Marea Britanie: Opoziția în plină degringoladă după alegeri

candidati_laburisti.jpg

Cinci canidați la șefia Partidului Laburist
Andy Burnham, Yvette Cooper, Liz Kendall, Mary Creagh și Tristram Hunt (de la stânga la dreapta) și-au anunțat intenția de a candida la șefia Partidului Laburist
Image source: 
www.guardian.co.uk

Victoria Partidului Conservator în alegerile parlamentare din 7 mai a provocat o criză fără precedent în sânul principalelor partide de opoziție din Marea Britanie, confruntate cu dileme de succesiune și orientare.

 

Liderul Partidului Laburist, Ed Miliband, și al Partidului Liberal Democrat, Nick Clegg, au demisionat imediat după aflarea rezultatelor, iar liderul Partidului Independenței Regatului Unit (UKIP), Nigel Farage, a demisionat și el, dar a revenit asupra deciziei.

Până acum, patru deputați Laburiști și-au anunțat oficial intenția de a-i succeda lui Miliband în funcția de lider.

Doi dintre ei sunt politicieni cunoscuți, Andy Burnham – favoritul – este purtătorul de cuvânt pe probleme de sănătate și Yvette Cooper, ministru de interne în guvernul din umbră.  

În competiție și-au anunțat intrarea și deputatele Liz Kendall și Mary Creagh, în timp ce deputatul Tristram Hunt și-a exprimat interesul de a candida, dar nu se știe dacă va reuși să strângă semnăturile a minimum 35 de deputați – 15% din grupul parlamentar - pentru a-și depune candidatura.

Un politician văzut ca potențial lider al partidului, Chuka Ummuna, s-a retras după doar trei zile de la anunțarea intenției de a candida, iar un alt potențial candidat, Dan Jarvis, a publicat o scrisoare deschisă în care explica că a decis să nu intre în competiție din motive de familie.

Data limită de depunere a candidaturilor este jumătatea lui iunie, iar de la jumătatea lui august până pe 10 septembrie, membrii de partid și simpatizanții afiliați vor vota prin poștă, rezultatul final fiind anunțat pe 12 septembrie.

Influența sindicatelor

Între timp însă, liderul celei mai puternice confederații sindicale, Unite, Len McCluskey, a anunțat că tradiționala legătura dintre sindicate și Laburiști ar putea fi întreruptă dacă partidul nu alege liderul “corect”, care să reprezinte interesele lucrătorilor.

Unite este principalul finanțator al Partidului Laburist și nu mai puțin de 147 din totalul de 232 de deputați aleși pe 7 mai sunt membri ai confederației conduse de McCluskey, cunoscut pentru vederile sale radicale de stânga.

La presiunea lui McCluskey, liderul Partidului Laburist din Scoția, Jim Murphy, a demisionat, acolo unde Laburiștii au fost pur și simplu măturați de Partidul Naționalist Scoțian (SNP), pierzând 40 din cele 41 de mandate pe care le deținea în parlamentul trecut.

Sindicatele și-au exprimat preferința pentru Burnham, dar problema lui ca și a celorlalți aspiranți la șefie este că Partidul Laburist a obținut cel mai slab rezultat în alegerile parlamentare din 1987 încoace și este văzut ca fiind incompetent la capitolul management al economiei în comparație cu Partidul Conservator, condus de premierul David Cameron.

Mai exact, Laburiștii sunt vulnerabili la acuzațiile că nu și-au recunoscut responsabilitatea în provocarea crizei din 2008 – 2009 care a dus la cea mai mare recesiune din ultimii 80 de ani și că nu vor să accepte că au angajat cheltuieli sociale prea mari chiar înainte de criză.

Or, noul lider al partidului s-ar putea vedea strâns între cererile imperative ale sindicatelor de luptă împotriva politicii de austeritate a actualului guvern și percepția electoratului, mai ales în sudul prosper unde cu excepția Londrei Partidul Laburist mai are doar câțiva deputați, că partidul este complet rupt de realitate.

Deputatul Jon Cruddas, autorul manifestului electoral pentru alegerile din 7 mai, avertiza chiar zilele trecute că Laburiștii trec prin cea mai mare criză din istoria de peste un secol a partidului.

Farage contestat

Între timp, în UKIP a izbucnit un schimb de invective în public ca urmare a întoarcerii de 180 de grade a lui Farage, când a decis până la urmă să rămână în fruntea partidului, deși a eșuat în tentativa sa de a deveni deputat.

Deși UKIP a obținut 12,6% din voturi, un singur candidat – Douglas Carswell – a reușit să obțină mandatul de deputat.

Carswell, sprijinit de alți fruntași ai partidului, i-a recomandat lui Farage să ia o pauză și a criticat tonul mult prea agresiv al liderului UKIP în campanie, însă acesta a spus că are sprijin masiv în partid și nu se gândește să plece din funcție.

Îngrijorarea exprimată de unii eurodeputați UKIP este că Farage poate îndepărta pe unii nehotărâți de un vot pentru ieșirea marii Britanii din Uniunea Europeană la referendumul promis de premierul Cameron până la sfârșitul lui 2017.

În sfârșit, în Partidul Liberal Democrat, rămas cu 8 deputați din 57 câți avea în parlamentul trecut, doi parlamentari care au supraviețuit dezastrului din 7 mai, Tim Farron și Norman Lamb și-au anunțat intenția de a candida la șefia a ceea ce a mai rămas din partid.

Farron este cunoscut ca un lider al aripii de stânga a Liberal Democraților, iar Lamb este fost ministru adjunct de interne în guvernul de coaliție cu Conservatorii în perioada 2010 – 2015.

Dar oricine va prelua șefia Liberal Democraților va avea misiunea aproape imposibilă de a resuscita un partid despre a cărui rațiune de a exista au fost ridicate numeroase întrebări după catastrofa electorală din 7 mai.    

Relatarea coresponentului RFI la Londra, Petru Clej
548

Facebook comments