Erasmus , o victimă colaterală a Brexitului și o lovitură dată spiritului european

Încheierea, în ultimul moment, a unui acord privind retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană i-a făcut pe cei mai mulți să răsufle ușurați - de o parte și de alta a Canalului Mânecii. Din păcate, există o victimă colaterală, greu de trecut cu vederea: programul Erasmus, destinat schimburilor de studenți.

Fără îndoială, un acord este mai bun decât o ieșire dezordonată – și Londra a fost cea care a înțeles lucrul acesta cel mai bine, atunci când a văzut cozile imense de camioane de la Dover. O imagine cum nu se poate mai elocventă a ceea ce ar însemna azi, în secolul XXI, o Europă a frontierelor. Aviz și pentru pescuitorii în ape tulburi de pe continent.

Dar cum un compromis presupune și cedări de ambele părți, anumite lucruri sunt sacrificate. Unul dintre acestea este Erasmus, programul care oferă unui număr de peste 4 milioane de europeni posibilitatea de a studia, de a se forma și de a dobândi experiență în străinătate.

Pentru milioane și milioane de tineri de pe tot cuprinsul Europei, acest program, datând din 1987, care constă în urmarea cursurilor universitare, pentru o perioadă, într-o instituție dintr-o altă țară membră, a însemnat experiențe noi, cunoașterea altor culturi, a altor oameni și a altor mentalități. Dar mai presus de toate, a contribuit la cimentarea unui adevărat spirit european – întâlnindu-se, tinerii europeni constată că au infinit mai multe în comun decât lucruri care să-i despartă.

Cu timpul, ei au avansat în carieră, au ajuns pe diferite poziții de decizie în mediul privat, în sectoarele publice din diferite state sau în instituțiile europene, de unde au putut continua colaborarea, întărind astfel unitatea europeană. Poate doar Spațiul Schengen să fi făcut mai mult pentru ideea europeană decât Erasmus.

Dar pentru Boris Johnson a fost prea mult. Deși retragerea din Erasmus nu era obligatorie, odată cu părăsirea Uniunii Europene – țări care nu sunt membre ale Uniunii Europene, precum Norvegia sau Turcia, fac parte din program.

Studenții care se află deja pe pământ britanic profitând de această facilitate vor putea să-și finalizeze șederea, dar cooperarea se va încheia din septembrie 2021.

Ziarul francez Liberation a venit și cu câteva cifre ilustrând profitabilitatea programului, pentru toate părțile.

Astfel, în 2017, de exemplu, peste 16.000 de studenți britanici mergeau la diferite universități europene prin programul Erasmus. În același timp, peste 30.000 de studenți europeni veneau la universitățile britanice, fără a fi nevoie să plătească cei aproximativ 10.000 de euro constând în taxe de școlarizare.

Pare că programul genera un deficit pentru universitățile engleze, ale căror taxe de admitere sunt mult mai mari decât media europeană.

Însă, potrivit unui studiu publicat în martie de un grup de universități engleze, părăsirea Erasmus ar putea costa mai mult Marea Britanie. Și aceasta pentru că, după deducerea costurilor de participare la program, prezența studenților Erasmus aducea un beneficiu de aproximativ 265 milioane de euro în fiecare an. Ca să nu mai vorbim de câștigurile mai puțin cuantificabile, cum ar fi oportunități de stagiu sau locuri de muncă ori experiența internațională, foarte apreciată de recrutori.

Și tocmai studenții din medii mai puțin privilegiate au obținut cele mai mari beneficii din programul european.

De acum înainte, dacă vor dori să facă stagii în universități britanice, europenii, la fel ca alți studenți internaționali, vor trebui să plătească taxe în medie de două ori mai mari decât cele ale britanicilor și să obțină o viză de studiu. Ceea ce înseamnă o pierdere pentru toate părțile.

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica

 
Eurocronica din 28 decembrie 2020