Conferința despre viitorul Europei: cronica unui eșec (francez) anunțat?

img_20210310_143656.jpg

CoFoE semnatura
Instituții europene au semnat declarația de început a Conferinței despre viitorul Europei
Image source: 
Europea Union

Conferința despre viitorul Europei a demarat astăzi simbolic la Bruxelles prin semnarea, la Parlamentul European, a declarației care o însoțește. Acest proiect de inspirație franceză pornește în fine cu un an întârziere și după multe tensiuni interne. Conferința ar trebui să aducă o imagine mai clară despre viitorul proiectului european, dar între timp ea dezvăluie din nou nenumăratele divergențe europene. 

Conferința pentru viitorul Europei, proiect la care Franta ține în mod special, ar fi trebuit să debuteze în mai 2020, dar pandemia și tensiunile interne au amânat discuțiile.

Semnarea declarației de debut a discuțiilor marchează, în fine, un început de drum care va continua din mai 2021, la Strasbourg- dacă situatia sanitară o permite.

Dezbaterile, care vor implica – întocmai fostei  Convenției Europene – societatea civilă și parlamentele nationale, vor aborda problemele interne și externe ale UE. Scopul este de a găsi un numitor comun în dezbatere pentru a crea un viitor comun european. 

De ce acum? Simbolic, în 2020 s-au împlinit 10 ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, ultima versiune a Tratatelor UE , și un bilanț al stării UE se impunea. Pandemia și tensiunile politice ce au acompaniat-o au adus argumente în plus pentru această conferință. 

Evenimentul este organizat de cele trei mari instituții europene – Parlamentul, Comisia și Consiliul – și va dura doi ani. Parlamentul European va implica în discuție și societatea europeană, prin reprezentanții săi, fie că este vorba despre aleșii naționali sau despre societatea civilă. 

Opiniile acestora trebuie luate în calcul în procesul de reformă substanțială la care instituțiile trebuie să se angajeze, reformă ce poate duce chiar și la revizuirea Tratatelor UE, crede Parlamentul European. 

Se creează astfel din nou structura de discutie a Convenției Europene din 2001, cea prezidată de fostul președinte francez Valéry Giscard D’Estaing și care a dus la redactarea defunctei Constituții Europene. 

Având în vedere acel eșec, multi se întreabă la ce servește o astfel de investiție umană și materială. Conferința actuală pleacă astfel cu stângul.

Critici, tensiuni politice  și îndoieli

Conferința nu a debutat în mai 2020 din cauza pandemiei, dar mai ales din cauza tensiunilor politice din sânul Parlamentului European referitor la cine va prezida discuțiile. 

Fostul lider al liberalilor europeni, Guy Verhofstadt, se vedea în această funcție (Emmanuel Macron i-a promis-o în 2019), dar el a fost iremediabil blocat de conservatorii germani. Adepții lui Verhofstadt au blocat la rândul lor negocierile iar în cele din urmă s-a decis în februarie 2021 ca prezidiul să fie format din sase persoane. 

Astfel, fiecare grup politic din Parlamentul European va avea un reprezentant în prezidiu. 

Iată un mijloc bun de a crea oportunități și vizibilitate  pentru cei care nu au nevoie, au reacționat diferiți analiști politici. 

In cauză se află aici şi actuala Președinție Portugheză a UE care nu a reușit să tranșeze mai clar (și mai coerent) problema prezidiului. 

Franța și conferința buclucașă

Si de ce ține Franța atât de mult ca această conferință să existe ? Târgul politic din urma alegerilor europene din mai 2019, care a dus prin grija  Franței și la anihilarea ideii de Spitzenkandidat , a creat multe tensiuni între statele membre UE vestice. Mai multe au trebuit să renunțe atunci la o ambiție și la un post bun european.

Marele câștigător din 2019 este Emmanuel Macron care nu doar că l-a îndepărtat pe germanul Spitzenkandidat Manfred Weber din cursa pentru șefia Comisiei Europene, dar a și promovat-o pe Ursula von der Leyen în locul acestuia. 

« Ursula este perfectă, ne mărturiseau surse franceze în decembrie 2019, fiindcă am ales-o noi… »

In plus, Macron a reușit oficializarea ieșirii din scena europeană a liberalilor și înlocuirea lor cu familia centristă macroniană Renew Europe, a treia forță acum în Parlamentul European. 

Aceste victorii în detrimentul unor state membre și mai ales al Germaniei – Ursula nu este neapărat un trofeu pentru Berlin- ca și o nouă victorie colaterală pentru Belgia care prin Charles Michel a pus iar mâna pe șefia Consiliului European sunt greu de digerat. 

O conferință de acest gen ar repune lucrurile în dreptul lor, iată argumentul francez. 

Ea în mod normal ar fi produs roade exact în primăvara lui 2022,  adică în plină Președinție Franceză a UE marcată și de alegerile prezidențiale în Franța…