Rusia, tot mai aproape de formalizarea anexării Belarusului

putin_lukasenko.jpg

Din ”sala de criză” de la Kremlin, Alexandr Lukașenko și Vladimir Putin urmăresc exercițiile militare desfășurate de Forțele de Rachete cu Destinație Strategică, 20 februarie 2022
Sursa imaginii: 
kremlin.ru

Duminica trecută, adică ieri, se pare că am asistat la anexarea militară a Belarusului de către Rusia, fără a lua practic seamă. Conform ministerului belarus al apărării, trupele ruse ce au participat la aplicații militare din ultimele săptămâni, nu se vor mai retrage din Belarus și vor staționa pe o perioadă nedeterminată.

Rămâne ca în această săptămână, în rezultatul unui referendum pentru amendarea Constituției Belarusului, să se producă încă un episod de subjugare tacită a Belarusului prin formalizarea ieșirii din statutul de țară neutră, implicit țară care nu acceptă staționarea pe teritoriul său a armelor nucleare. Nu este unicul amendament din lunga listă de propuneri constituționale a regimului Lukașenka, însă cel ce va formaliza ieșirea din statutul de neutralitate atrage o atenție specială pe fondul militarizării convenționale accentuate a Belarusului din ultimele luni.

Exercițiile militare belaruso-ruse de pe teritoriul Belarusului au luat sfârșit ieri, după 10 zile în care mulți s-au așteptat ca trupele ruse angrenate în aceste exerciții să participe într-un final la invazia Ucrainei dinspre nord. Teoretic, din moment ce invazia, iată, încă nu a avut loc, la capătul acestor exerciții am fi trebuit să asistăm la retragerea celor 30.000 de militari ruși.

Însă, la nivel practic, ieri s-a întâmplat exact contrariul, atunci când ministrul apărării belarus, Viktar Hrenin, a declarat că trupele ruse vor rămâne pe o perioadă nedeterminată pe teritoriul Belarusului din cauza ”unor activități militare sporite la granița cu Belarusul și a escaladării din Donbas”. Acesta a mai declarat că ”militarii ruși vor avea acces deplin la infrastructura militară a Belarusului”.

Ieșirea formală din statutul de neutralitate strategică

Dar știrile despre transformarea Belarusului într-un avanpost militar al Rusiei nu se opresc aici. Existe temeri, fundamentate de declarații publice ale dictatorului Lukașenka, că în viitor Belarusul ar putea redeveni scena amplasării unor rachete cu focoase nucleare, aidoma perioadei sovietice din istoria acestei țări. Iar cel mai elocvent pas în această direcție este amendarea constituției belaruse care va urma după referendumul ce va începe pe 22 februarie și va dura până pe 27 februarie.

În istoria ultimelor trei decenii a Belarusului aceasta este cea de-a treia amendare a Constituției. În timpul precedentelor amendări prin referendum din 1996 și 2004, Lukașenka nu s-a atins de articolul ce prevede neutralitatea strategică militară a Belarusului. Este vorba despre Articolul 18, care stipulează că ”Republica Belarus își propune ca teritoriul său să nu găzduiască arme nucleare, iar statutul său să fie neutru.” De data aceasta, în versiunea noii ediții a Constituției belaruse, acest articol va fi abrogat.

Invitația de a amplasa arme nucleare în Belarus

Ce consecință poate avea această abrogare? Ei bine, în timpul aplicațiilor militare din ultimele săptămâni, Lukașenka a declarat în public în timpul unei vizite la un fost depozit de arme nucleare, că Belarusul, după ce a transferat Rusiei toate armele nucleare în 1996, nu a distrus infrastructura de lansare a rachetelor nucleare, ci doar a conservat-o. După această declarație a urmat vizita de două zile a lui Lukașenka la Moscova, unde l-a asistat pe Vladimir Putin la o sesiune de monitorizare a exercițiilor militare bianuale ale Rusiei cu folosirea armelor strategice, adică armamentul capabil să poarte încărcătura nucleară.

Din ”sala de criză” a Kremlinului, Lukașenka și Putin au urmărit cum crema forțelor armate ale Rusiei, adică Forțele de Rachete cu Destinație Strategică, timp de trei zile au desfășurat aplicații întinse pe toate cele opt fusuri orare ale acestei țări. Imaginea lui Lukașenka pe post de comiliton al lui Putin a făcut înconjurul lumii.

Cei doi împreună au fost intensiv portretizați cum coordonează lansarea de rachete supersonice ”Kinjal” (Kh-47M2) și ”Zircon” (3M-22), rachete de croazieră ”Kalibr”(3M-54), sau rachete de rază medie ”Iskander” (9K-720), și rachete cu rază lungă cu amplasare pe uscat ”Yars” (RS-24) și rachete lansate de pe submarine - ”Sineva” (S29-RMU2), toate fiind rachete cu capacitate de a purta focoase nucleare strategice, și toate le-au mângâiat egoul celor doi autocrați.

”Decepție strategică”

Totodată, dincolo de aceste exerciții de imagine pe fondul aplicațiilor militare strategice ale Rusiei, mesajele lansate publicului au lăsat mult spațiu de interpretare în ce privește transformarea Belarusului în platformă de înfricoșare strategică a Occidentului. Rusia nu ar avea nevoie de teritoriul Belarusului pentru lansarea teoretică a unor rachete cu încărcătură nucleară, însă teritoriul acestei țări este util din punct de vedere defensiv în cazul unui închipuit atac convențional.

Doar amplasarea unor rachete cu încărcătură balistică au o valoare practică realizabilă pentru Rusia.  Lukașenka înțelege perfect acest lucru, de aceea invitația de a găzdui rachete strategice pe teritoriul Belarusului trebuie mai degrabă interpretată ca o încercare de decepție sau înșelare strategică în favoarea Rusiei, iar pe de altă parte o declarație de loialitate față de Putin, de la care Lukașenka are nevoie de bani și protecție. Nimic mai mult.

Iar pentru a obține aceste două ”bunuri” de la Kremlin, Lukașenka are nevoie de un climat al fricii și terorii în relație cu Europa, climat în care dictatorul belarus ar furniza bunuri reciproce de securitate Rusiei. Anume în această cheie trebuie citită invitația, semi-formală deocamdată, a lui Lukașenka de a găzdui rachete cu încărcătură strategică pe teritoriul Belarusului. Între timp însă, pe măsură ce Lukașenka furnizează aceste bunuri Moscovei, Belarusul de fiecare dată mai pierde puțin din suveranitate.

 
Rusia, tot mai aproape de formalizarea anexării Belarusului