John Florescu : Loialitatea României va fi apreciată indiferent de cine câştigă alegerile din SUA

hillary.jpg

Hillary Clinton în mulțime, la un miting electoral la Universitatea din Arizona, 2 noiembrie 2016
Image source: 
Reuters / Bryan Snider

Campania electorală din Statele Unite cu urmările ei a făcut obiectul unui talk show bazat pe interviuri cu personalităţi publice importante de peste Ocean şi realizat de producătorul John Florescu, fin cunoscător al politicii americane şi fost director de comunicare al democraţilor. Talk showul va fi difuzat marţi seară în România şi îi are ca actori între alţii pe Richard Haass, preşedinte al Consiliului pentru Afaceri Externe de la Washington, ambasadorul James Woolsey, fost director CIA, sau Kerre Kennedy, preşedintele Fundaţiei Robert F. Kennedy. Lea Berzuc a stat de vorba cu expertul şi l-a întrebat cum i s-a părut această campanie electorală văzută de europeni ca una total atipică.

John Florescu : Ei bine, avem cei mai nepopulari candidaţi de la sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial.  În cazul lui Hilary Clinton oamenilor le vine greu să aibă încredere totală şi există şi senzaţia că e pe scena politică de prea mult timp, cam acestea sunt dubiile. În cazul lui Dionald Trump, există sentimentul că nu ştim cine este şi în ce direcţie va îndrepta ţara. Aşadar, cea mai mare parte a publicului american are o reţinere să meargă la vot şi să ia o decizie şi aceasta într-un moment în care, la nivel mondial, este nevoie de lidershipul Statelor Unite, în opinia mea.

REP : Aşadar nu doar noi, în Europa, suntem derutaţi şi preocupaţi ?

JF : Nu, nu doar europenii. Cred că foarte mulţi americani sunt nemulţumiţi că sunt nevoiţi să facă o astfel de alegere iar marea întrebare legată de alegeri este cine va merge efectiv la vot. În cazul electoratului lui Clinton, şi vorbim în mare parte de femei, de hispanici, de persoane de culoare, nu există o motivaţie foarte puternică. În acest caz dacă votanţii lui Trump, şi mulţi se tem să-şi recunoască public opţiunea,  vor merge în număr masiv la urne s-ar putea să avem o surpriză. Eu, personal, cred că va câştiga Clinton dar există să spunem aşa şi factorul Brexit, cum am văzut în Regatul Unit.

REP : Aţi putea face un portret robot al alegătorilor lui Clinton şi Trump mai ales că am văzut că aţi intervievat persoane de la care ne aşteptam să voteze cu unul şi de fapt ar vota cu celelalt, cum e cazul fostului director al CIA James Woolsey, care a lucrat sub administraţia Clinton şi va vota...Trump...Mai putem vorbi de portretul clasic al alegătorului republican şi al celui democrat ?

JF : Cred că este o întrebare corectă. În cazul lui Woolsey, motivul pentru care îl sprijină pe Trump este că el crede că Trump va cheltui mai mult pe apărare, va proteja mai bine interesele Statelor Unite şi va fi un lider mai ferm în faţa lui Putin. În cazul profilului general al alegătorilor, cei ai doamnei Clinton sunt probabil mai educaţi, mai conservatori, vorbim de o parte a elitei din mass media şi politică. În cazul lui Trump avem probabil alegători mai puţin educaţi, oameni din clasa muncitoare şi de mijloc care trăiesc cu senzaţia că nu se îndreaptă nicăieri, că nu au loc să crească ceea ce le stârneşte furia. De asemenea, incredibil dar Trump preia o parte din alegătorii lui Bernie Sanders, adică oamenii care vor să lupte cu sistemul. Aşa se face că de această dată candidatul republican pare să joace rolul figurii antisistem. La fel de interesant, dintre cele mai mari o sută de companii americane, niciuna nu îl susţine pe Trump la nivel de conducere. Putem aşadar vorbi despre o situaţie extrem de neobişnuită.   

 REP : În privinţa temelor de campanie, care este sentimentul dumneavoastră : pe americani îi preocupă mai mult securitatea naţională, problemele sociale, problemele economice ?

JF : Cred că de această dată va fi un vot emoţional. Americanii vor vota pentru că nu îl plac pe Donal Trump sau pentru că nu o plac pe Hilary Clinton. Aşadar, în primul rând va fi un vot bazat pe elementul emoţional şi Statele Unite nu cred că au mai fost aşa de divizate de mult timp. În al doilea rând, dacă ne referim la teme propriu zis, cred că securitatea internă este o temă extrem de importantă : terorismul internaţional şi ameninţările la adresa Statelor Unite din partea Rusiei sunt o temă importantă. Pe de altă parte, clasa de mijloc, care nu a mai progresat în ultimii ani, se uită şi la problemele economice.

