Polonia ferită de sancţiuni europene

szydlo_pe.jpg

Beata Szydlo si Donad Tusk
Beata Szydlo si Donad Tusk
Image source: 
The European Union

Comisia Europeană ezită să ia o măsură împotriva încălcării statului de drept în Polonia. Decizia era așteptată în 23 mai, în loc de aceasta, vicepreşedintele Comisiei a preferat să se deplaseze marţi 24 mai la Varşovia pentru negocieri. Bruxelles se teme de un derapaj serios în chestiunea poloneză și prudent  recunoaşte că nu se poate amesteca în rezolvarea  problemei constituţionale în Polonia.  

Comisia Europeană face un pas înapoi și recunoaște că nu se poate amesteca în rezolvarea problemei Curții Constiționale din Polonia.

La Varșovia, vice președintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, a adăugat totuși că Bruxelles "este gata să ajute".

Guvernul polonez de dreapta ultra catolică, condus de Beata Szydlo, și-a anunțat de la început, din toamna trecută culoarea anti europeană. Pilotată de  binecunoscutul Jaroslaw Kaczynski, Beata Szydlo își impune voința într-o Polonie considerată ca fiind pâna acum "prea liberală".

Derapajele de la respectarea statului de drept în Polonia și atacurile la libertatea presei au dus la deschiderea unei proceduri europene fără precedent.

Din martie 2014, UE s-a dotat cu un mecanism de verificare al statului de drept (după derapajele de la București si Budapesta în 2012,)  care prevede o consultare cu autoritățile vizate, un dialog și poate în cele din urmă o recomandare urmată sau nu de o sancțiune.

Măsura nu este pe atât de drastică precum s-ar dori. Varșovia și Bruxelles se află în  punctul mort al consultărilor de patru luni și jumătate.

S-a crezut că situația se va debloca acum când Bruxelles a dat un ultimaum Poloniei ca până în 23 mai să modifice legea privind Curtea Constituțională.

Dar situația este tot blocată. Guvernul polonez spune că a făcut demersuri pentru avansarea negocierilor, dar că acestea au fost respinse de Bruxelles.

Pe de altă parte,  în ciuda unui vot polonez din 20 mai care sfidează Europa fiindcă împiedică "orice amestec străin" în afacerile domestice, Comisia Europeană nu a luat nicio măsură.

Colegiul de comisari europeni nu a făcut decât să-l abiliteze pe Frans Timmermans să emită "o opinie critică" la adresa Poloniei, un prim pas către posibile sancțiuni.

Prudent, el a ales să se deplaseze la Varșovia pentru negocieri după ce steagul polonez a fost ars în Polonia zilele acestea în cadrul unor manifestări anti europene.

 

Context european delicat

Sentimentul anti european urcă în diferite state ale UE încă de la începutul crizei economice, în 2009. El este amplificat acum de criza migrației și de atentatele teroriste.

Austria a fost la doi pași de a alege un președinte de extremă dreaptă. Franța este în continuare în acest pericol.

În acest context, manifestările antieuropene poloneze, exacerbate de la venirea la guvernare a Partidului Libertățiii (PiS) sunt cu adevărat periculoase.

Lor li se adaugă și referendumul britanic privind apartenența la UE, vot programat pentru 23 iunie. In Polonia, nu se vorbește încă în mod serios despre un vot similar, dar unele voci au fost auzite în acest sens.

Acum, președintele Andrzej Duda a calificat țarile UE din vest drept "un conglomerat de interese care-și impune voința sa altora"...

Frans Timmermans a ales, prin urmare, să continue ceea ce la Bruxelles este numit "un dialog constructiv", adică - în traducere liberă - o ultimă șansă de a avea o înțelegere cu un guvern naționalist și anti european.

 

Polonia,  mireasa estului european

Dar ce s-ar fi întâmplat dacă situația descrisă nu s-ar fi ivit acum, în actualul context,  în Polonia, ci în România sau într-un alt stat est european? I s-ar fi dat tot atâta importanță?

Trebuie să recunoaștem că Polonia a fost dintotdeauna percepută ca fiind statul est european cel mai important din clubul UE.

Însăși ideea extinderii UE, apărută în anii 90, a venit din dorința Germaniei de a se revanșa față Polonia pe care trupele naziste au invadat-o în 1939. Fără Polonia, extinderea s-ar fi petrecut complet diferit sau n-ar fi avut poate loc niciodată.

Acum, la 12 ani după aderarea sa la UE, Polonia este al cincilea stat ca importanță. Ea este catalizatorul  intereselor  est și vest europene. Polonia este întotdeauna liderul unui grup de interese sau al altuia format în est în orice negociere pe plan european.

Dar , în ciuda aparențelor, Polonia își vede întotdeauna doar propriul interes.

Un polonez , Donald Tusk, se află acum la cârma UE , o poloneză, Elzbieta Bienkowska este unul vice președinții Comisiei Europene , iar mai multe comisii parlamentare  din Parlamentul European sunt prezidate de polonezi.

Prezența lui Tusk la cârma UE a frânat și ea acțiunea deschisă de Comisia Europeană. Tusk s-a dezis de aceasta imediat după ce a fost anunțață, deși nu i se ceruse opinia.

Gestul a fost interpretat drept unul de solidaritate cu țara sa, deși s-a uitat atunci că Tusk își termină mandatul de președinte al UE în 2017 și că are nevoie și de votul polonez pentru un al doilea mandat. El a aflat apoi că beneficiază de susținerea PiS (care,din motive de rivalitate politică, preferă ca Tusk să stea departe de Varșovia), așa că nu s-a mai exprimat asupra subiectului.

În fine, să nu uităm, Polonia are totusi  o clasă politică unită când este vorba despre imaginea sa externă. Clasa politică poloneză se unește acum, în ciuda aparențelor, pentru a apăra această imagine.

Polonia citează în răspunsurile sale adresate Comisiei Europene, precedentul maghiar. Nimeni nu a sancționat derapajele guvernului lui Viktor Orban împotriva presei, cu toate că ele s-au petrecut și se petrec în continuare. Susținerea de care se bucură prim ministrul Ungariei este însă o altă poveste...