Pe urmele Gertrudei Bell, „mama” Irakului modern

gertrude-bell.jpg

Gertrude Bell (1868–1926)
Sursa imaginii: 
Hulton Archive/Getty Images via biography.com

Nu e ușor să găsești cimitirul protestant din Bagdad, un loc foarte retras, unde odihnește Gertrude Bell, întemeietoarea britanică a Irakului modern, al cărei mormânt îl poți găsi doar în funcție de bunăvoința administratorului locului.

Inscripțiile de pe piatra funerară sunt șterse aproape în întregime și, în prezent, în Irak mai sunt foarte puține persoane care știu cine a fost această personalitate britanică: arheolog, explorator, spion, funcționar public, fotograf și scriitoare, care a murit singură în 1926 la vârsta de 57 de ani.

Cu toate acestea, ea a participat activ la crearea Irakului modern în 1921 la Conferința de la Cairo împreună cu Winston Churchill, pe atunci secretar de stat pentru colonii, extinzând granițele unei țări care la acea vreme se afla sub mandatul britanic prin alipirea regiunilor Kurdistan, Mosul și a câmpurilor petroliere ce se găseau pe aceste teritorii.

„A fost unul dintre promotorii întemeierii acestei țări. A fost mama acestui stat, atât la bine, cât și la rău”, spune pentru agenția de presă France-Presse istoricul Tamara Chalabi, specialistă în viața și activitatea Gertrudei Bell.

Colaboratoare a celebrului Lawrence al Arabiei

Vorbind fluent araba și persana și călătorind mult în Orientul Mijlociu, această femeie excentrică, care provenea din înalta societate, și-a făcut loc în universul ”macho” al administrației coloniale britanice, care includea Biroul arab din Cairo, adică Agenția britanică de informații din regiune.

Ea l-a impus pe Faisal I ca rege al Irakului în 1921 și, cunoscând perfect triburile, a reușit chiar să le convingă să-l aleagă pe Faisal. Însă, realizarea cu care s-a mândrit cel mai mult a fost construirea Muzeului din Bagdad, inaugurat la o lună după moartea sa.

Femeia care a lucrat împreună cu T.E. Lawrence, cunoscut și ca Lawrence al Arabiei, nu este foarte cunoscută în Irak. Când istoricul Tamara Chalabi a sosit în această țară în 2005, „cei sub 60 de ani nu știau despre cine vorbește ea și doar câțiva domni în vârstă și-au amintit ce a făcut Gertrude și foloseau apelativul „Khatoun” („doamnă” în turcă) când vorbeau despre ea”.

Doamna Chalabi, care a contribuit la scrierea cărții „Gertrude Bell et l'Irak. Une vie et un héritage” (Gertrude Bell și Irakul. O viață și o moștenire), crede că Gertrude este atât de puțin cunoscută în Irak „din cauza felului în care este predată istoria în această țară”.

Irakienii nu-și cunosc trecutul

„Irakienii nu știu prea multe despre trecutul lor. Când vine vorba de patrimoniu și istorie, se predă o versiune monolitică și propagandistă”, adaugă ea.

În această țară, care anul viitor va sărbători o sută de ani de la înființare, cărțile de istorie au fost modificate în funcție de revoluții, lovituri de stat, dictaturi și schimbări de regim.

La școală, istoria modernă se rezuma la date, dar niciodată nu este menționat numele Gertrude Bell”, explică Heidi, o studentă în vârstă de 23 de ani.

Pe de altă parte, în Occident, i-au fost dedicate mai multe cărți în ultimii ani, iar în 2015 apare filmul „Queen of the Desert”, regizat de Werner Herzog, în care Nicole Kidman o interpretează pe Gertrude.

Căutarea cimitirului, situat pe o străduță din centrul orașului, se dovedește a fi o adevărată aventură. Odată ajuns, trebuie să bați de câteva ori la poarta de fier înainte ca Ali Mansour, poreclit Abou Hussein, în vârstă de 77 de ani, să vină să deschidă.

Slujba a moștenit-o de la tatăl său vitreg, care a primit-o de la britanici acum mai bine de 60 de ani. Biserica protestantă îi plătește un salariu lunar de 250.000 de dinari (170 de dolari) pentru întreținerea cimitirului.

Pe mormânt se află doar câteva flori artificiale, dar Abou Hussein mărturisește că „vizitatorii aduc și flori naturale, însă nu le las prea mult din cauza căldurii”.

Mormântul din cimitirul din Bagdad, 18 mai 2021. Foto: AFP

 „Miss Bell”

El susține că anul trecut a fost invitat la Ambasada britanică pentru o ceremonie în memoria lui „Miss Bell”, așa cum o numesc irakienii.

Provenind dintr-o familie irakiană exilată după căderea monarhiei în 1958, Tamara Chalabi a restaurat mormântul, în jurul căruia a plantat copaci și pe care a așezat o placă pe care scrie: „Restaurat de Tamara Chalabi în semn de recunoaștere pentru contribuția istorică a Gertrudei Bell în Irak”.

Însă, din perspectiva lui Ali al-Nashmi, profesor de istorie la Universitatea Mustansariya din Bagdad, doamna arheolog „a servit doar interesele coroanei britanice, nu și cele ale irakienilor”.

Pentru a afla mai multe despre Gertrude Bell trebuie să vizitați Muzeul din Bagdad. Directorul Consiliului Antichităților și Patrimoniului, Laith Hussein, deține în biroul său o placă atârnată pe perete unde sunt scrise numele predecesorilor săi, prima fiind Gertrude Bell (1922-1926).

„Nu a fost niciodată uitată”, afirmă directorul. „Ea a înființat Muzeul irakian și a contribuit la dezvoltarea primei instituții arheologice a țării”.

Cu toate acestea, statuia pe care Faisal I a ridicat-o pentru ea a dispărut în urma unui jaf în timpul invaziei americane din Irak în 2003. „Nu am găsit-o nici acum”, mărturisește Laith Hussein.

 

 

Traducere de Andreea Sefciuchevici după articolul publicat de France 24