Lukașenko și climatul războiului în relație cu Ucraina

belarus_exercitiu_militar.jpg

Exerciții militare în Belarus
Sursa imaginii: 
Ministerul Apărării din Belarus / www.mil.by

Pentru următoarele zece zile teritoriul Belarusului va fi scena unor exerciții militare ruso-belaruse de amploare. În ultima jumătate de an aceasta este a treia demonstrație de forță militară de acest gen în Belarus. De această dată, însă, componenta de înfricoșare și asalt informațional are un rol special pe fondul crizei ruso-ucrainene și a militarizării accentuate a întregii regiuni. Notabil este și rolul de inițiator al acestor exerciții militare pe care și l-a arogat oficial dictatorul Lukașenko.

Exerciții militare în scop de înfricoșare?

Timp de trei săptămâni deja au fost urmărite cu atenție sporită pregătirile ruso-belaruse pentru exerciții militare pe teritoriul Belarusului. Astăzi începe faza activă a acestor exerciții numite ”Alianța Fermă 2022”, fază ce va dura până pe 20 februarie.

Rusia a mobilizat pe teritoriul Belarusului un număr estimat la 30.000 de militari, ceea ce echivalează cu o jumătate din mărimea armatei belaruse. Se estimează, de asemenea, că în toți cei 31 de ani de independență a Belarusului, niciodată nu a fost dislocat un număr atât de mare de militari ruși efectiv pe teritoriul său. Impresionant este și caracterul avansat și variat al armamentului rusesc ce a fost dislocat pe teritoriul Belarusului.

Este suficient să menționăm cel puțin două escadre de avioane de vânătoare SU-35S, mai multe baterii de rachete cu rază medie ”Iskander” capabile a fi dotate cu încărcătură nucleară, sau sisteme anti-aeriene ”Panțâri” și S-400 ”Triumf”. În continuare, din numeroasele analize oferite de experți militari NATO și ucraineni, trupele ruse sunt dislocate în special la graniță cu Ucraina și Polonia, în cel puțin nouă zone geografice distincte.  

Exact în aceeași perioadă Ucraina organizează exerciții militare de amploare în care sunt angrenate un număr similar de forțe militare ucrainene. Evident, nu este o simplă coincidență, ci o măsură de precauție, dar și un mesaj militar în direcția Rusiei și a Belarusului lui Lukașenko. Armata ucraineană, de asemenea, își perfectează cunoștințele de utilizare a noilor tipuri de armament pe care l-a primit în dotare în ultimele săptămâni de la mai multe state NATO.

Vasalizarea lui Lukașenko

Pe acest fundal, un rol special îl au mesajele direcționate de Minsk, adică de Lukașenko, înspre Kiev, dar și mai important spre Moscova. În ultimele două interviuri acordate celor mai influenți propagandiști ruși, este vorba despre Dmitrii Kiseliov și Vladimir Soloviov, dictatorul belarus a făcut mai multe declarații dacă nu șocante, atunci cel puțin demne de atenție deoarece acestea dau tonul acțiunilor prezente și posibil viitoare ale rolului Belarusului în posibila confruntare armată cu Ucraina.

Conform celor spuse de Lukașenko în interviurile acordate, Belarusul nu este doar un beneficiar pasiv al serviciilor militare ale Rusiei, ci în cazul acestor exerciții militare este chiar inițiatorul lor. Lukașenko a fost primul care a făcut anunțul acestor exerciții încă în luna decembrie, iar trupele ruse ar fi fost dislocate la inițiativa ”aliatului de nădejde Belarus” care simte nevoia întăririi flancului sudic al ”statului comun Rusia-Belarus”.

Pe fundalul unui asemenea narativ al Minskului, prezența trupelor ruse pe o durată prelungită de timp poate obține un plus de legitimitate în percepția belarușilor de rând, și în același timp transformă Minskul din obiect pasiv al potențialei invazii rusești în subiect activ și oarecum autonom în relația cu Kievul. Practic, Lukașenko sugerează că, confruntarea cu Kievul nu este doar una ruso-ucraineană, dar și una belaruso-ucraineană în măsura în care Ucraina nu mai este ea însăși o țară independentă, ci un ”apendice al NATO”, deoarece elitele de la Kiev și-au pierdut autonomia în relație cu Occidentul. Astfel, ca să folosim o expresie din jargonul militar rus, ”balconul geopolitic al Rusiei” numit Belarus, devine un soi de avanpost indispensabil pentru apărarea față de ”pericolul ucrainean instrumentat de NATO”.

Dincolo de retorică

Din spatele acestei retorici, Lukașenko speră că în relație cu Kremlinul va obține mai multă indulgență pentru momentul în care va avea nevoie de alte linii de creditare financiară a regimului său. Adică, cât de curând posibil, mai ales având în vedere că Belarusul se îndreaptă spre un război comercial în relație cu UE și cu Ucraina pe fundalul actualei crize militare.

În rezultatul sancțiunilor, Belarusul a pierdut recent accesul la portul Klaipeda în Lituania, port prin care exporta cea mai mare parte a fertilizatorilor din potasiu pe care îi produce și care generează un venit de 4% din PIB. Aceste pierderi pot fi compensate sau înlocuite în prezent doar de Rusia, însă nimic nu e gratis. Lui Lukașenko îi rămân doar câteva bunuri la schimb: teritoriul din punct de vedere militar și retorica contondentă cu dușmanii Kremlinului în războiul informațional pe care îl urmărim zi de zi.

În consecință, suntem iarăși martorii, în ultimele săptămâni, a încă unui val de schimburi retorice dure dintre Minsk și Kiev. Lukașenko amenință că poate lipsi Ucraina de electricitatea pe care o exportă, sau că nu va mai exporta produse petroliere rafinate. Ucraina depinde în proporție de 10-15% de importurile de electricitate din Belarus, și până la 40% din necesarul de combustibilul diesel, sau 60% de produse din bitum.

Dacă ne-am lăsa convinși de retorica lui Lukașenko din interviurile acordate propagandiștilor ruși, atunci în momentul în care va reîncepe invazia Rusiei, inclusiv din direcția Belarusului, Ucraina va lupta nu doar împotriva Rusiei, dar și a Belarusului. Ar fi o premieră istorică ca ucrainenii să lupte împotriva belarușilor și invers. Nu există asemenea precedent în istorie, și se știe că belarușii și ucrainenii nu concep să se omoare reciproc într-un război. De aceea, Lukașenko încearcă în disperare să ilustreze Kievul ca un actor ce și-a pierdut autonomia, fiind complet manipulat de un ”obscur” NATO sau Occident. Însă se pune întrebarea în ce măsură pe lângă fabulații și amenințări, mai are Lukașenko control asupra propriului teritoriu și asupra armatei. Exercițiile militare din următoarele 10 zile și perioada imediat următoare vor da un posibil răspuns la această întrebare.

 
Lukașenko și climatul războiului în relație cu Ucraina