Ucrainienii, dominanți pe câmpul de luptă, mai antrenați și disciplinați, mai abili tactic decât dușmanul

col_collins.jpg

Colonelul (r) Liam Collins
Sursa imaginii: 
site-ul Institutului de Studiere a Războiului Modern din cadrul Academiei Militare West Point

Colonelul în rezervă Liam Collins este director executiv al Forumului de Politici Madison, consilier la cabinetul de expertiză New America, membru permanent al Consiliului pentru Relații Internaționale și director-fondator al Institutului de Studiere a Războiului Modern din cadrul Academiei Militare West Point.  Într-o carieră de 27 de ani, încheiată în 2019, ca ofițer în Forțele Speciale, colonelul Collins a participat la operațiuni în Afganistan, Irak, Bosnia, America de Sud, Hornul Africii,  și a fost decorat  pentru eroism pe câmpul de luptă .

Au venit să cotropească, să nimicească, să distrugă vieți nevinovate. Au venit mânați de himera iscată în delirul geostrategic al unui tiran. Au venit, executanții, dezinformați, înșelați, trădați de o instituție, armata rusă, vulnerabilizată de neglijență, demoralizare și corupție. Tancurile--unele, precum T-72, modele vechi de 50 de ani--s-au împotmolit din cauza noroiului, defecțiunilor tehnice, lipsei de piese de schimb sau carburant. Soldatul rus de rând, deseori recrut la cheremul superiorilor ei înșiși derutați,  lipsiți de un comandament operațional integrat și de reală autoritate operațională, a suferit de foame, echipament neadecvat și lipsă de îngrijire medicală. Batalionul rusesc standard are între 700 și 900 de militari și este dotat cu un sortiment larg de armament și vehicule, de la tancuri și transportoare la depanatoare,  cisterne de apă și combustibil,  bucătării mobile și salvări.  Batalionul rusesc tipic are doar 150 de militari în roluri de suport (în vreme ce în armata americană, un combatant este sprijinit de 10), și transportă carburant pentru două zile, alimente pentru 10, și apă în cantități relativ mici.  În aceste condiții, logistica devine decisivă, și în Ucraina, logistica rusă a fost un dezastru, adâncit de un adversar disciplinat, motivat, structurat pe cele mai noi și performante principii militare occidentale.

Liam Collins:  Pentru cei care, ca mine, au lucrat cu ucrainieni și le-au urmărit evoluția din ultimii șase ani, prestația lor militară este cea scontată. Au doborât avioane rusești, cum ne așteptam, pentru că posedă armament occidental și sunt re-aprovizionați, printre alte arme letale, cu sisteme anti-tanc Javelin care neutralizează blindatele inamicului. Nimic surprinzător nici în tactica defensivă a ucrainienilor, care știu că a te apară peste tot înseamnă a te apară nicăieri. S-au concentrat pe capitală și secundar pe Harkiv. Urmarea inevitabilă este că Rusia se reorienteaza, avansând pe alocuri dar intimpinând, previzibil, o puternică rezistență în special în zone urbane. Când contra-atacă, ucrainienii câștigă, aproape fără excepție. De ce? Pentru că sunt mai competenți la nivel tactic și aleg abil locul și momentul acțiunii. Singura categorie în care Rusia are un avantaj este cea a cantității de arme; în toate  celelalte categorii ucrainienii domină sau sunt superiori.  Luptă pentru a-și apăra țara. Nu vor să devină un satelit al Rusiei; au văzut, în ultimii opt ani, cum e  viața în Donbas, și nu se vor da bătuți, nu vor ceda.  Sunt mai bine antrenați mai profesioniști, funcționând în sistemul "inițiativei disciplinate" care împuternicește eșaloanele medii să ia decizii pe câmpul de lupta, cu ghidaj din partea șefilor ierarhici dar cu latitudine în ce privește modalitățile de îndeplinire a misiunii. E motivul pentru care la nivel tactic vor fi  de fiecare dată superiori rușilor.

Reporter:  Îmi imaginez că această superioritate, acest profesionalism al trupelor ucrainiene, nu este o întîmplare ci  în bună măsură rezultatul antrenamentului oferit și reformelor propuse între 2016 și 2018 de Misiunea Militară Consultativă Americană condusă de general John Abizaid și în care ați jucat un rol proeminent.  Cum a contribuit această Misiune la transformarea armatei ucrainiene în forța de luptă care uimește astăzi lumea?

