Muzica extremistă între rock, folk şi rap

muzica_extremista_montaj_2021.jpg

Image source: 
William Totok

În ultimii 30 de ani a apărut şi în România o scenă muzicală care promovează mesaje ultranaţionaliste, rasiste, antisemite, xenofobe, sexiste şi legionaroide. Aceste mesaje contribuie la îndoctrinarea şi radicalizarea unui anumit segment al populaţiei, mai ales tinere.

La începutul acestei luni s-a dat publicităţii un studiu, realizat de către cercetători ai Unversităţii din Bielefeld, privind influenţa muzicii cu tentă extremistă asupra diferitelor categorii de tineri. În centrul acestui studiu empiric se află o formă agresivă a rapului. Concluzia studiului este că cei pasionaţi de această muzică tind, într-o proporţie foarte mare, să preia concepţii antisemite, sexiste şi misogine, promovate şi răspîndite prin intermediul textelor.

Faţă de dimensiunea propogandistică şi forţa de îndoctrinare promovate de către anumite trupe muzicale, avertizează de ani de zile şi Serviciul Federal de Informaţii Interne (Verfassungsschutz). În rapoartele serviciului se atrage atenţia şi asupra pericolului pentru statul de drept pe care-l reprezintă festivalurile muzicale extremiste ca cel din Ostritz, cunoscut sub denumirea „Schild und Schwert” (Scut şi sabie). Acolo se adună radicali de dreapta nu numai din Germania, ci şi din alte ţări europene.

Întîmplător, tocmai în ziua cînd s-a publicat studiul din Bielefel a fost postată pe internet piesa naţionalistă a grupului românesc „La Familia” („Puya” şi „Şişu” susţinuţi de Oana Marinescu), intitulată „Terorist”. Peste 600.000 de persoane au accesat pînă ieri, 16 mai, acest cîntec. Deşi raperii se consideră mari luptători împotriva comunismului, mesajul lor naţionalist este inspirat din unul dintre promotorii doctrinei istorice naţional-comuniste în cinematografie, Sergiu Nicolaescu. Cîntecul se încheie cu un citat patriotic din filmul „Mihai Viteazul”:

„Ţara Românească, Ţara Transilvaniei şi Ţara Moldovei – pohta ce-am pohtit-o eu!”

În refren, cîntat de Oana Marinescu, se sugerează ideea că românii ar fi devenit victime ale unor forţe străine de interesele naţiunii:

„Vrei să auzi ce-ai în inimă și-n suflet, / pe scrisori stă un timbru nefiresc. / Îmi pare rău că a fost plătit cu sînge / și-am uitat prin gări pămîntul românesc”//.

În ultimii 30 de ani a apărut în România o scenă muzicală radicală care promovează mesaje provocatoare, violente, agresiv naţionaliste, inspirate adeseori din doctrina gardismului antisemit şi xenofob. Aria tematică a textelor este largă. Tot aşa şi cea muzicală, cuprinzînd aproape toate genurile, de la rock la rap, de la folk la şlagăre sau imitaţii, inspirate din muzica populară tradiţională.

Deja în timpul demonstraţiei maraton din Piaţa Universităţii s-a popularizat, în 1990, un cîntec în stil folk, în care a fost strecurat un vers din „Marşul legionarilor din Echipa Morţii“. În acest „marş” sînt comprimate elementele esenţiale ale gardismului: „Suntem Echipa Morţii / Din Moldova azi venim / Aruncat e zarul sorţii,/ Ori învingem ori murim.”

Ecouri tîrzii ale acestui marş au pătruns (voluntar sau involuntar) şi în refrenul cîntecului, interpretat de un folkist în timpul demonstraţiei:

„Sfîntă libertate, noi am scris cu sînge / Şi durerea însăşi a privit spre noi, / Iar sărutul mării lacrima îşi plînge, / Cînd atinge bezna zeilor eroi. // [Refren:] // Libertate, te iubim, / Ori învingem, ori murim. / Libertate, te iubim, / Ori învingem, ori murim.”

Eroizarea criminalului de război, Ion Antonescu

Imediat după revoluţie a început o amplă campanie de revizuire a istoriei naţionale şi transformarea unor personaje compromise în „eroi ai neamului”.

Astfel, Ion Antonescu este elogiat ca luptător curajos şi ca o victimă a bolşevismului, inclusiv în stilul unor doine populare.

În concordanţă cu agitaţia naţionalistă, inspirată de Cenaclul „Flacăra”, creat de Adrian Păunescu, Antonescu e prezentat într-o piesă în stil rock, avînd la bază un cîntec patriotic, ca un simbol ocrotitor al românilor ameninţaţi:

„Haideţi, domnule Mareşal / În Moldova şi-n Ardeal / Doamne, ocroteşte-i pe români!”

Şi grupul care-şi spune „Calul Troian” îl plînge pe Mareşal, închinîndu-i un cîntec („De-ar fi să reîncep, aş face la fel”), inspirat parcă din filmul lui Sergiu Nicolaescu, „Oglinda”. Totodată, grupul atacă legea, din 2015, care interzice cultul criminalilor de război şi propaganda fascist-legionară:

„Ești erou național, românii nu te vor uita... / Și ai murit pentru ea... / Da' românii te uitau și legea te interzicea... / Jos pălăria! /„Mareșale, unde ești înmormîntat? / Vreau să-ți pun o floare la mormînt, eu nu te-am uitat! / Cei care te-au omorît în nomenclatură au stat / Și încă suntem conduși de cei pe care ei i-au învățat...”//

Într-o piesă, compusă în stilul muzicii metal, trupa „M.S.” îl priveşte pe cel condamnat pentru crime de război ca pe un mare erou antibolşevic:

„Noapte de neguri, un cer fără stele / Coşmaruri ce-aleargă prin fum, / Mareşale un ordin, murim pentru ţară / Zdrobim bolşevismul în scrum.”

