Președintele Klaus Iohannis - Premiul ”Carol cel Mare” pentru Unitatea Europei

Klaus IOHANNIS: ”Adevărata putere a Uniunii Europene nu este dată de cercuri concentrice sau viteze diferite, ci de o abordare incluzivă”.

Comitetul director al Premiului „Carol cel Mare” a decis să acorde preşedintelui Klaus Iohannis premiul pentru anul 2020 ca recunoaştere a meritelor în ceea ce priveşte „conducerea României pe o traiectorie pro-europeană, bazată pe valorile statului de drept”, pentru „eforturile depuse pentru consolidarea Uniunii Europene şi a statelor membre”, precum şi pentru „promovarea echităţii, a protecţiei minorităţilor şi a diversităţii culturale şi pentru rolul său de creator de punţi de legătură între societăţile din vestul şi estul Europei”.

În cadrul ceremoniei, președintele Klaus Iohannis a susținut o alocuțiune în care a mulțumit  participanților la ceremonie. 

În continuare, vă prezentăm textul integral al alocuțiunii președintelui României, Excelența Sa Kaus Werner Iohannis:

”Este o onoare deosebită pentru mine să primesc astăzi Premiul Internațional „Carol cel Mare” al orașului Aachen pentru anul 2020.

Acest premiu, ca simbol al unificării Europei și al procesului integrării europene, are o semnificație aparte pentru mine și pentru cetățenii României, care sunt astăzi și cetățeni ai Uniunii Europene.

Valorile și principiile democrației și ale unității europene reprezintă fundamentul Uniunii, liantul statelor membre. Sunt esența acestui continent, sursa bunăstării, a siguranței și a securității societăților noastre.

De aceea, acest premiu are o semnificație aparte pentru România de astăzi și pentru cetățenii români, care au luptat de-a lungul anilor pentru a se regăsi ca parte a proiectului european și care cred cu convingere în valorile democratice reprezentative și definitorii pentru Uniunea Europeană.

Distinsă audiență,

Legat de personalitatea și realizările lui Carol cel Mare, auzim cel mai des menționate două aspecte importante, care trebuie, desigur, percepute în contextul istoric al realităților politice și sociale ale Europei occidentale medievale de acum peste 1.200 de ani: unitatea europeană și importanța educației pentru toți. Înțelesul și substanța cu care investim astăzi aceste concepte sunt, desigur, cele ale Europei moderne, altele decât cele ale perioadei carolingiene.

Unificarea europeană urmărită în trecut prin forța armelor - ca, de altfel, majoritatea încercărilor de unificare europeană care au precedat Planul Schuman - este astăzi un proiect de solidaritate, bazat pe voința noastră comună de a lucra împreună pentru pacea și bunăstarea Uniunii Europene și a cetățenilor europeni.

Sistemele publice de educație de astăzi sunt, desigur, profund diferite de educația pentru toți urmărită în epoca carolingiană. Însă regăsim adesea în istorie, în moștenirea intelectuală a Europei, exemple care au inspirat acțiunea modernă și procesele de integrare europeană lansate în perioada postbelică.

Secole de violență și distrugere au marcat dramatic istoria europeană înainte de a se ajunge la înțelepciunea că unitatea se realizează prin voința liberă de asociere în proiecte comune a celor care împărtășesc aceleași valori.

Provocările de astăzi ne confirmă că avem nevoie de o Uniune mai puternică și mai rezilientă.

Aș dori, de aceea, să insist asupra valorii acțiunii comune europene, a unității, a educației și democrației europene la acest moment.

Un moment în care Europa și întreaga lume se confruntă cu alegeri importante, cu momente dificile, provocate de o deraiere bruscă din cotidian, în fața unui dușman invizibil: un virus a cărui răspândire a generat actuala pandemie și care a făcut necesare noi răspunsuri, soluții sau instrumente comune la nivel european și global.

În acest cadru special, cele zece angajamente evidențiate în Declarația de la Sibiu din 9 mai 2019 rămân fundamentale, deoarece Uniunea are acum nevoie mai mult ca oricând de unitate, solidaritate, coeziune și o abordare pragmatică, orientată spre acțiune și rezultate concrete.

Astăzi, trăim într-o Europă unită în jurul aspirațiilor comune pentru democrație, stat de drept, drepturile omului și economie de piață.

Faptul că cea mai mare realizare a Uniunii Europene este asigurarea păcii și prosperității unei părți semnificative a continentului european ne îndreptățește să fim mândri și să investim pe mai departe în promovarea modelului nostru, pe baza acestor valori și principii comune.

