Sofagate, un joc instituțional de putere. Cine va ieși câștigător?

ursula.jpg

Sofagate, un joc instituțional de putere. Cine va ieși câștigător? TURKISH PRESIDENTIAL PRESS SERVICE/AFP

În scandalul Sofagate, lucrurile sunt departe de a se fi așezat. „Doamna von der Leyen aşteaptă să fie tratată în conformitate cu regulile de protocol şi a cerut serviciilor sale să facă în aşa fel ca un incident de acest fel să nu se mai repete pe viitor”, a anunţat purtătorul său de cuvânt.

Asistăm la un joc de putere, spune Radu Magdin, specialist în comunicare politică. Care sunt implicațiile lui? Cum și dacă se vor schimba relațiile între protagoniștii dosarului Sofagate? Răspunde  Radu Magdin.

Radu Magdin: Asistăm la un joc de putere simbolic, care se poate manifesta prin protocol. Să încerci să invoci un „protocol strict” pentru a trimite pe cineva pe canapea este și un joc instituțional de putere. Pe de o parte a fost invocarea unui protocol egal de către Comisia Europeană față de președinția Consiliului European.  Și pe de altă parte și chestiunea efectiv dragă Uniunii Europene și mai larg vestului, cea a egalității de șanse. 

Pe de o parte e nevoie de o egalitate instituțională, dar protocolar, categoric nu poate exista discriminare între bărbați și femei. Toate aceste chestiuni s-au întrunit în câteva secunde de imagine. Acestea sunt câteva unghiuri din care putem privi problema. 

Reporter: Dacă e să privim problema din unghiul reacțiilor, te trezești la un moment dat că ar trebui să iei o anumită atitudine. Nu o faci. Te așezi...
RM: Instinctul nu l-a ajutat. Sau cel puțin reacția rapidă, lipsa reacției rapide nu l-a ajutat pe Charles Michel. Nu întâmplător el și-a cerut scuze. A încercat să dreagă busuiocul, așa cum se spune în popor. Însă din această perspectivă busuiocul nu este ușor dres. Sigur că nu este vina lui în mod prioritar. Însă, având în vedere ceea ce s-a întâmplat, nu e o chestiune protocolară.

Ci mai degrabă una de atitudine a unei gazde față de un oaspete european. Mă refer la situația lui Borrell la Moscova. Cred că după aceste episoade care s-au întâmplat într-o perioadă relativ scurtă, de două-trei luni, Uniunea Europeană, la nivel de lideri își trage o serie de concluzii.

Aceste concluzii țin nu doar de calitatea unui discurs, ci și de limbajul corporal cu care trebuie să fie antrenați liderii noștri, felul în care liderii noștri trebuie să se pregătească pentru o lume de o ostilitate crescută.

Spun asta pentru că Uniunea Europeană este un gigant economic, dar acest gigant economic riscă, dacă nu știe să pună problema cum trebuie în materie de protocol, limbaj corporal, abordare, să ajungă într-o zonă în care nu numai că Uniunea nu este respectată, dar într-o zonă în care cetățenii noștri își vor pierde din respect față de liderii instituționali ai Uniunii pentru că ei nu știu în anumite întâlniri să pună problema sau câteodată să crească tonul, să aibă un joc de putere în delegație.

Aici este iarăși o chestiune de putere multinivel. Vorbim și despre un upgrade al liderilor noștri, care câteodată trebuie, nu neapărat să uite de eleganță, dar să înțeleagă că trebuie să combine eleganța cu un joc de putere. Umilirea Uniunii, chiar printr-o umilire punctuală a unor anumiți lideri ai noștri, duce și la o lipsă de respect a cetățenilor noștri pentru faptul că liderii noștri nu au știut cum să pună problema chiar dacă au fost eleganți.

Rep: Pe de altă parte nu e o problemă nouă. Rămâne celebră remarca „La ce telefon găsesc Uniunea european?”.
RM: Așa este. Însă, să știți că în contextul în care cineva cere bani, cam știe la ce telefon să sune, prioritar la Comisia Europeană. Sigur că mai sună prin alte capitale încercând să își facă lobby ca să reușească să aibă tracțiune în varii instituții, însă brațul executiv trebuie respectat. Doamna von der Leyen are un rol puternic. Nu doar simbolic, ci și  operațional.

Cu atât mai mare zic eu că este ofensa. Între un președinte chairman al Consiliului European și președinta brațului operațional, executiv, de facto șefa guvernului european dacă e să punem problema în termeni de comparație cu un stat național, cred că este un joc de putere nereușit făcut recent de către unul dintre partenerii noștri regionali. Este păcat pentru că aceste chestiuni nu se uită cu un, cu două și vor afecta respectiva relație, indiferent de importanța unei anumite țări. 

Rep: După acest episod să ne așteptăm că se vor schimba relațiile la nivel de instituții europene? Am văzut deja că apare foarte serios discuția să nu se mai invoce protocolul și de acum înainte lucrurile să fie destul de clare. 
RM: În orice criză este o oportunitate. Echipa doamnei von der Leyen a știut să capitalizeze pe o nemulțumire legitimă. A fost un episod nefericit. Și au pus problema în termeni principiali. În termeni principiali lucrurile așa trebuie puse. 

Cu toții trebuie să înțelegem că un mecanism complex și o platformă complexă, cu o organizație complexă cum este Uniunea Europeană nu poate fi gestionată cu simplitate și că avem nevoie de anumite reguli clare, stricte. Totodată, Uniunea Europeană trebuie, din punctul meu de vedere, să aibă o dezbatere pe tema aceasta, dar nu îndelungată. 

Nu ne putem permite să ne pierdem tot timpul în asemenea dezbateri. Dar e nevoie de o dezbatere asupra unui simbolism al puterii. De ce? Pentru că nu poți altfel nici respectat în exterior dacă treci cu privirea cu una, cu două anumite lucruri pe care le înghiți. 

Din nou, ca joc de putere, ca poziționare, ca limbaj corporal, ca protocol, nu poți fi, când ești un actor mare, perceput ca înghițind lucrurile cu ușurință. Țineți minte o poză relativ celebră de acum aproape un an? Un summit la nivel de G7 la care președintele Trump stătea pe scaun, iar toți ceilalți stăteau în picioare. 

Președintele Trump părea neînduplecat, cu mâinile prinse. Și vedeai peste masă o Angela Merkel proptită într-o poziție de putere. Noi, în zona de consultanță, numim asta power posing. Lângă ea, Emmanuel Macron, de jur împrejur alți lideri din G7, încercând parcă să convingă. Aveai o luptă a pozițiilor de putere. 

Pe de o parte e o Angela Merkel bine proptită în masă părând că încearcă să convingă și pe de altă parte, ai pe cineva inflexibil pe scaun. Dar amândoi aveau poziții de limbaj corporal puternice. Simplul fapt că încerci să pui pe cineva pe canapea, dincolo de simbolismul canapelei, arată faptul că din start ai vrut să plasezi pe cineva într-o poziție de inegalitate. Și acest lucru, din punctul meu de vedere, va fi plătit simbolic de către gazda de acolo