Libération: Extrema dreaptă, depăşită în România

liberation.jpg

Liberation a dedicat un amplu articol extremei drepte din România

Este concluzia reporterului Marc Semo, trimis de cotidianul francezb „Libération” în România pentru a afla de ce românii nu au apetit pentru extrema dreaptă în alegerile pentru Parlamentul European.

 

Liderul naţionalist Corneliu Vadim Tudor va avea probleme în a fi ales deputat. În acest stat unde aderarea la UE e percepută ca o plasă de siguranţă, retorica populistă e golită de conţinut. CVT era cât pe ce să nici nu se prezinte din cauza a ce numeşte „un puci intern” şi a dificultăţilor de a strânge numărul cerut de semnături pentru depunerea candidaturii. „Ei au încercat să mă oprească dinainte ca să nu-şi mai complice viaţa furând voturile”,explică poetul şi fostul autor de ode pentru soţii Ceauşescu. „Ei” sunt, de-a valma „politicienii corupţi care au furat ţara”, evreii, membrii minorităţii maghiare, americanii.

La apogeul carierei sale, Corneliu Vadim Tudor spunea că „ţara trebuie condusă cu mitraliera”. O frază care plăcea, chiar dacă nimeni nu lua în serios provocările verbale ale fostului amic al lui Jean-Marie Le Pen. În toamna lui 2000, CVT s-a clasat pe locul al doilea la prezidenţiale. Dar de atunci, Partidul România Mare nici măcar nu mai e reprezentat în Parlamentul român, iar sondajele pentru scrutinul european îl creditează cu doar două, maximum patru procente.

 

Extrema dreaptă, în declin în estul Europei

 

În timp ce extrema dreaptă are vânt din pupa în Europa occidentală şi mai ales în Franţa, ea este în declin în Est. De fapt, aproape a dispărut din Polonia, scade puternic în Slovacia şi stagnează în Bulgaria. Singura excepţie e Ungaria, unde Jobbik prosperă, urmând să obţină circa 20% din voturi. „Criza e acum la noi, în Vest, deoarece criza naţiunii e aici mai puternică din cauza şocului imigraţiei şi apariţiei unei societăţi multiculturale”, notează politologul Jean-Yves Camus.

 

O retorică găunoasă

 

Ce se întâmplă cu extrema dreaptă din România e cu atât mai important cu cât naţionalismul xenofob are rădăcini profunde moştenite de la mişcarea legionară a lui Corneliu Zelea Codreanu.

Invitat obişnuit pe platourile televiziunilor ca să crească audienţa, CVT continuă să amuze prin invectivele sale. Numărul său e bine rodat, cu trimiteri la frontierele României Mari, incluzând Basarabia, actuala Republică Moldova, „furată de Stalin”. Şi totuşi, retorica sa e găunoasă.

În absenţa unor proiecte bine conturate, România a atras doar 20% din cele 32 de miliarde de euro bani europeni alocaţi. Şi totuşi, UE rămâne promisiunea unei bunăstări. Instituţiile de la Bruxelles sunt şi ele percepute ca o garanţie faţă de o clasă politică discreditată. „De unde mobilizarea slabă a alegătorilor, inclusiv pentru acest scrutin, deoarece e vorba de a trimite în Parlamentul European politicieni în care nimeni nu mai crede”, explică scriitorul Dinu Adam.

 

Practic, Europa a banalizat şi demodat temele de propagandă ale extremei drepte. „Vituperaţiile lui CVT contra corupţiei au rămas o pură gesticulaţie, în timp ce jurisdicţia naţională specializată creată la presiunea Bruxelles-ului şi-a demonstrat eficacitatea”, arată Irene Costelian, tânăr politolog. Iar declaraţiile rasiste contra romilor (România fiind ţara de origine a celei mai mari comunităţi de romi din UE) nu mai reuşesc nici ele să mobilizeze ca înainte.

Chestiunea minorităţii maghiare, folosită mult timp de PRM, nu mai e nici ea una explozivă, în ciuda derapajelor naţionaliste ale Budapestei.

 

În adormire, dar nu învinsă

 

Apoi, săptămânalul „România Mare”, care acum un deceniu vindea 500.000 de exemplare, stârnind diverse scandaluri cu ajutorul unor dosare furnizate de foşti generali ai Securităţii, astăzi are o difuzare aproape confidenţială. „La acea vreme, Corneliu Vadim Tudor deţinea monopolul violenţei verbale în spaţiul public. Era singurul care denunţa atât de virulent corupţia. Dar, de atunci, toată lumea face asta, care pe blog, care în spectacole de telerealitate”, spune Luciana Radut-Gaghi, de la Universitatea Cergy-Pontoise.

„Extrema dreaptă doarme, dar încă există, chiar dacă nu are un partid în Parlament şi dacă are acum o vizibilitate mai scăzută. Şi cu atât mai mult e periculoasă”, avertizează Mircea Vasilescu, de la Fundaţia Soros.

 

Teren fertil, la ţară

Dovada: reapariţia grupurilor mici, dar foarte active precum „Noua dreaptă”. Terenul este fertil, mai ales la ţară, unde trăieşte încă jumătate din populaţie şi sărăcia e mare.

„În societate fierbe o frustrare imensă. Nu există sau nu există încă - partidul sau liderul care să o cristalizeze, dar asta se poate întâmpla rapid”, avertizează Alexandru Racu, cercetător în ştiinţe politice care se defineşte ca „ortodox de stânga”. Însă apariţia pe scena politică a unor candidaţi independenţi legaţi de puternica Biserică Ortodoxă, determină un viraj spre dreapta. Şi nu numai. Astfel, Iulian Capsali, tatăl a nouă copii duce o bătălie pe terenul ecologiei , dar şi al apărării familiei şi identităţii naţionale. Are şanse mari să fie ales.