Cât mai poate dura neutralitatea Finlandei? (analiză)

finlanda_sanna_marin.png

Sanna Marin, premierul Finlandei, la summitul european de la Versailles, Franța, 11 martie 2022
Sursa imaginii: 
© Ludovic Marin, AFP via France24

De neconceput în urmă cu douăzeci de ani, aderarea Finlandei la NATO devine un scenariu din ce în ce mai credibil. Ar fi o schimbare majoră în politica externă a acestei țări nordice, care a evitat mult timp, cu mare grijă confruntarea cu marele vecin de la Est, se arată într-o analiză publicată de France24.

Are loc în această perioadă un adevărat salt istoric în ceea ce privește opinia publică finlandeză. Potrivit unui sondaj publicat recent, 62% dintre finlandezi sunt în favoarea aderării la NATO, în condițiile în care, până la invadarea Ucrainei, doar cca 28% dintre finalndezi ar fi dorit aderarea la NATO

În interiorul clasei politice, dezbaterea este deschisă, iar chestiunea privind neutralitatea, sacră până acum, a Finlandei pare din ce în ce mai puțin importantă în  contextul actual de securitate. Imediat după ce a început atacul lui Putin, premierul Sanna Marin a anunțat că va furniza arme Ucrainei, un lucru fără precedent pentru această țară nordică, oficial nealiniată din punct de vedere militar, dar membră a Uniunii Europene.

Cu toate acestea, președintele Sauli Niinistö le-a cerut recent concetățenilor săi să își păstreze "sângele rece" în ceea ce privește această problemă. "Există o emoție în cadrul opiniei publice într-o țară care a fost guvernată în ultima vreme de două partide atlantiste, și anume coaliția națională și social-democrații", explică Maurice Carrez, profesor la Sciences Po Strasbourg, contactat de France 24. "Dar președintele finlandez a reamintit că trebuie să evităm să acționăm sub influența emoției", adaugă directorul revistei de istorie nordică.

Amenințările Rusiei

Dar păstrarea calmului pentru Finlanda și cei 5,5 milioane de locuitori ai săi se dovedește a fi o provocare majoră, pe măsură ce amenințările rusești devin din ce în ce mai evidente.

"Există avertismente frecvente din partea Rusiei către Suedia și Finlanda. De exemplu, la începutul lunii martie, patru avioane de vânătoare rusești au încălcat spațiul aerian suedez în timp ce armatele suedeză și finlandeză desfășurau exerciții la Gotland [cea mai mare insulă suedeză din Marea Baltică]", spune pentru France 24 Chiara Ruffa, profesor la Universitatea suedeză de Apărare. ”Totuși, nimeni nu crede cu adevărat în ipoteza unui atac iminent, dar acum este foarte clar că va trebui să fim pregătiți pentru această eventualitate", a adăugat cercetătoarea.

"Mișcările trupelor rusești în apropierea frontierei baltice au jucat, de asemenea, un rol în această îngrijorare, care datează de fapt din 2014", subliniază Maurice Carrez.

Într-adevăr, odată cu anexarea Crimeei și cu creșterea puterii Rusiei în Marea Baltică, neîncrederea Finlandei față de Moscova a crescut în ultimii ani. Prin urmare, țara s-a angajat să își modernizeze armata și a multiplicat inițiativele de apropiere de NATO, fără însă a adera la aceasta.

Amintiri din "Războiul de iarnă"

Această teamă de un eventual atac rusesc își are rădăcinile și în istoria celui de-al Doilea Război Mondial. Cu o frontieră de peste 1 300 de kilometri cu Rusia, invadarea teritoriului național de către Armata Roșie în 1939 rămâne un eveniment important în memoria colectivă. În timpul acestui "Război de iarnă", finlandezii au dus o rezistență aprigă împotriva cotropitorilor ruși, pierzând peste 80.000 de soldați.

Deși țara a obținut  independența la 6 decembrie 1917, după ce se aflase sub dominația Imperiului Rus timp de mai bine de un secol, abia în cel de-al doilea conflict mondial s-a creat mitul fondator al națiunii finlandeze, explică Maurice Carrez.

"După independență, a avut loc un teribil război civil și întreaga perioadă interbelică a fost marcată de un conflict între Roșii și Albi. Dar până la Războiul de Iarnă [războiul ruso-finlandez din iarna anilor 39-40], o parte din această dezbinare a dispărut. Astăzi, finlandezii își amintesc acest eveniment ca fiind cel care a marcat nașterea Finlandei", spune istoricul.

În timpul Războiului Rece, Finlanda a adoptat o politică prudentă pentru a nu provoca ostilitatea Moscovei. În primăvara anului 1948, Helsinki a semnat un "tratat de prietenie" și cooperare cu Moscova.

"Finlanda nu a devenit neutră pentru că a pierdut războiul împotriva Uniunii Sovietice în 1944. De fapt, Finlanda a încercat întotdeauna să se prezinte ca o țară neutră, chiar și în perioada interbelică. A fost, evident, o neutralitate constrânsă, legată de prezența unui stat foarte puternic la granița sa", spune Maurice Carrez.

Pro și contra

După prăbușirea URSS, Finlanda s-a ancorat în mod logic în  Occident și a aderat la Uniunea Europeană în 1995, dar a ales să rămână în afara NATO. Ca și Suedia, țara este oficial nealiniată militar, deși este partener al alianței.

Războiul din Ucraina schimbă însă situația. "Experții vorbesc despre un proces de aderare relativ rapid, deoarece capacitățile militare ale Suediei și Finlandei sunt bine cunoscute și există un nivel foarte ridicat de interoperabilitate, ambele țări participând la multe misiuni comune cu NATO", spune Chiara Ruffa.

În ceea ce privește Finlanda, problema ar trebui să fie discutată în cadrul Parlamentului în aprilie, după ce va fi prezentat un raport privind "beneficiile și riscurile" unei astfel de opțiuni.

Principalul avantaj pentru această țară ar fi acela de a beneficia de articolul 5 din Tratatul NATO. Dar, "oferă NATO o protecție reală? Ar putea fi, de asemenea, contraproductiv", spune Maurice Carrez, care subliniază importanța legăturilor dintre Rusia și Finlanda,unde se află o mare comunitate rusofonă.

Trecerea Rubiconului ar însemna însă afectarea relațiilor economice cu Moscova, un partener comercial important, care îi furnizează aproape toată cantitatea necesară de gaze naturale: potrivit Eurostat, 97% din importurile de gaze naturale ale Finlandei provin din Rusia.

 

Traducere de Vrabii Nadina, după articolul postat de France 24