REP : Ar fi greşit dacă am spune că este prima oară când vorbim de un vot frustrat şi din frustrare? În România suntem obişnuiţi cu asta dar în cazul Statelor Unite este prima oară când am această senzaţie…

JF : Cred că este corect. În cazul lui Obama, de exemplu, oamenii erau entuziasmaţi că votează pentru cineva tânăr, de culoare, cu aspiraţii mari care urmau să urce şi mai sus Statele Unite. Era vorba de un moment de răscurce. În cazul Clintonilor, foarte mulţi oameni au senzaţia că aceştia fac parte din vechile structuri. Bill Clinton a fost preşedinte pentruz două mandate şi a fost un preşedinte bun dar oamenii nu mi se pare că mai au aşteptări de la doamna Clinton. De parte lui, Trump cultivă el însuşi frustrarea, spune că Statele Unite trebuie puse pe primul loc, că americanii trebuie să şi ia înapoi joburile furate de chinezi sau mexicani, să construiască ziduri...De asemenea, în privinţa Europei Trump vede totul sub aspectul confruntării în timp ce Clinton este mai mult proeuropeană. Trăgând linia, nu cred că mai avem aceeaşi senzaţie de speranţă, aceleaşi mesaje de speranţă cum aveam în trecut când vorbeam de candidaturile lui Reagan sau Carter sau ale altor candidaţi din istorie.

REP : Ce se va întâmpla în Statele Unite, pentru americani, dacă va câştiga Trump şi dacă va câştiga Clinton ? Ce fel de zile vor urma pentru americani ?

JF  : Ştiţi, chiar dacă pierde Donald Trump, el a activat o forţă foarte mare în Statele Unite. Vorbim de aproape jumătate dintre americani care sunt furioşi. Cred aşadar că Hilary Clinton nu va guverna uşor mai ales că avem şi un Congres republican, ca să spun aşa, de care va avea nevoie. Deci, mă tem că va exista un fel de blocaj în Statele unite pentru că avem o ţară divizată şi diviziunea nu va dispare după 9 noiembrie. În cazul lui Trump, una dintre problemele pe care le ai când te gândeşti la o eventuală guvernare este că el este propriul său şef. În ultimele săptămâni a călătorit peste tot însoţit de consilieri dar în realitate Donald Trump nu ascultă decât de Donald trump şi poate de copiii săi şi de foarte puţini oameni. La polul opus Hilary Clinton face parte din sistemul birocratic uriaş de care mulţi americani se simt deculplaţi.  

REP : Ce se va întâmpla cu relaţia cu Europa în general şi Europa de sud est ? Ce se va schimba în funcţie de învingător şi pentru România ?

JF : Cred că Statele unite sunt pe cale să regândească relaţia cu Europa. Epoca în care relaţia aceasta era o piatră de temelie a politicii externe americane a trecut, cum spunea cineva şi aceasta pentru Europa nu mai e ce a fost, e divizată şi uneori chiar antieuropeană. De aceasta alegerile din State sunt importante şi consecinţele pentru o ţară ca România sunt semnificative. Clinton este în mare măsură o pro europeană şi a fost în România care îi place. Ştiu asta personal. Din acest punct de vedere este bine. Dificultatea apare pentru că România se vede la mijloc între Occident şi Rusia. Cum România a fost foarte loială Statelor Unite, spre deosebire de alte state,  cred că şi Trump va respecta lucrul acesta. Totuşi, Trump sugera şi că s-ar putea înţelege cu Putin şi dacă Trump va fi preşedinte şi acest lucru se va petrece nu va fi o veste bună pentru România.

REP : Şi în privinţa parteneriatului strategic cu România?

JF : Cred că relaţiile româno-americane sunt bune şi Statele Unite respectă România mult pentru sprijinul oferit. Statele Unite nu sunt genul care să taie punţile şi să fugă. România este poate ţara care a fost cel mai mult de partea Statelor Unite mai ales în perioada aceasta în care lucrurile stau cum stau cu Turcia. Cred că acest lucru valorează ceva şi nu cred că Srtatele Unite nu vor uita de angajamentele luate în cadrul NATO, mai ales în privinţa unui aliat atât de loial.