 

Elogiul violenţei şi legionarismului

Odată cu apariţia unor organizaţii şi partide care au preluat în mod programatic elemente din doctrina Gărzii de Fier, muzica unor grupuri devine mai agresivă şi mai violentă. Aşa şi într-un cîntec intitulat „Noi sîntem Noua Dreaptă”, în care se face apologia lui Codreanu. În refren se citează sloganul de inspiraţie legionară: „Totul pentru Neam şi Ţară”.

Într-un mixaj muzical agresiv, numit rock militar, „Comandorul Hoisan”, cel mai cunoscut autor de muzică extremistă din România postcomunistă, foloseşte în piesa „Echipa morţii” o înregistrare cu vocea lui Codreanu, în care acesta se adresează tineretului, anunţînd că ceasul „biruinţei legionară” se apropie.

Acelaşi Hoisan îşi îndeamnă fanii, fără ocolişuri, să treacă la violenţă:

„Pune mîna pe lopată!”

Rasism, antisemitism şi anti-europenism

Un apel la violenţă, îndreptată contra romilor, lansează şi „Brigada de asalt” în piesa rasistă, „Urăsc ciorile”. Această formaţie, alcătuită din reprezentanţi ai organizaţiei „Noua Dreaptă”, îndeamnă la împuşcarea romilor, comparaţi cu nişte ciori care „distrug culturile” agricole.

Cei care-şi spun „Rasistu Rasta” (preluînd abuziv o compoziţie a lui Bob Marley: „Buffalo Soldier”) militează într-un cîntec absolut dezgustător (intitulat „Mannschaft Soldier”) pentru exterminarea evreilor şi romilor.

Membrii grupului „Altar”, descrişi în publicaţia extremistă de dreapta „FrontPress” (autosuspendată, în 2015, înaintea promulgării Legii care pedepseşte propaganda fascistă) drept „patrioţi” care militează „pentru Dumnezeu, credință și valorile morale”, îşi exprimă în cîntecul „Realitatea” indispoziţia faţă de lumea modernă, cerînd eradicarea principiilor umanităţii:

„VIRUSUL modern al Umanităţii, trebuie să fie controlat, eradicat! / Un ritual real pentru fiecare zi, /

poti învăţa ACUM cu mine, noul mod de a TRĂI!”

Cine nu se supune acestui dictat, formulat ultimativ, e considerat un adversar, precum se spune in refren:

„Cine nu e cu mine, e împotriva mea.”

Naţionalismul belicos, homofob şi antidemocratic, afişat de aceste grupuri muzicale, explodează în aversiuni antidemocratice şi în militantism anti-european.

Cel care-şi publică piesele sub numele de „Victor”, sintetizează toate aceste fobii, întîlnite în doctrinele organizaţiilor şi partidelor naţionalist-autoritare, ultraconservatoare sau radicale de dreapta:

„Urăsc progresismul, diversitatea e o vrăjeală / Urăsc comunismul și Uniunea Europeană / Urăsc și capitalismul, nu-i înghit pe cei bogați / Că ei controlează tot, deci pentru tot sunt vinovați”.

În stil conspiraţionist, acelaşi „Victor” crede că pandemia este o invenţie a evreilor:

„Carantina secolului... altă jidăneală / Fără declarație nu ți-e permis să ieși afară”.

Îi acuză apoi pe evrei că vor să instaureze o dictatură universală, periclitînd, cum zice el, „rasa albă”: 

„Trăim tot în dictatură, n-are cum să fie bine / Dictatura ălora cu nasu' mare, știi tu, ‚goy’ / Văd pericolu' din tine și te-aruncă la gunoi.”

O altă temă ce apare în textele acestor muzicieni este corectitudinea politică pe care o consideră ei ca o formă de cenzură îndreptată contra patrioţilor naţionalişti. De aceea raperul „Puya” se erijează în combatant, mizînd că mesajul său va fi urmat şi de admiratorii săi.

Bizuîndu-se pe radicalizarea fanilor, raperii (de la „Cedry2k”) invocă exemplul unor înaintaşi, elogiindu-i pe aşa-numiţii „sfinţi ai închisorilor”:

„Moment de reculegere / Pentru toţi cei ce au trecut la Domnul via PCR / Cinsteşte memoria Sfinţilor Închisorilor / Suferinţa şi curajul Mărturisitorilor / Exact ca Brâncoveanu şi-au apărat neamu' / Căpitanu' Codreanu, Bordeianu, George Manu / Traian Trifan, Oprişan, Ogoranu / Părinţii Sofian şi Adrian Făgeţeanu.”

În acelaşi timp nu au nicio problemă cînd strecoară în textele lor înjurături sau cuvinte şi expresii vulgare, sexiste sau misogine. În acest amalgam cu tentă anticomunistă şi religioasă se introduc sistematic aluzii cu conotaţii antisemite, exprimate în chemarea la luptă împotriva noii ordini mondiale şi contra unui închipuit guvern mondial, creat de „masoni” şi „iluminaţi”, cît şi trimiteri la scrierea clasică anti-evreiască, „Protocoalele Sionului”.

 
Muzica extremistă între rock, folk şi rap