Guantanamo, după 20 de ani

guantanamo.png

Guantanamo, 27 ianuarie 2002, imagine de arhivă
Sursa imaginii: 
KEVIN LAMARQUE REUTERS POOL/AFP via rfi.fr

După atacurile din 11 septembrie care au făcut 2.977 de victime, președintele american George W. Bush a lansat războiul împotriva al-Qaeda și a liderului său Osama Bin Laden. Pe 11 ianuarie 2002, primii 20 de prizonieri au ajuns în lagărul american de detenție de la baza din Guantanamo. Imaginile au șocat întreaga lume: deținuții, îmbrăcați în salopete portocalii au fost fotografiați în lanțuri și în cuști de sârmă la închisoarea Camp X-Ray. Imaginile au stat la baza acuzațiilor de detenție arbitrară, tortură și încălcare a drepturilor omului la adresa autorităților americane, scrie rfi.fr.

Din 2002, aproape 780 de bărbați, musulmani, suspectați de a avea legătură cu al-Qaeda, capturați în Afganistan, Pakistan, Irak, sau Yemen, au trecut prin această bază situată pe un teren concesionat de SUA pe teritoriul Cubei. Mulți s-au perindat prin centrele secrete ale unor țări terțe, cunoscute sub denumirea de „găuri negre” ale CIA, unde au fost torturați.

În centrul de detenţie de la baza navală americană, prizonierii sunt considerați „combatanţi inamici”, fără termen de judecată sau eliberare şi pentru care nici dreptul american, nici dreptul internaţional nu ar trebui exercitat, conform administraţiei lui Bush. Președinții Barack Obama și actualul președinte Joe Biden au promis că îl vor desființa, dar centrul există în continuare și niciunul dintre cei 5 acuzați de atentatele din 11 septembrie nu a fost încă judecat, deoarece mărturisirile extrase cu ajutorul torturii nu pot fi admise ca probe.

Majoritatea celor 780 de bărbați de toate naționalitățile, inclusiv francezi, au fost eliberați, după ce au fost deținuți fără acuzații clare sau proces și fără să primească despăgubiri sau scuze oficiale. Lakhdar Boumediene, care a petrecut șapte ani în Guantanamo fără a fi fost pus sub acuzare: „Nu îmi pasă de compensație. Dar sper că într-o zi voi auzi în sfârșit cuvântul scuze. Este o bucată din viața mea pe care am pierdut-o, din cauza lor."

Câți prizonieri au mai rămas?

În prezent mai sunt 39 de deținuți la Guantanamo. „27 dintre ei au fost sau ar trebui să fie eliberați”, potrivit lui Alka Pradhan, avocat și consilier pentru drepturile omului al comisiilor militare înființate în 2006 pentru a judeca deținuții. Dar administrația americană blochează în prezent orice transfer către state pe care le consideră cu risc ridicat, precum Yemen, Somalia, Siria sau Libia.

Ceilalți deținuți sunt considerați foarte periculoși de către administrația americană. „Zece deținuți sunt urmăriți penal de comisii militare, în 4 proceduri diferite”, explică Alka Pradhan. „Cinci deținuți sunt judecați în ceea ce este cunoscut sub numele de procedura 9/11. Și apoi mai sunt câțiva deținuți pe care guvernul a spus că nu-i va urmări, dar în același timp nu va demara nici un proces de eliberare"

La investirea sa din 2008, președintele Barack Obama a promis că va închide Guantanamo în termen de un an. Actualul președinte Joe Biden, mai precaut, a indicat că acesta era scopul său, dar centrul este încă deschis și niciunul dintre cei cinci acuzați de atentatele din 11 septembrie nu a fost încă judecat, pentru că mărturisirile extrase prin tortură nu sunt admise la proces, iar reprezentanții administrației refuză să organizeze aceste procese pe teritoriul american.

”O parodie de justiție”

Generalul de brigadă John Baker a fost din 2015 și până în decembrie anul trecut consilier-șef al apărării comisiilor militare de la Guantanamo: ”Oricare ar fi fost intențiile inițiale, nimeni nu poate să nege în prezent că Guantanamo a fost un experiment eșuat. Statele Unite au ales să-i tortureze pe cei aflați în custodia lor, lucru care face dreptatea imposibilă. Un singur caz a fost judecat în douăzeci de ani, este o parodie a justiției”, spune el.

