Franța: o lege a transparenței puțin "absurdă"

După scandalul în care a fost implicat un fost ministru al bugetului care avea un cont secret în Elveția, Franța a decis să facă publice declarațiile de avere și de interese ale demnitarilor. O inițiativă care s-a oprit la jumătatea drumului. Declarațiile de avere pot fi văzute, dar nu și publicate, pedeapsa fiind o amendă de 45 de mii de euro.  În timp ce unii parlamentari se tem de o "democrație paparazzi", ziarul Le Monde califică această lege drept "puțin absurdă".

Articolul începe cu uimirea unui angajat al prefecturii când este informat că un cetățean vrea să consulte declarația de avere a unui ales. «Declaratia de ce ? », vine răspunsul funcționarului, care încă nu fusese pus la curent cu ce trebuie să facă. 

Potrivit legii franceze a transparenței care se aplică de puțină vreme, orice alegător poate să să ducă la prefectură pentru a vedea declarația de avere a unui ales local sau parlamentar.  El poate să o  vadă, dar nu să o  fotografieze, sau să  o înregistreze în vreun fel pentru că riscă o amendă de 45 de mii de euro. Le Monde califica noua lege drept « puțin absurdă ». 

Ziariștii s-au dus să verifice modul în care se aplică legea în patru departamente franceze.  De fiecare data ei au sunat la prefectură și au obținut destul de repede o întâlnire. Procedura diferă însă de la un loc la altul. Într-una dintre prefecturi, un funcționar te verifică atent înainte de a-ți da voie să vezi dosarul deputatului sau primarului. În altă prefectură, ți se atrage atenția în repetate rânduri că nu ai voie să iei notițe sau să faci poze pentru că riști celebra amendă de 45 de mii de euro. Ca să fie siguri că nu există vreun risc, funcționarii nu te lasă să intri cu geantă, telefon și nici cu ceas. 

În fine, după ce treci de toate astea, ajungi la dosarul cu pricina. În unele prefecturi poți consulta un singur dosar  o data, în altele ți se dă voie să vezi mai multe. Ziariștii le-au văzut, dar, din cauza legii restrictive,  nu pot vorbi prea mult despre ele. Scriu totuși că unele declarații de avere sunt considerabile, altele, destul de goale. 

La ce folosesc însă aceste declarații, dacă nu ai voie să le publici sau să vorbești despre ele ?  Franța a înființat o Autoritate pentru Transparența Vieții Publice, un fel de ANI, care verifică aceste dosare.  Dacă atunci când consulți o declarație ai vreun dubiu în privința vreunui detaliu, poți sesiza această instituție. În cazul unor suspiciuni majore, Autoritatea se poate adresa Parchetului. 

Democratie paparazzi ?

Parisul a trecut la procesul de transparentizare după scandalul de acum doi ani cu ministrul bugetului, Jerome Cahuzac, despre care s-a aflat că are un cont secret în Elveția.  Că urmare, membrii guvernului au fost somați  imediat să își publice declarațiile de avere, ceea ce s-a și întâmplat. Mai greu a fost însă cu parlamentarii. După dezbateri și mai multe rânduri de vot,  până la urmă doar declarațiile de interes sunt accesibile tuturor și pot fi consultate pe interet. De acolo se poate afla cât câștigă un ales, ce activități conexe mai are și dacă acestea sunt incompatibile cu statutul de deputat sau senator, de exemplu. Trebuie spus că aceasta lista a incompatibilităților nu e foarte lungă. Dacă textul intial prevedea că un deputat nu poate avea și o afacere de consultanță în același timp,  Parlamentul a suprimat această interdicție.  Liderul rezistenței parlamentare la procesul de transparentizare a fost chiar șeful Adunării Naționale, Claude Bartolone. « Transparența absolută nu va face decât să crească suspiciunile spunea el, avertizând că există riscul transformării Franței într-o democrație paparazzi». 

Pentru ziaristul de la Le Monde, limitările sunt contraproductive. « Toate aceste măsuri te fac să te simți, atunci când studiezi dosarul unui ales, că te uiți de fapt prin gaura cheii ».