Preot francez în Ucraina: ”Strângem dovezi și mărturii și le trimitem instanțelor internaționale”

preot_francez1.jpg

Preotul Patrick Desbois
Sursa imaginii: 
Facebook / Patrick Desbois

În ultimii douăzeci de ani, preotul francez Patrick Desbois s-a ocupat cu identificarea locațiilor folosite de naziști pentru exterminarea evreilor din Europa de Est în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După o perioadă în care a căutat și identificat mai multe victime ale crimelor în masă comise de Statul Islamic în Irak și Siria, a decis acum să strângă mărturii de la victimele actualului război din Ucraina, scrie corespondentul France24.

La scurt timp după începerea invaziei rusești în Ucraina, părintele Desbois, nepotul unui deportat din timpul ultimului război mondial, a decis să înceapă colectarea mărturiilor civililor. Director al Consiliului Academic al Memorialului Babi Yar din Kiev – unde se află rămășițele a aproape 34.000 de evrei masacrați în 1941, sub ocupația nazistă - a început să intervieveze victimele războiului din Ucraina, cu ajutorul unei aplicații de videoconferință.

France 24: De ce ați decis să adunați această colecție de mărturii despre actualul război din Ucraina?

Patrick Desbois: Când a izbucnit războiul din Ucraina, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, Ruslan Kavatsiuk, directorul adjunct al memorialului Babi Yar din Ucraina, mi-a spus această propoziție teribilă: "Patrick, te vei întoarce pentru ca să ne cauți în gropile comune...” Chiar nu am crezut așa ceva inițial. Dar când am început să vedem masacre de civili fără nicio motivație militară, mi s-a părut evident că trebuie să fac această muncă de colectare. Dacă nu o fac eu, cine o va face? Lucrăm în Ucraina de douăzeci de ani. În total, am intervievat 8.000 de persoane din fosta Uniune Sovietică care au fost martori ai Holocaustului. Cunoaștem o mulțime de oameni, satele, relieful...

Cum procedați pentru a colecta aceste mărturii?

Suntem o echipă de patru persoane aici, în Europa de Vest, și avem o echipă de  12 mediatori la fața locului. Unul dintre ei se află în Irpin și caută martori. Cunoaște mulți oameni și ne face cunoștință cu ei. Suntem destul de presați și de timp, pentru că martorii se pot dispersa rapid.

Oamenii sunt dispuși să vorbească deschis, să se apropie și să își dezvăluie adevărata identitate. Acest lucru m-a surprins. Oricare ar fi prejudiciul pe care l-au suferit, ei vor să rămână în țara lor și să o apere. Niciunul nu vrea să plece. Am în minte mărturia unei femei care a fost rănită și a fost internată în spital. Își pierduse o parte din familie în timp ce se aflau în mașină. Aproape că a plâns în timpul interviului, dar când a terminat, a spus: "Imediat ce mă voi face bine, îmi voi continua viața și voi ajuta oamenii”. Nu-mi venea să cred. Există într-adevăr un spirit de rezistență.

Cum v-a ajutat munca anterioară în domeniul crimelor în masă?

În Irak, am filmat 450 de yazidi care tocmai fuseseră eliberați de Daech și care încercau să își identifice violatorii sau criminalii. Fără experiența asta, nu cred că am putea face această muncă astăzi. Știm cum să ne descurcăm cu acest tip de interviu. Mă gândesc acum la o femeie cu care am vorbit care mi-a povestit cum, în timp ce se afla într-o mașină cu fiul ei de trei ani în brațe, a simțit că un glonț a trecut prin corpul copilului ei... În ciuda șocului emoțional, am încercat să aflăm cât mai multe detalii despre culoarea mașinii, dacă ar fi putut fi confundată cu un vehicul militar sau despre locul exact al atacului... Trebuie să fim capabili să localizăm totul pe o hartă interactivă și să vedem dacă existau ținte militare în zonă, pentru că este clar că rușii vor spune că nu au vizat civili.

Această negare recurentă din partea rușilor mi se pare deosebit de izbitoare. Când bombardează o maternitate, ca în Mariupol, spun că nu mai era o maternitate și că acolo nu mai erau femei însărcinate. Neagă imediat totul.

Despre cadavrele găsite în orașul Bucea, ei spun că au fost plasate acolo, că nu sunt moarte și că trupurile se mișcă. Din punct de vedere istoric, nu am văzut niciodată așa ceva. De fiecare dată când se descoperă o crimă, ei o neagă în aceeași zi, cu detalii. Este ca și cum la Oradour-sur-Glane, în aceeași zi, germanii ar fi spus: "Nu, cei din Rezistență i-au împușcat pe locuitori. Noi nu am ucis pe nimeni!”.

Aceste dezmințiri rapide se datorează vitezei cu care circulă informațiile în social media și faptului că războiul lui Putin este susținut de o propagandă inimaginabilă. Toate lacunele din propaganda lor, ei le astupă imediat. Cred, de asemenea, că după anunțurile privind investigațiile Curții Penale Internaționale sau procesele din Franța sau Germania, rușii știu că se vor lua măsuri legale și vor să se protejeze. Dar mărturiile pe care le colectăm vor constitui probe pentru aceste investigații.

Ce ați simțit când ați văzut imaginile cu abuzurile comise în orașul Bucea?

M-au făcut să mă gândesc la străzile din Kigali. Se știa că au fost comise crime în Ucraina, dar până atunci nu se știa că rușii au împușcat oameni în masă și că au folosit metoda gropii comune. Prin difuzarea acestor imagini, le arătăm autorităților ruse că sunt supravegheate de noi. Noi le spunem: "Știm că ucideți civili, știm că violați femei, știm că jefuiți apartamentele. Întreaga lume vă privește și veți fi judecați. Negațiile voatre nu vor rezista." Chiar și așa, mă tem că rușii vor face tot ce pot ca să ascundă dovezile, așa cum s-a făcut de multe ori în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Știu că victimele lor și crimele lor sunt expuse și pot decide oricând să dea ordine în acest sens...

Există asemănări și cu mărturiile pe care le-ați cules despre cel de-al Doilea Război Mondial?

Oamenii care au fost spălați pe creier de propagandă se transformă în criminali, comit  violuri, jafuri și crime. Am văzut acest lucru de mai multe ori în satele lovite de germani. Se presupune că au venit "cu puritatea rasei" și au spus că nu fac decât să elimine o "subrasă". Dar când îi vedeai pe teren, violau femei, măcelăreau familii și jefuiau apartamente. Nu există o crimă pură. Și să vezi că, în zilele noastre, cineva a fost capabil să lanseze o ideologie care mobilizează o populație și o armată în acest mod și că această propagandă continuă să funcționeze, este aproape ireal. Oamenii cred că omenirea a avansat în aceste probleme, dar se pare că gradul de libertate a conștiinței este foarte fragil...

Este aproape de necrezut că aceste crime comise aproape în public au loc la granițele Europei, la două ore și jumătate cu avionul de la Paris. Toată lumea este indignată când vede Bucea, dar mă întreb cum va fi când Mariupol va fi eliberat? Trebuie să ne așteptăm la scene și mai macabre...  Aproape peste tot va fi ca la Bucea...

 

Traducere de Vrabii Nadina, după articolul postat de France 24