pentru a trăi mai bine! Este posibil? Ar putea fi, în Germania, după cum remarcă editorialul din Le Monde:
 

IG Metall, cel mai mare sindicat german, a lansat o mișcare socială pentru a obține săptămâna de lucru de 28 de ore săptămânal și, concomitent o creștere cu 6% a salariilor.
O cerere extravagantă, răspund angajatorii, declanșând un conflict social care va dura. Așa ceva nu s-a mai văzut de la reformele lui Gerhard Schroeder, din 2003.

Cei 3,9 milioane de muncitori din IG Metall vor să beneficieze acum de eforturile depuse în ultimii cincisprezece ani. Dar, spre deosebire de anul 2003, nu șefii sunt cei care cer mai multă flexibilitate, ci angajații care doresc ca societatea să se adapteze la viața personală. Adică să poată să-și reducă timpul de lucru pe o perioadă de doi ani pentru a îngriji un copil sau un părinte în vârstă, toate cu o primă compensatorie de 200 de euro.

Într-un moment în care patronii francezi încearcă să-și recâștige flexibilitatea pierdută cu ocazia trecerii la programul de 35 de ore, cazul german ne îndeamnă să reflectăm.

Principalul punct de interes al dezbaterii din Germania este că nu vorbim despre pretenții pur economice, ci despre aspirații societale. Acestea au fost formalizate de sindicat ca rezultat al unor cercetări sociale la scară largă. IG Metall a realizat că bunăstarea socială trebuie precedată de prosperitatea economică. Franța nu a procedat în această ordine. Nu e de mirare că Franța încă discută despre eliminarea săptămânii 35 de ore, în timp Germania încearcă să treacă la 28 de ore.

 

Cehii votează astăzi și mâine în prima rundă a alegerilor prezidențiale. Presa locală se concentrează pe duelul dintre favoritul Miloš Zeman și pe cel mai puternic adversar, Jiří Drahoš.

Este o șansă pentru schimbare, notează revista pragheză Respekt:

"Potrivit sondajelor, Jiří Drahoš, fostul președinte al Academiei de Științe, are cea mai bună șansă de a-l bate pe Zeman. El nu întruchipează nici o mișcare politică și nu polarizează societatea. Cele mai multe dintre alegerile recente au lărgit rupturile din societate. Aceste alegeri au șansa de a aduce un compromis social”.

Însă președintele Zeman duce o campanie puternică, remarcă ziarul Lidovky Noviny:

"De fapt, el  susține că nu duce nicio campanie. Cu toate acestea, el este cel cu cele mai mari postere. El oferă interviuri, traversează țara în lung și în lat. Purtătorul lui de cuvânt îl atacă continuu pe principalul său rival, Jiří Drahoš. În fapt, legea definește în mod clar cum pot fi duse campaniile electorale. Și toată lumea le respectă, doar lui Zeman nu-i pasă”.

Revista presei internaționale din 12 ianuarie 2018
1014

Facebook comments