Polonia: Bruxelles revine la soluția suspendării dreptului de vot

p052081-480165.jpg

Mateusz Morawiecki PE 2021
Mateusz Morawiecki a cerut să se explice în plenul Parlamentului European
Sursa imaginii: 
European Union

Patru ore de dezbatere intensă la Strasbourg în 19 octombrie între UE  şi Prim Ministrul polonez privind statul de drept au dus la o concluzie: Comisia Europeană revine la soluția articolului 7. Dar este aceasta într-adevăr o soluție?

Polonia contestă acum legitimitatea instituțiilor UE de a-i impune respectarea valorilor statului de drept. Guvernul de la Varșovia nu doar că se opune valului european, dar pune în gardă și alte guverne spunând că li s-ar putea întâmpla și altora același lucru. 

La acestea, UE răspunde nu doar prin indignare , ci și prin unele amenințări deșarte pe care Polonia le cunoaște deja și știe că le poate dejuca. 

Ce poate face de fapt UE? 

Măsurile prevăzute de Tratatele UE – pe care de altfel Varșovia le consideră de acum incompatibile cu legile poloneze – sunt de fapt extrem de reduse. 

Articolul 7 – considerat pe vremuri „arma nucleară a Tratatelor – s-a dovedit insuficient fiindcă statele membre blochează aplicarea sa. 

Acesta prevede , ca ultim recurs, suspendarea dreptului de vot pe plan UE al unui stat membru care încalcă de manieră gravă și sistematică principiile statului de drept. Activarea sa este un proces destul de lung și care nu implică doar o inițiativă a Comisiei Europene, ci și aprobarea (uneori prin unanimitate) din partea statelor membre. 

Polonia și Ungaria se află sub incidența articolului 7 de câțiva ani și cum dosarul este blocat în Consiliul de Ministrii UE, nimic nu avansează. Si totuși, Ursula von der Leyen a amintit din nou de acest recurs acum în dezbaterea cu prim ministrul Mateusz Morawiecki.

Mecanismul de condiționalitate prin care banii UE sunt legați de respectul statului de drept poate fi acționat – așa cum o cere Parlamentul European. Comisia se gândește și la acest scenariu, deși până acum soluția aceasta era respinsă de Germania. 

Teoretic, Polonia s-ar putea cuminți dacă i se îngreunează considerabil accesul la fondurile de relansare post Covid (39 miliarde de euro) . Practic însă, Varșovia spune că la o adică s-ar putea lipsi de acești bani. 

De altfel, știind că o are aici „aliată” pe Angela Merkel, guvernul polonez a tot spus că nu va ceda unui „șantaj” de acest tip, dar între timp Ursula von der Leyen – fostă pupilă a lui Merkel - se pare că se distanțează de mentorul său.  

Intre timp, planurile de relansare ale Poloniei şi Ungariei așteaptă să fie aprobate de Comisia Europeană, care a încercat astfel să tragă de timp. Dar fondurile de coeziune pentru cele două curg mai departe şi vor continua să fie plătite cel puțin încă un an. 

In fine, un nou infringement poate fi deschis împotriva Poloniei după ce Curtea Constituțională a declarat legea UE incompatibilă cu cea națională. Reimplicarea Curții Europene de Justiție este însă puțin eficientă acum, știindu-se că Polonia a respins ultimele decizii ale Curții privind diverse subiecte și că nu are de gând să plătească amenzile stabilite. 

Confuzie dorită de Varșovia

Intr-o scrisoare adresată de Mateusz Morawiecki omologilor săi în prefața dezbaterii din 19 octombrie din Parlamentul European, acesta avertiza că UE încearcă să șteargă identitatea națională a statelor membre. 

El contesta și legitimitatea Comisiei Europene și a Curții Europene de Justiție de a impune supremația legii europene față de cea națională. 

Polonia joacă aici pe cuvinte și întreține voit unele confuzii, plecând chiar de la termenul poate prost ales de „supremație”.

De fapt, legea europeană nu o înlocuiește pe cea națională și nici nu o pune pe locul doi, în mod normal. 

Legea europeană, soclul juridic al UE, este cea care asigură că legile decise în comun de toate statele membre UE se aplică la fel în toate statele. Ea a fost adoptată de bună voie și în cunoștință de cauză de fiecare stat în momentul aderării la UE, ceea ce face că nu mai poate fi contestată apoi. 

Tot ea devine gardian al democrației acolo unde nu mai este democrație. In state ca Polonia, Ungaria, România, legea europeană este ultimul recurs atunci când justiția, opoziția și presa sunt scoase din joc. 

In fine, legea europeană nu impune unui parlament național să voteze legi ce vin împotriva conștiinței sau a identității natzionale. Astfel trebuie dezmințit și mitul întreținut de Polonia conform căruia UE îi impune să accepte căsătoriile homosexuale. 

In acest sens trebuie amintit cazul Coman-Hamilton unde Curtea Europeană de Justiție a cerut României să respecte legea europeană privind libera circulație și dreptul de ședere al unui cetățean american însurat cu un cetățean UE. Dar Curtea nu a impus recunoașterea căsătoriilor homosexuale de catre România.