Liam Collins:  După prestația jenantă din 2014, instituțiile ucrainiene de apărare, aflate într-o stare jalnică, au declanșat o evaluare exhaustivă a tuturor structurilor.  Pe baza concluziilor raportului publicat în 2016, președintele de atunci, Poroșenko, a elaborat și pus în aplicare așa-numitul Plan Strategic de Apărare a Ucrainei, care a impus reforme pansistemice radicale. Obiectivul era de a atinge standardele NATO la orizontul 2020.  Au vrut reforme profunde pentru a fi în măsură să reziste unei eventuale invazii rusești de mare amploare. Au cerut consilieri străini experimentați. Statele  Unite l-au ales pentru acest rol pe Generalul Abizaid, care m-a inclus în echipa sa. O dată la 4-6 săptămâni ne deplasam în Ucraina,  evaluând capacitățile, observând, examinând instituțiile militare din toate unghiurile, de sus până jos. Unele reforme n-au fost implementate, dar progresul general în profesionalizarea efectivelor a fost remarcabil. Au antrenat și înzestrat, pentru prima oară, forțe speciale cărora le-au construit,  înaintea venirii noastre, un sediu de comandament. Un alt aspect al Misiunii Americane de Consiliere a fost să informeze Washington-ul în privința echipamentului de care au nevoie ucrainienii pentru a-și îmbunătăți capacitatea de luptă.

Reporter: S-au dovedit a fi elevi buni, ucrainienii. Eforturi similare, pe o perioadă mult mai lungă, n-au avut același efect în Irak sau Afganistan. Care ar fi explicația succesului interacțiunii militare cu Occidentul?

Liam Collins:  Nu noi i-am instruit direct. Efortul, concentrat în vestul Ucrainei, a venit din partea unor echipe americane, canadiene, britanice (aceștia prezenți în toată țara). Lituania și-a adus și ea o contribuție importantă  în acest sens. Le-am observat progresele pe o perioadă de doi ani.  Toți instructorii cu care am discutat și care fuseseră în Irak și Afganistan ne-au spus că ucrainienii nu-s ca irakienii, nu-s ca afganii. Sunt motivați, vor să învețe, vor să-și apere țara. Ucraina are o populație bine educată și o dorință de a se perfecționa pentru că  aveau un conflict în estul țării și se temeau de o invazie rusească de anvergură.

Reporter:  Care, tragic, a venit, dar din fericire nu cu succesul din Crimea  sau șase ani mai devreme din Georgia--conflict pe care l-ați studiat inclusiv la fața locului. 

Liam Collins:  În Georgia, țară mult, mult mai mică decât Ucraina, rușii s-u confruntat cu  doar două regimente--al treilea era în străinătate, integrat în operațiuni ale coaliției occidentale. Și în acele condiții rușii au fost deseori dominați la nivel tactic. Pentru 2014, Rusia a învățat lecția: travesarea frontierelor cu formațiuni mari nu-i o idee bună--comunitatea internațională intră în alertă. Au recurs deci la "omuleții verzi". Au avut planul pregătit și când s-a ivit ocazia, în februarie 2014 cu revoluția Maidan-ului și fuga președintelui Ianukovici, l-au pus în aplicare.  Putin a  repurtat un succes  răsunător în Crimea:  ucrainienii n-au opus nici o rezistență din teamă că dacă încearcă un contraatac cu forțele în starea lamentabilă în care erau, rușii, care masasera efective importante de cealaltă parte a frontierei, declanșează o invazie generalizată. Au cedat Crimea ca să nu riște pierderea întregii țări.  Sancțiunile de atunci au fost floare la ureche pentru Putin.  A anexat Crimea, comunității internaționale nu i-a păsat.  Asta l-a făcut să creadă că dacă trimite câteva unități de  tancuri spre Kyiv ucraininenii, slabi, vor capitula și va putea instala un regim rusesc sau aservit Rusiei.  Plus, retragerea din Afganistan:  nu s-a desfășurat cum ar fi trebuit și  a perceput-o, Putin,  ca un semn al slăbiciunii Statelor Unite. Și-a făcut deci o idee falsă despre ce-i nevoie pentru a îngenunchea Ucraina și s-a așteptat la o ripostă anemică din partea comunității internaționale.

Reporter:  Ideile false și calculele greșite ale Kremlin-ului au condus la o invazie eșuată, care a dezvăluit nenumăratele disfuncționalități și deficiențe ale angrenajului militar moscovit. Cum evaluează expertul prestația de până acum a invadatorilor?

Liam Collins:  Este evident că, din start,  n-au avut o strategie. Soldații n-au înțeles planul, logistica, un eșec de la început, a  complicat re-aprovizionarea. Când planul de a cuceri Kyivul cu tancuri a eșuat, au trebuit să-și desfășoare forțele ca să asedieze orașul; distanțele s-au mărit, liniile logistice s-au lungit, piesele de schimb pentru vehiculele în stare proastă n-au sosit, carburanții au lipsit. A fost necesară incropirea de planuri, în grabă. Pare că sistemul lor logistic este inexistent, probabil din cauza corupției. Generalii n-au plănuit eficient și au fost probabil corupți în utilizarea de resurse.

 
Ascultă aici interviul cu colonelul (r) Liam Collins