Serial RFI: Un secol de la intrarea României în Marele Război

unirea.jpg

Carte poștală emisă în 1919 pentru a comemora Marea Unire
Image source: 
wikipedia.org

La 27 august 1916, România intra în ceea ce istoria avea să numească Primul Război Mondial sau Marele Război. RFI lansează un serial consacrat României în Marele Război. Vom vorbi despre liderii care au făcut posibilă unitatea națională, despre cei care au dus greul războiului, despre aliații României, despre felul în care România a negociat pacea.

Serialul este realizat de jurnalista Marcela Feraru și în următoarele două săptămâni veți auzi și fragmente din documentarul aceleiași autoare intitulat România în Primul Război Mondial și difuzat de canalul francez Tout Histoire.

Veți putea asculta evocările Marelui Război în programul nostru Matinal de zi cu zi precum și începând de luni, 29 august, în programul informativ 40 de minute, care se va relua după vacanța de vară, începând cu ora 18.15.

Episodul 1 - România și Marele Război

 

În urmă cu fix 100 de ani, mica Românie, pe atunci constituită din Muntenia și Moldova, intră în cel mai sângeros război pe care l-a cunoscut omenirea.

Decizia a fost luată – vom vedea cu altă ocazie – după doi ani de negocieri susținute pe care primul ministru Brătianu le-a prelungit atât cât a putut, în primul rând pentru a-și pregăti armata și industria de război.

Prima întrebare la care un tânăr de azi ar aștepta răspuns este evidentă: trebuia să intrăm în acest război ? Să plătim cu sânge, să riscăm pierderea însăși a ființei noastre naționale, așa cum aproape că s-a întâmplat în tragica și glorioasa vară a anului 1917 ?...

Să facem așadar, mai întâi și mai întâi, un bilanț : de ce intra România în acest măcel ? Ce aștepta să obțină?...

Pentru opinia publică de atunci, motivația principală a fost eliberarea Transilvaniei și unirea ei cu țara. Lucru deloc ușor în acea încleștare a imperiilor.

Pentru țăranul de rând, cel care a dus pe umerii lui greul războiului, motivația suplimentară a fost aceea de a obține pământ, pe care regele Ferdinand i l-a promis. Și această promisiune a fost respectată, contrar a ceea ce manualele de istorie ne învățau înainte de 1989.

Dar conjunctura, alianțele, norocul de a avea la astfel de vremuri mari oameni de stat au făcut ca România să obțina mai mult decât ar fi putut visa, și de aceea Primul Război mondial este atât de important pentru noi.

La încheierea războiului, România a obținut Transilvania, dar și Basarabia și Bucovina. Tratatele de pace au consfințit astfel nașterea României Mari iar 1 decembrie – azi sărbătoarea noastră națională – este momentul fondator.

Societatea întreagă a traversat o perioadă bulversantă, fără precedent, care a permis cele două decenii de explozie economică. Țăranii care au luptat pe front, văduvele și orfanii lor au fost împroprietăriți – din pământurile regale mai întâi și apoi din cele ale marilor moșieri care, fapt fără precedent în istoria mondială, s-au des-proprietărit prin propria lor voință. Vom vedea cum într-un episod următor.

Prima generație a României Mari i-a dat pe cei mai de seamă gânditori, artiști, scriitori ai culturii române.

Toate acestea s-au plătit scump și, după 100 de ani, peste faptele acestea s-a așternut uitarea. Dar întrebați-vă bunicii, ai căror bunici s-au bătut sau au murit pe câmpurile de luptă, ei își aduc aminte, pentru că nu există familie care să nu fi plătit cu sânge, în acele zile, nașterea României mari.

335 000 de soldați și-au dat viața pe câmpul de luptă sau răpuși de boli, peste 75 000 au rămas invalizi – iar la aceștia se adaugă 650 000 de victime în rândul populației civile, răpuse de  boli, foamete sau represalii prin execuții de către trupele de ocupație.

România Mare a fost plătită cu un million de vieți omenești, cel mai mare sacrificiu pe care l-a făcut România vreodată. Prin comparație, aceasta reprezintă 33 la sută din totalul efectivului mobilizat din România, în timp ce pentru Marea Britanie  aceste cifre se ridică la 10,66 %, pentru Rusia la 17,48 % și pentru Franța la 18,29 %  din efectivele mobilizate.

Iată ce spunea primul ministru Brătianu, într-un discurs în fața Parlamentului, la 16 decembrie 1919  :

”Dacă la aducerea aminte a jertfelor de atunci o durere cumplită ne cuprinde, și dacă în fața rănilor de tot felul, încă deschise, pe toată întinderea Regatului, alte sentimente pot fi întunecate de aceste dureri, cred însă că în acele zile, în acele pilde stă un izvor de energie națională neasemuit și că pentru viitorul neamului, prin faptele de atunci ale oștirii noastre, vor răsări cele mai mari puteri pentru a-i asigura în întregime rolul pe care îl are în Europa Occidentală”. (lectura: Dinu Flămând)

3569

Facebook comments