De-a lungul istoriei sale, Uniunea Europeană a fost de multe ori încercată. Am traversat împreună crize de diverse tipuri. De fiecare dată însă, statele membre au găsit resursele și capacitatea de a transforma încercările în oportunități, de a depăși dificultățile și de a întări Uniunea noastră. Această capacitate de transformare și adaptare face ca Uniunea să rămână o construcție solidă și durabilă.

Au fost și momente, precum în timpul pandemiei pe care încă o traversăm, când am fi putut, ca Uniune, să acționăm mai bine și să oferim un răspuns mai prompt la așteptările cetățenilor europeni.

În viziunea României, ne putem ridica la înălțimea așteptărilor cetățenilor noștri doar împreună, mai uniți, mai coezivi și nu prin replieri sau prin cercuri restrânse de integrare europeană. În pofida tuturor dificultăților de la începutul acestei perioade, statele membre UE au identificat soluții și - cel mai important - au fost solidare.

Forța Uniunii ne-a ajutat să depășim cele mai dificile momente. Consider că deciziile care au fost luate la nivel european în 2020, pornind de la cele care s-au dovedit indispensabile gestionării crizei, dar mai ales agrearea Planului de relansare a Europei, sunt o reflectare concretă a interpretării date cândva Europei unite de către cancelarul federal Konrad Adenauer: „Unitatea Europeană a fost visul câtorva. A devenit speranța multora. Astăzi este o necesitate pentru toți”.

Provocările acestei pandemii au evidențiat o serie de vulnerabilități de ordin sanitar, social și economic.

Acestea sunt o dovadă clară a necesitații consolidării rezilienței strategice a Uniunii, atât în plan intern, cât și în vecinătatea sa imediată.

În interiorul Uniunii, Piața Unică europeană constituie liantul dintre statele membre, chintesența proiectului european și cel mai palpabil beneficiu pentru cetățenii europeni.

Avem datoria de a ne asigura că, prin toate acțiunile noastre - individuale sau comune, asigurăm prezervarea acestui „bun comun” care este Piața Unică și cele patru libertăți fundamentale ale acesteia, a căror importanță a fost pe deplin reliefată de criza sanitară.

   Pentru a ne atinge acest obiectiv al consolidării Pieței Unice, avem nevoie de un spațiu de liberă circulație deplin funcțional și eficient. În același timp, pentru ca Spațiul Schengen să devină deplin funcțional și eficient este necesar ca toate statele membre care sunt pregătite să fie parte integrantă din acesta.

România este unul dintre statele membre care acționează, deja de peste 10 ani, ca membru de facto al Schengen. Finalizarea acestui proces constituie nu doar un obiectiv al României, ci ar trebui să reprezinte un obiectiv al Uniunii Europene.

În același timp, pandemia de COVID-19 ne-a oferit o lecție importantă legată de faptul că acțiunea concertată este esențială inclusiv în sfera politicilor de competență națională - cum este cea din domeniul sănătății.

Acesta este un domeniu esențial pentru consolidarea rezilienței Uniunii în fața unor potențiale crize viitoare și, de aceea, Uniunea Sănătății trebuie să devină realitate rapid.

În plan extern, reziliența Uniunii noastre poate fi durabilă doar dacă o asigurăm și în Balcanii de Vest, în vecinătatea estică și în cea sudică. De aceea, Uniunea trebuie să își asume o investiție strategică și de lungă durată în aceste spații.

Trebuie să fim prezenți în teren, activi, ca Uniune și state membre, și trebuie să acoperim un palier de cooperare mai cuprinzător, care să înglobeze și o puternică dimensiune de securitate.

Pentru ca răspunsurile Uniunii să conducă la mai multă reziliență, dar și să crească capacitatea sa de a-și proiecta principiile și obiectivele la nivel global, este necesar să reflectăm la modul în care putem să ne pregătim printr-o mai bună anticipare.

Pentru a fi pregătiți pentru tranziții accelerate către economia verde și digitală sau pentru a găsi răspunsuri la riscuri de securitate hibride și asimetrice care vor utiliza la scară largă noi tehnologii, trebuie să avem capacitatea de a proiecta modele ale viitorului. De aceea, discuția despre evoluția Uniunii pe termen mediu și lung va trebui să se aplece cu mai mare atenție asupra capacității de guvernare anticipativă. Tot din unghiul perspectivei, Conferința privind viitorul Europei reprezintă o oportunitate unică pentru a asculta cetățenii europeni, pentru a înțelege care sunt așteptările acestora de la Uniunea Europeană, pentru a evalua provocările viitoare.

Aș dori să reînnoiesc pledoaria în favoarea beneficiului solidarității și unității europene. Este adevărat poate că anumite decizii pot fi luate mai repede într-un grup mic. Însă forța reală a Uniunii, mai ales într-o lume mai interconectată, dar și mai contestată, nu este dată de cercuri concentrice sau viteze diferite.

