A sosit ”ora americană” a Germaniei? (Der Spiegel)

merkel_trump.jpg

Angela Merkel și Donald Trump la Casa Albă, martie 2017
Image source: 
REUTERS/Jim Bourg

Ora americana pentru Germania a venit, titrează Der Spiegel. Berlinul trebuie să-și asume un leadership global, scrie revista germană, în plin proces de formare a noii coaliții de guvernare:

Încet-încet, Statele Unite își abandonează rolul de lider mondial, ceea ce deschide calea pentru sfârșitul inocenței politicii externe a Germaniei. Foarte curând, Berlinul se va vedea confruntat cu alegeri dificile.

În ultimele luni, Germania a fost ocupată cu campania electorală și cu negocierile care nu au produs încă un nou guvern. Dar odată ce Berlinul va avea din nou o coaliție, se va confrunta cu circumstanțe care, între timp, s-au schimbat dramatic.

Ordinea liberală a lumii pe care Statele Unite au girat-o timp de șapte decenii, se dezintegrează. America se retrage de pe scena mondială, pe trei paliere diferite: cel militar, cel moral și cel de lider cheie al comunității internaționale. Se retrag și din rolul de garant pentru securitatea europeană, de model al politicii globale și de lider al Occidentului liber. Ce înseamnă un viitor fără SUA la cârmă? Cum va arăta viitorul când nu va mai exista cea mai importantă constantă a politicii externe germane, și anume, relația cu Statele Unite? Ce se va întâmpla dacă toate țările vor încerca să imite sloganul "America first"?

Abstinența globală a Germaniei i-a permis luxul de a-și baza politica externă în mare parte pe valori, în timp ce alții au fost nevoiți să se ocupe și de afacerile mai murdare ale realpolitik-ului.

Politica Angelei Merkel privind refugiații, care a pus principiile umanitare mai presus de interesele coeziunii Uniunii Europene, este doar cel mai radical exemplu al acestei tradiții germane.

Ei bine, atunci când principiile se ciocnesc cu pragmatismul, când valorile se contrazic cu interesele, Berlinul va fi forțat să ia decizii dificile. Dar cât de departe ar trebui să meargă?

Experții germani în domeniul politicii externe continuă să dezbată cât de radicală este ruptura dintre SUA și Europa. Atlantiștii cheamă la optimism, deși Trump, până acum, a dat destule dovezi pentru a susține îngrijorarea și pesimismul. Dar optimiștii continuă să se agațe de iluzia că, de fapt, relațiile transatlantice rămân intacte.

Ei îl văd pe președintele SUA ca pe o boală dureroasă, dar temporară. Ei cred că odată ce America se va însănătoși, status quo-ul va reveni în relațiile transatlantice.

Problema cu acest punct de vedere este totuși că retragerea Americii de la rolul său de formator al politicii globale a început înainte de Trump - și nici nu se va termina cu plecarea lui.

Ministrul german de externe, Sigmar Gabriel, a reiterat ideile formulate recent de Angela Merkel într-un important discurs al politicii externe, în care a afirmat că Germania ar trebui să se descurce fără America, dacă va fi cazul”.

 

Revista Newsweek vorbește despre următorul război în Gaza: Statul Islamic promite să răstoarne de la putere mișcarea rivală Hamas.

Este vorba despre aripa egipteană a grupului juhadist, care a declarat război Hamasului pentru că nu a oprit declarația președintelui Donald Trump despre Ierusalim.

Statul Islamic a publicat săptămâna trecută un videoclip cu ceea ce se pretinde a fi execuția unui bărbat, despre care se spune că a lucrat cu palestinienii. Naționalitatea omului este neclară.

Videoclipul, care arată un bărbat în costum portocaliu, urmărește să amplifice tensiunile dintre cele două grupări islamiste radicale.

În spatele victimei se află bărbați mascați și înarmați, alții fiind însă cu fețele descoperite.

Videoclipul spune că ISIS va învinge Hamas, grupare pe care o acuză de  represiune împotriva unor grupuri salafiste din Gaza.

SUA și Uniunea Europeană au desemnat Hamas drept  organizație extremistă. Iar Israelul compară frecvent Hamas cu ISIS. La fel ca ISIS, Hamas a efectuat execuții publice pe străzile din Gaza. Dar Hamas declară că recurge la aceste execuții doar când este vorba despre colaboratori ai Israelului.

Aripa egipteană este, fără îndoială, branșa mai brutală a ISIS din afara Irakului și Siriei. Ea este responsabilă pentru prăbușirea avionului rusesc din octombrie 2015, în care au murit toți cei 224 de pasageri. În noiembrie 2017, a revendicat uciderea în masă a mai mult de 300 de persoane într-o moschee Sufi din Peninsula Sinai, cel mai sângeros atac din istoria egipteană modernă.

Printre membrii săi, probabil câteva mii, se află dezertori din al-Qaeda, jihadiști din Gaza și islamiști radicali egipteni care s-au întors din zonele de conflict din Irak, Siria și Afganistan.

Hamas nu are o prezență oficială în Sinai și, în ciuda retoricii sale, tocmai ISIS și susținătorii săi au o anumită prezență în Fâșia Gaza, teritoriu pe care Hamas l-a controlat din 2007.

Israelul și Egiptul controlează, de asemenea, punctele de frontieră, deși tunelurile de contrabandă au funcționat tot timpul. Astfel că mulți militanți au reușit să părăsească Fâșia Gaza și să se alăture ISIS, în Irak și Siria.

ISIS nu s-a alăturat obiectivului palestinian de a obține un stat suveran, care să cuprindă Ierusalimul de Est, Cisiordania și Gaza. Mai degrabă, această grupare jihadistă încearcă să arboreze steagul său negru și să impună forma sa brutală de islamism în întreaga regiune, scrie Newsweek.

Revista presei internationale din 8 ianuarie 2018
855

Facebook comments