Lobby-ul: un cartof fierbinte pasat următoarei legislaturi europene

Printre marile dosare lăsate nerezolvate de actuala Comisie Europeană și de actualul Parlament European se numără reglementarea activității de lobby. Or, forţa lobby-ului de la Bruxelles e în creştere. Potrivit ultimelor studii, citate de cotidianul britanic The Guardian, aceste grupuri de presiune influenţează trei sferturi din egislaţia europeană.

Dezbaterea privind lobbyul este extrem de importantă în contextul alegerilor europarlamentare, dar şi după scandalul de acum trei ani, în care, printre alţii, şi europarlamentarul Adrian Severin a căzut în plasa unor jurnalişti care pozau ca lobbyişti. Le-a facturat 12.000 de euro pentru "servicii de consultanţă referitoare la schema de depozite bancare" - proiect care se discuta în Parlamentul European. Ce s-a schimbat după acest scandal?

Noua legislatură europeană ce va fi votată la sfârşitul acestei luni va moșteni o mare problemă. Un ocean de lobbyiști care acționează după reguli laxe și netransparente.

În prezent, numărul de lobbyişti este aproape egal cu cel al funcţionarilor Comisiei. Mai exact, 30.000 față de 31.000, adică aproape un lobbyst pentru fiecare funcționar. Este ce arată Corporate Europe Observatory, o organizaţie ce militează pentru transparenţă mai mare. Foarte aproape de clădirea Comisiei, sunt mii de companii, bănci, firme de avocatură, de PR. Scopul: să îi determine pe decidenţii Europei să plece urechea şi în cele din urmă să influenţeze regulamentele şi legile care modelează economia, politica, societatea europeană. E o industrie de mai multe miliarde de euro pe an. Doar Facebook a cheltuit în 2012 o jumătate de milion de euro pe lobbyul de la Bruxelles.

 

O concentraţie mai mare de grupuri de presiune ca la Bruxelles există doar la Washington. Diferenţa este că în Statele Unite activitatea de lobby e mult mai bine reglementată.

O reglementare promisă, dar veșnic amânată

Această reglementare, necesară și promisă de Comisia Europeană nu s-a întâmplat nici măcar după scandalul referitor la Adrian Severin și alți doi europarlamentari, așa cum explică la RFI Radu Nicosevici, președintele Academy of Advocacy, un ONG care îşi propune să îmbunătăţească procesul legislativ. “Problema cu lobby-ul a rămas în coadă de pește după scandalul Severin. Dacă ceilalți doi europarlamentari au fost rezolvați de justițiile din țările respective, la noi problema a rămas nerezolvată așa cum a rămas și promisiunea instituțiilor europene de a reglementa într-un fel sau altul activitatea de lobby. Deci spre deosebire de SUA, în UE, mai ales la Bruxelles unde normal activitatea de lobby e cea mai intensă, problema e nerezolvată. Există un registru al lobbyiștilor, dar acesta este voluntar, te înscrii dacă vrei. Se crede că ar fi circa 18.000 de firme de lobby de la firme care se declară a fi lobby până la firme de PR și așa mai departe, nu mai vorbesc de case de avocatură și organizații neguvermentale care reprezintă diverse interese.”

Cât de mare e forța acestor companii? De pildă, europarlamentarul Roza Thun povesteşte cum s-au desfăşurat lucrurile în cazul scăderii costului de roaming. Nu a fost deloc simplu, spune ea, mai ales după ce s-a luat decizia micşorării lor. “Companiile de telefonie şi cele de lobby ne-au asaltat. Evident că doreau să împiedice adoptarea legislaţiei pentru că i-ar fi lovit la buzunare”, îşi aminteşte eurodeputata poloneză. Există și alte subiecte sunt încă şi mai sensibile. E cazul reglementării consumului de tutun.

În principiu, lobbyiştii ar trebui să ofere politicienilor informaţii şi argumente în procesul decizional. În practică, oferă argumente pentru ca decizia să fie în favoarea clientului lor.

Există în prezent niște interese uriașe, mai spune la RFI Radu Nicosevici.  “În această campanie de europarlamentare, un grup foarte mare de organizații de lobby, asociații și nu numai cer europarlamentarilor să se angajeze că vor mai reținuți în ceea ce privește campaniile de lobby făcute de multinaționale ori de marile firme de investiții în detrimentul IMM-urilor, antreprenorilor privați șamd. Există interese uriașe, discutăm de industria farmaceutică ori cea energetică.”

Legea din România, blocată

Care e situaţia în România în acest context? Am stat de vorbă și despre acest aspect cu președintele Academy of Advocacy: “În România a fost blocat proiectul de lege al lobbyului. Nu că ar fi fost un proiect foarte inteligent. Dar acest proiect, amendat și făcut cum trebuie, nu ar fi fost un lucru rău. El prevedea crearea unei organizații la nivel național care trebuia să monitorizeze, să evalueze și să sancționeze activitatea de lobby. Prevedea obligativitatea înregistrării acestei activități distincte, niște contracte transparente gen ˂˂eu fac lobby pentru concernul x și urmează să mă întâlnesc cu politicianul y, e un buget de atât pe tema asta șamd˃˃. Lucrurile au rămas în suspensie și pentru că există o industrie a multinaționalelor care nu sunt interesate.”

Cine sunt cei mai eficienți?

Cel mai eficient lobby e făcut de foşti oficiali ai Comisiei ori de foşti diplomaţi, notează “The Guardian”. Îşi pun la bătaie contactele şi cunoştinţele din interior şi de obicei doar îşi mută biroul peste drum, Cel mai cunoscut exemplu este cel al fostului comisar Gunther Verheugen. Un alt exemplu este Jean de Ruyt, un belgian, fost ambasador la UE care s-a retras şi a intrat într-o firmă americană de lobby pentru gazele de şist. Pentru tipul acesta de firme, conflictul din Ucraina e mană cerească, pentru că le dă şansa să pledeze pentru reducerea dependenţei de gazele ruseşti și exploatarea gazelor de șist.

Soluția este transparentizarea. Premise există, mai spune Radu Nicosevici la RFI: “Comisia Europeană a promis că se va ocupa de acest lucru și va produce un act normativ, o reglementare. Dar se pare că grupurile acelea de lobby despre care vorbim au avut suficientă forță ca să împingă instituțiile Uniunii Europene să nu aibă timp să se ocupe de acest lucru. Noi ar trebui să fim mai onești, să ne uităm și să acceptăm că trebuie să scoatem la lumină acest tip de activitate și să acceptăm un control al societății civile din acest punct de vedere.”

 

 

 

 

 
dosar lobby in Europa si Romania