Lucru confirmat și de avocatul Alka Pradhan. Clientul său, Ammar al-Baluchi, suspectat că a finanțat operațiunile atacurilor din 11 septembrie, a fost torturat cu brutalitate în centre secrete CIA timp de câțiva ani înainte de a fi transferat la Guantanamo. Autoritățile au încercat să realizeze interogatorii „curate” cu agenți FBI după 2006. Dar în 2018 a reieșit că anchetatorii FBI erau asociați cu cei ai CIA în timpul procedurilor.

„De șase ani și jumătate nu am văzut nicio dovadă care să nu fie contaminată de tortură într-un fel sau altul”, remarcă Alka Pradhan. „Au trecut aproape douăzeci de ani de când unii dintre acești bărbați au fost arestați, au fost torturați, nu au primit tratament medical, sănătatea lor se deteriorează și nu există dovezi care să nu aibă legătură cu torturile suferite. Deci nu cred că putem avea un proces echitabil."

Sunt vizibile eforturile repetate ale guvernului american de a ascunde faptele, conform generalului de brigadă John Baker: „Situația este la fel de proastă ca în administrațiile anterioare în ceea ce privește neprezentarea probelor. Prima audiere din 2022 care urma să aibă loc săptămâna aceasta (amânată din cauza Covid-ului) va fi doar continuarea acestei lupte pentru a obține de la guvern informațiile la care avem acces în mod normal în orice proces american în care se poate aplica pedeapsa cu moartea”, explică el.

Familiile victimelor cer dreptate

Lipsa justiției este și problema familiilor victimelor, precum Elizabeth Miller, al cărei tată, un pompier din New York, a murit la 11 septembrie 2001 în timpul operațiunilor de salvare. „Pentru mine este un cerc vicios. Sunt extrem de frustrată de faptul că nici măcar nu suntem la începutul unui proces (…), simțim că partea acuzației nu funcționează pentru familiile victimelor atacurilor. Se pare că guvernul vrea să-și protejeze secretele de stat”.

Elizabeth Miller, care face parte din asociația „Families of 9/11 Families for a Peaceful Tomorrow”, a refuzat întotdeauna răzbunarea și ura. S-a dedicat studiilor legate de Orientul Mijlociu, s-a mutat în Maroc și a legat o prietenie cu un fost prizonier de la Guantanamo.

„Am intrat în contact cu (mauritanianul) Mohamedou Ould Slahi, care a fost închis pe nedrept timp de aproape paisprezece ani. Și m-am simțit de parcă ar fi vina mea”, spune aceasta. „Statele Unite au spus că vor opri toți teroriștii, dar realitatea este că nu toți erau teroriști. Această închisoare prezintă încălcări imense ale drepturilor omului. Am simțit că se face în numele nostru, pentru familiile victimelor, dar fără să ne ceară sfatul. Ceea ce au făcut acești bărbați a fost îngrozitor, dar ceea ce am făcut noi în semn de răzbunare este inadmisibil”.

Tăcerea este cu atât mai grea cu cât administrațiile americane succesive au făcut tot posibilul pentru a-i face pe americani să uite de Guantanamo. În ciuda numeroaselor articole semnate de Carol Rosenberg pentru New York Times, care documentează în detaliu cele petrecute, cetățenii sunt în continuare foarte slab informați.

Multe familii ale victimelor atentatelor vor să depășească acest capitol dureros. „Una dintre organizațiile cu care lucrez solicită retragerea completă a pedepsei cu moartea, pentru ca acuzatul să pledeze vinovat. Trebuie să mergem înainte, ca să avem măcar senzația că se face dreptate ", spune Elizabeth Miller. Avocatul Alka Pradhan condiseră că aceste „acorduri de pledoarie” ar fi într-adevăr cel mai bun mod de a pune în mișcare sistemul blocat al comisiilor militare în cazul inculpaților de la 11 septembrie.

Statele Unite cheltuiesc 540 de milioane de dolari pe an pentru acești 39 de prizonieri, respectiv 13 milioane de dolari per prizonier pe an. „În afară de motive politice, nu există nimic care să justifice continuarea acestor procese la Guantanamo",  a mai spus Alka Pradhan.

 

Traducere de Irina Șerban după articolul publicat de rfi.fr.