Cum funcționează imunitatea parlamentară în Marea Britanie

Imunitatea parlamentară în Marea Britanie are o vechime de peste 300 de ani și consfințește libertatea totală de exprimare a parlamentarilor în exercitarea mandatului lor precum și dreptul forului legislativ de a se autoreglementa.

În afara acestor două mari domenii parlamentarii nu sunt protejați de imunitate pentru infracțiuni comise în afara parlamentului.

Libertatea de exprimare a parlamentarilor a fost statuată în Carta Drepturilor (Bill of Rights) din 1689, în art. IX și interzice luarea oricărei măsuri împotriva unui membru al uneia din cele două camere (Camera Comunelor și Camera Lorzilor) pentru afirmații făcute în timpul exercitării mandatului în interiorul parlamentului.

Acel an la sfârșitul secolului al XVII-lea poate fi considerat drept începutul democrației parlamentare în Anglia (ulterior Marea Britanie și apoi Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).

Măsura legislativă era menită să prevină arestarea unor parlamentari, cum se întâmplase în 1642, când Regele Charles I ordonase arestarea a cinci membri ai Camerei Comunelor pentru incitare la rebeliune, în ceea constituie practic actul care a declanșat războiul civil, sfârșit cu abolirea în 1649 a monarhiei și decapitarea lui Charles.

Din anul 1689, un parlamentar nu mai poate fi trimis în judecată pentru calomnie, incitare de orice fel sau chiar pentru încălcarea legii secretului de stat pentru afirmații făcute în incinta paramentului.

Există însă reguli pentru folosirea unui limbaj civilizat, precum și evitarea discutării unor procese aflate pe rolul curților, așa zisul sub judice.

Recent în 2011, un deputat al Partidului Liberal Democrat a încălcat un ordin de interdicție privind fotbalistul Ryan Giggs, are avusese o aventură extraconjugală și obținuse ordinul de la curte care prevenea publicarea acestui fapt.

Ca urmare, circa 75000 de persoane au preluat informația pe Twitter de la deputat, făcând caduc ordinul curții.

Mai controversată a fost arestarea pentru scurt timp în 2009 a deputatului Partidului Conservator, Damian Green, acuzat de poliție de incitarea la divulgare a unor informații secrete de către un funcționar al ministerului de interne.

Procuratura a admis că poliția și-a depășit atribuțiunile, mai ales că percheziționase biroul parlamentarului fără mandat judecătoresc, doar cu aprobarea unui aghiotant al Speakerului, deputatul care prezidează Camera Comunelor.

În schimb încercarea a trei deputați și a unui membru al Camerei Lorzilor de a se prevala de imunitate pentru a nu fi trimiși în judecată pentru fraudă în scandalul deconturilor parlamentare a eșuat.

Curtea Supremă a decis în 2010 că infracțiunea nu este acoperită de imunitate parlamentară, iar cei patru au fost trimiși în judecată, găsiți vinovați și condamnați la pedepse de închisoare mai lungi de un an.

Ca atare, potrivit legii adoptate în 1981 deputații și-au pierdut mandatul, pentru Lorzi ne-existând instituția demiterii sau a demisiei, ci doar suspendarea.

Cât privește delictele de drept comun, aici nu există nicio opreliște pentru trimiterea în judecată sau arestarea deputaților sau a lorzilor.

În cele mai recente cazuri, deputatul Eric Joyce a fost condamnat pentru un atac împotriva unor colegi deputați și a primit o pedeapsă de comunitate, iar fostul ministru al mediului și deputat al Partidului Liberal Democrat, Chris Huhne, a fost condamnat în 2013 la opt luni închisoare pentru obstrucționarea justiției, el mințind cu privire la o infracțiune de circulație pe care o comisese, pentru ca punctele pe carnetul de conducere să nu fie luate de el, ci de soția sa.