Cu Moscova la masă

Ne place sau nu, atunci când vine vorba despre politica estică de vecinătate a Uniunii Europene, Rusia stă într-un fel sau altul mereu la masa negocierilor. Și astăzi, umbra lui Vladimir Putin stă la loc de cinste la reuniunea liderilor europeni cu partenerii lor din estul continentului. Sigur, nu e frumos, dar să negăm realitatea nu ne ajută cu nimic.

Angela Merkel avea dreptate când spunea că Războiul Rece trebuie să se fi încheiat pentru toți. La fel doamna cancelar avea dreptate când constata că la Moscova atmosfera e tot aceea de dinaintea căderii Cortinei de Fier. Rusia a amenințat deschis Ucraina cu falimentul statal dacă îndrăznește să semneze la Vilnius acordul de asociere cu UE. Iar Kievul s-a conformat și a înghețat procesul, chiar dacă într-o ultimă sforțare a cerut 20 de miliarde de dolari răscumpărare de la Occident pentru eliberarea Iuliei Timoșenko – o condiție la care liderii europeni nu renunță. A fost doar o mișcare de PR în care președintele Ianukovici a reproșat Vestului că nu oferă condiții destul de bune pentru a justifica ruptura de Rusia. Armenia a fost și ea îngenunchiată, Moldova merge înainte dar trebuie să se pregătească pentru represalii, în special pentru o iarnă fără gaze. UE spune că Rusia șantajează pe față. Așa este. Și urmarea e care?

UE nu va renunța la Parteneriatul Estic. Și nu o face din caritate, ci pentru că este interesată de o vecinătate democratică și prosperă. E decizia vecinilor dacă acceptă sau nu oferta care susține modernizarea lor, asta dacă pot lua liberi o decizie. Dar a întoarce spatele acestor state ar fi un gest ilogic. Nu ele trebuie să suporte rivalitatea geopolitică pe care Vestul o duce cu Rusia, țară care vede apropierea fostelor republici sovietice de Uniunea Europeană drept distanțare de interesele sale. Un asemenea conflict ar fi dezastruos pentru țări care și așa au destule probleme economice și sociale. Divizarea ar fi rezultatul imediat, divizare pe care o vedem deja că se manifestă în Ucraina.

Așa că, ne place sau nu, Moscova stă într-o formă sau alta la masa negocierilor. Nu e frumos, dar a nega realitatea nu ajută cu nimic. Dacă e să fim sinceri, nici unele state europene nu vor să riște un conflict cu Rusia din cauza partenerilor estici. Despre perspective de aderare nici nu poate fi vorba. Rusia trebuie convinsă că „europenizarea” zonei estice este și în interesul său. În fond, nici Moscova n-ar avea un câștig să aibă o zonă de influență formată din state sărace și instabile.

Deocamdată, Vladimir Putin este câștigătorul acestei runde. Din perspectiva Uniunii Europene, summitul de la Vilnius este un eșec. Pentru Moldova și Georgia semnalele sunt bune. Ele au parafat acordul de asociere, dar nimeni nu garantează că în toamna lui 2014 vor și semna acest acord. Totul va depinde de presiunea Rusiei și de capacitatea liderilor occidentali da a o contracara. Fie direct, încercând să prezinte argumente și contra-oferte Moscovei, fie indirect, prin decizii curajoase și cu efecte practice, cum ar fi liberalizarea regimului de vize cu Chișinăul.

Președintele Parlamentului European, Martin Schulz, spunea la Vilnius că Rusia oferă ajutoare pe termen scurt pe care europenii nu și le pot permite. Într-adevăr, Uniunea poate oferi numai perspective pe termen mediu, în cel mai bun caz, și scenarii care presupun un efort din partea politcienilor. Or nici aceștia nu diferă cu nimic de definiția celui care vrea să fie reales la următoarele alegeri. Europa oferea Ucrainei un ajutor de circa 600 de milioane de Euro, iar acesta era condiționat de un alt acord al Kievului cu FMI. Fondul cere creșterea prețului intern la gaze naturale. Sinucidere curată pentru un politician.

Dacă acceptăm că Rusia e mereu la masa negocierilor, atunci trebuie să ne uităm mai atent cum joacă. Liderii vestici nu se poate să nu fi observat că Gazprom s-a arătat brusc mai conciliant cu Ucraina în momentul în care Parlamentul de la Kiev amâna votul în chestiunea eliberării Iuliei Timoșenko. Martin Schulz are dreptate când spune „Cred că am subestimat situația din Ucraina”.

surse: Telegraph, Welt, FAZ, Le Point