Drapelul UE la Arcul de Triumf: greșeală politică sau semnul unei opțiuni strategice?

franta_ue.png

Steagul UE arborat la Arcul de Triumf din Paris, 1 ianuarie 2022
Sursa imaginii: 
AFP via France24

Președinția franceză a Consiliului Uniunii Europene a început cu un fapt controversat: arborarea la Arcul de Triumf a drapelului Uniunii Europene, în noaptea de Anul Nou. După o zi, drapelul albastru cu stele aurii a fost îndepărtat, în corul criticilor venite din partea potențialilor adversari politici ai lui Emmanuel Macron la viitoarele alegeri prezidențiale. Dezbaterile continuă în presa franceză.

În revista Marianne, Pierre Lellouche, fost secretar de stat pentru afaceri europene în mandatul lui Nicolas Sarkozy, este tranșant: „Emmanuel Macron nu a înțeles nimic despre națiunea pe care ar trebui să o reprezinte” și – spune revista -  ”riscă să plătească foarte mult pentru această greșeală, pe toată durata campaniei prezidențiale, în care a sperat ca Europa să fie unul dintre principalele motoare”.

De partea cealaltă, în L’Express, purtătorul de cuvânt al guvernului a denunțat marți „un carusel în trei” între Valérie Pécresse, Eric Zemmour și Marine Le Pen. ”Dacă aveți lideri politici care cred că țara noastră este în pericol pentru că atârnăm steagul european, atunci eu nu mai am nimic de spus”, a afirmat oficialul.

În timp ce editorialistul publicației L’Opinion vede în această polemică ”o înfrângere a Franței”.

”Dacă, după cum asigura Raymond Aron, alegerea în politică este între preferabil și detestabil, uneori alternativa se rezumă la odios.

Arborarea drapelului european singur la Arcului de Triumf a fost o greșeală politică. Dar oare, această inițiativă simbolică eșuată a meritat această explozie de indignare? În mod clar, nu.

Este adevărat, de la votul negativ în referendumul din 2005, Franța se află între negare și demonii crizei sale identitare, asupra suveranității pierdute.

Alegerile prezidențiale ar fi putut fi ocazia de a trata în sfârșit problema. Din păcate, promit să fie o nouă înfrângere a Franței”.

”Steagul european nu șterge și nu trădează nimic”

... amintește filosoful Bernard-Henri Lévy în paginile revistei Le Point. În realitate, spune el, lucrurile sunt simple:

”Națiunea franceză, în aceste prime zile ale anului 2022, se confruntă cu o situație care nu seamănă cu cea în care s-a aflat ultima dată, în urmă cu treisprezece ani, când a avut onoarea să-și asume această președinție europeană.

Putin amenință cu invadarea Ucrainei.

Iar realitatea strategică a acestui început de 2022 este aceasta: dacă există o amenințare existențială care cântărește asupra vechilor națiuni ale Europei, dacă Ungaria, Polonia sau țările baltice au motive să-și facă griji cu privire la suveranitatea lor și dacă țările pot, la fel ca Germania sau Franța, să nutrească îndoieli cu privire la sustenabilitatea, de exemplu, a aprovizionării lor cu energie, pe scurt, dacă patria lui Goethe, Hugo și Vaclav Havel este în pericol, nu este pentru că se găsesc prea multe fețe negre în ea.  

Nici pentru că există prea multe prenume străine în familiile sale și prea mulți nefericiți care mor de frig în pădurile învecinate.  Ci pentru că sunt, la granițele ei, tirani care îi urăsc civilizația, vor distrugerea ei și nu ar avea nicio ezitare în a o realiza.

Iar realitatea strategică este că, în fața acestor puteri, avem doar o posibilă contra-putere: unirea forțelor noastre, punerea în comun a resurselor noastre și marea alianță a celor 27 de state ale noastre.

Ideea Europei pentru salvarea națiunilor sale a fost teza lui Dante în „Scrisoarea către Florentini”. A fost ideea din dezbaterile anilor 1950, ale celor care, precum Churchill sau Schuman, nu doreau nici supunerea în fața Statelor Unite, nici reînarmarea Germaniei.

Acesta va fi pariul lui Milan Kundera în celebrul articol din 1984 pe care toată lumea îl citează zilele astea, dar fără să precizeze întotdeauna că tocmai în Europa a fost salvarea micilor națiuni răpite de Imperiul Sovietic”.

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica

 
Eurocronica din 5 ianuarie 2022