Prezența militară franceză în România, parte a ”re-europenizării NATO” (analist francez)

soldati_francezi.png

Militari francezi la repetițiile pentru defilarea de Ziua Națională, 12 iulie 2020
Sursa imaginii: 
Thomas Samson / AFP

Președintele Emmanuel Macron a anunțat că Franţa este pregătită să contribuie cu trupe la misiunile NATO din Europa de Est, inclusiv în România, pentru asigurarea securității în regiune.  Vorbind în fața militarilor de la baza din Haguenau (Alsacia), președintele francez a subliniat că este vorba de contribuţia armatei franceze la echilibrul din Europa. Anunțul vine într-un moment de maximă tensiune regional, cu amenințarea iminentă a unui atac al armatelor rusești asupra Ucrainei. Dar există și o semnificație mai profundă a poziției exprimate de Franța.

Anunțul președintelui francez a generat multe discuții în România. Pentru unii analiști, semnifică tocmai gravitatea situației din regiune, care obligă Franța să acționeze. Unele voci vorbesc despre o decizie tardivă a Parisului, care nu a avut până acum o politică răsăriteană coerentă. Dar cum se vede din Franța gestului președintelui Macron?

Am discutat despre aceasta cu analistul de politică internațională Emmanuel Dupuy, fondatorul Institutului pentru Prospectivă și Securitate în Europa (IPSE). L-am întrebat mai întâi care este semnificația anunțului președintelui francez.

Foto: Facebook / Emmanuel Dupuy

”Acest dispozitiv se înscrie într-un instrument european, Facilitatea Europeană pentru Pace, care face joncțiunea între agenda europeană a NATO și politica europeană de apărare și  securitate, un dispozitiv pe care Franța l-a susținut de la bun început  și  care este finanțat  cu 5 miliarde de euro , pentru exercițiul bugetar 2021-2028.

Aceasta semnifică o aprofundare a politicii europene de apărare și securitate pe flancul estic al Uniunii Europene. Iar această aprofundare a devenit cu atât mai mult mai legitimă după anexarea Crimeei de către Rusia în 2014. România are, de facto, o frontieră maritimă cu Rusia, ceea ce justifică prezența trupelor franceze care vor veni – acum este doar un anunț al președinției franceze, care trebuie urmat de acceptarea părții române .

Dar vizita în România a unei fregate franceze, luna trecută, este o mărturie a accelerării cooperării militare între Franța și România, în domeniul naval. În cooperarea cu statele baltice, Franța asigură poliție aeriană, ceea ce înseamnă asigurarea spațiului aerian în fața Rusiei”, spune analistul francez.

Multe voci din regiunea noastră s-au arătat destul e critice cu privire la o implicare prea redusă a Franței pe flancul Estic al UE și NATO. Să fie, oare, o schimbare de poziție?

”Eu n-aș spune că Franța nu a vrut să investească în România, ci mai degrabă aș spune că partenerii noștri americani nu și-au dorit aceasta. E altceva. Cooperarea militară și securitară foarte puternică dintre Statele Unite și România a marginalizat, pe de o parte, capacitatea franceză și europeană de cooperare cu România. În al doilea rând, România are o dublă agendă, strategia europeană de apărare și securitate și agenda NATO.

Agenda franceză, cu o particularitate care o face să fie parte a NATO dar în același timp să ducă o politică autonomă, presupune un exercițiu mai complex. Iar această provocare strategică este o noutate din mai multe puncte de vedere. Acest crescendo în România este paralel cu un crescendo românesc în Africa, cu o confirmare a creșterii prezenței românești în MISMA (Misiunea Internațională de Sprijin în Mali) și confirmarea, care trebuie validată de Parlamentul României, a participării unui număr de 55 până la 57 de militari români care vor fi integrați în operațiunea Takuba (forța europeană de sprijin pentru Mali), care va întări dispozitivul ce cuprinde patru elicoptere. Deci, Franța înțelege perfect nevoia de întărire a flancului răsăritean iar România înțelege să-și ajute partenerul francez”.

L-am întrebat pe interlocutorul nostru și dacă crede că prezența franceză va veni printr-un desant imediat sau vor fi așteptate viitoarele mișcări ale Rusiei:

”Eu nu cred că Franța vizează o prezență militară mai solidă în România pentru a descuraja Moscova. Franța vine în România pentru a-și manifesta angajamentul legat de agenda răsăriteană a NATO, care până în prezent nu a fost atât de evidentă, până la ofensiva militară și veleitățile securitare ale Moscovei. Acesta este primul element pe care vreau să-l subliniez.

Un alt element este că în același timp în care prezența franceză evocă necesitatea consolidării flancului estic al NATO, noi trebuie să menținem o capacitate de dialog cu Rusia, greu de pus în operă, dar un dialog european, diferit de cel  americano-rus, care va fi relansat la Geneva  de Serghei Lavrov și Anthony Blinken.

Bineînțeles că Franța se poate gândi la o arhitectură de pace și securitate care să implice un dialog cu Rusia, dar nu într-o logică militară din partea Moscovei.  Poziția franceză se înscrie într-o voință de re-europenizare a NATO, un proces constând într-o implicare mai redusă a Statelor Unite în ce privește cele 21 de state ale UE membre NATO și momentul este bun, având în vedere și președinția franceză a Consiliului UE pentru următoarele luni”.

În sfârșit, am remarcat faptul că Rusia și-a masat trupele la frontiera Ucrainei încă din primăvara anului trecut. Atunci, războiul părea posibil, dar nu probabil. Acum, pacea este cea care pare posibilă. Este războiul iminent? Expertul francez nu crede că lucrurile s-au schimbat față de anul trecut:

”Eu nu cred că lucrurile s-au schimbat. Cred că o invazie rusă în Ucraina este improbabilă. Și, în orice caz, inutilă în ce privește Moscova, care, fără îndoială, a obținut ce-și dorea: reluarea unui dialog direct cu Statele Unite, înscrierea problemei ucrainene pe agenda discuțiilor, printre alte subiecte, dorința  unui echilibru strategic prin care Statele Unite vor să câștige timp, ținând cont de un avans tehnologic pe care Rusia l-a luat în unele aspecte. În domeniul rachetelor hipersonice, de exemplu, Rusia a luat un avans de câteva lungimi.

Dar Rusia a mai obținut și marginalizarea Europei, subiectul Ucraina fiind, înainte de toate, discutat între cele două mari puteri. Iar dosarul este instrumentalizat. Rezumând, Rusia n-are interes să invadeze Ucraina .

Conferința de presă a președintelui Joe Biden a fost un formidabil exemplu. El a făcut o distincție între o invazie pe scară largă și o incursiune, dând impresia că SUA ar tolera o intervenție care n-ar viza întreaga Ucraină. Președintele Putin a obținut exact ce-și dorea, să creeze disensiuni între europeni și americani, să arate că are un dialog direct cu Joe Biden și să negocieze pe baza propriei agende”, spune Emmanuel Dupuy, fondatorul Institutului pentru Prospectivă și Securitate în Europa.

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica

 
Eurocronica din 21 ianuarie 2022