Această forță este dată de abordarea inclusivă, de capacitatea Uniunii de a se mișca în aceeași direcție - a democrației și prosperității comune și de a asocia parteneri care împărtășesc valorile, principiile și obiectivele noastre.

În cadrul parteneriatelor, relația Uniunea Europeană - Statele Unite ale Americii rămâne în mod cert piesa de rezistență și dimensiunea pe care Europa trebuie să continue să investească cel mai mult.

Europa are nevoie de continuarea angajamentului american pentru a-și asigura securitatea, stabilitatea și prosperitatea comună, așa cum Statele Unite ale Americii au nevoie de o Europă puternică, capabilă să gestioneze crize în vecinătatea sa.

„Europa și America nu pot să își ignore problemele și au nevoie una de alta pentru a le soluționa”, scria Jean Monnet în Memoriile sale. „Separat, ele nu pot contribui eficient la pacea globală”.

 Acest crez al unuia dintre arhitecții Uniunii este valabil și astăzi, la mai bine de jumătate de secol, nu pentru că problemele și contextul nu au evoluat, ci pentru că Statele Unite și Uniunea Europeană rămân incontestabil pilonii de bază ai democrației globale.

Doamnelor și domnilor,

Înainte de a încheia, doresc să insist asupra educației, chiar dacă acest domeniu rămâne unul în care Uniunea nu are decât competențe de sprijin în raport cu competențele naționale.

Fac acest lucru prin prisma rolului educației în consolidarea democrației și civismului.

Nu este posibilă manifestarea unei veritabile democrații fără capacitarea cetățeanului, a noilor generații de cetățeni europeni, de a participa în sfera publică, de a-și face auzită vocea. Această capacitare trebuie formată prin educație europeană, astfel încât să conferim oportunități pentru toți de a-și dezvolta gândirea critică, de a-și dezvolta rezistența la manipulare, dezinformare sau propagandă.

Consider că există spațiu pentru reflecție asupra modului în care instrumente precum Erasmus+ pot fi și mai eficient utilizate pentru a răspunde nevoii de educație în scopul dezvoltării gândirii critice cu privire la riscurile asociate agresiunilor informaționale, dar și pentru consolidarea participării în procesele democratice.

Chiar dacă tinerii trebuie să rămână grupul prioritar al acestui demers, ar fi extrem de util dacă aceste eforturi legate de democrație și civism ar deveni parte a planurilor de educație pe tot parcursul vieții.

Doamnelor și domnilor,

După cum spuneam, pentru România, aderarea la Uniunea Europeană a însemnat revenirea în rândul familiei cu care împărtășim aceleași valori și principii.

Libertatea de exprimare și valorile democratice sunt prețuite de români tocmai pentru că au trăit decenii la rând într-o societate în care libertatea de exprimare nu a fost posibilă. Pentru noi, proiectul european este un proiect politic, economic și social care a potențat modernizarea României.

La rândul nostru, aducem astăzi o contribuție importantă construcției europene. Susținerea pentru proiectul european, evitarea diviziunilor, implicarea în procesul decizional comunitar reprezintă o dimensiune intrinsecă a profilului pro-european profund al României. Spiritul Declarației de la Sibiu din 9 mai 2019, spiritul de la Sibiu - demonstrează pe deplin acest profil.

Acest premiu îmi reamintește de valoarea Uniunii Europene pentru statele membre, pentru cetățeni și pentru istoria acestui continent. Avem datoria de a consolida acest proiect, care rămâne singura opțiune viabilă pentru o Europă democratică, prosperă și stabilă.

Ca oameni ai timpului nostru, avem datoria morală de a susține în continuare proiectul de pace și dezvoltare care este Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc!”

 

Premiul internaţional „Carol cel Mare” al oraşului Aachen este conferit anual, începând cu anul 1950, personalităţilor publice sau organizaţiilor care s-au remarcat prin implicarea deosebită în favoarea unităţii europene sau a cooperării între statele membre.

Pe lista laureaţilor se află părinţii fondatori ai Comunităţii Europene, arhitecţii Uniunii Europene moderne şi reprezentanţii mişcărilor democratice din Europa Centrală şi de Est.

Printre personalităţile marcante care au primit acest premiu se numără şi Winston Churchill, Henry Kissinger, Vaclav Havel, Jean-Claude Juncker, Angela Merkel, Donald Tusk, Herman Van Rompuy, Martin Schulz, Papa Francisc, Simone Veil, regele Juan Carlos al Spaniei şi Papa Ioan Paul al II-lea, care a primit în 2004 singurul Premiu Extraordinar „Carol cel Mare” acordat până în prezent. Ultimii doi laureaţi au fost preşedintele Republicii Franceze, Emmanuel Macron, în 2018, şi secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Antonio Guterres, în 2019.