Cum se instaurează frica și tensiunea în Europa: „Strategia celor o mie de lovituri”

terorism.png

Trecătorii se reculeg la Catedrala Notre Dame din Nisa, locul atacului terorist de la sfârșitul lunii octombrie, Nisa, 31 octombrie 2020
Sursa imaginii: 
AFP via France24

După valul de atacuri teroriste din Franța, Austria a fost la rândul său ținta unui atac, la începutul acestei săptămâni. A doua zi, Regatul Unit a anunțat că și-a ridicat nivelul de alertă de la „substanțial” la „grav”. Sufocată deja de Covid-19, Europa trebuie să facă față unei amenințări teroriste din ce în ce mai îngrijorătoare.

O serie neagră care ne amintește că amenințarea teroristă nu s-a risipit în umbra pandemiei Covid-19.

Jenny Raflik, profesor de istorie contemporană a relațiilor internaționale la Universitatea din Nantes și specialist în probleme de securitate și terorism, a răspuns câtorva întrebări formulate de reporterul France24:

 

După Franța, Austria a fost ținta unui atac violent luni seara. Pandemia Covid-19 a pus până acum amenințarea teroristă pe un plan secundar?

Jenny Raflik: Da, într-un fel. Aș remarca existența a doua etape. Prima ne arată că, din martie, ne-am scufundat incontestabil într-o obsesie mediatică față de virus, descoperirea și consecințele acestuia. Am uitat de amenințarea teroristă, dar ea a fost mereu prezentă. Trebuie doar să citiți studiul Ministerului de Interne publicat în aprilie 2020 pe acest subiect pentru a ajunge la aceeași concluzie.

Primăvara trecută, propaganda jihadistă a “revendicat” Covid-19, prezentându-l ca pe o răzbunare divină împotriva Occidentului. Deși autoritățile nu au uitat de aceste amenințări, chiar și la apogeul epidemiei, au făcut din gestionarea crizei de sănătate o prioritate.

Asasinarea profesorului din Conflans-Sainte-Honorine, pe 16 octombrie, a schimbat ordinea lucrurilor. Ca întotdeauna, neliniștea post atac a fost considerabilă. Se pare că acum, lupta împotriva terorismului a devenit o prioritate. Totuși îmbinarea acestor două amenințări (pandemie și terorism) este o provocare imensă pentru autoritățile publice. Mai mult ca oricând, trebuie să se acționeze pe două fronturi de importanță crucială.

Aceste evenimente au un impact negativ și asupra cetățenilor.  Contextul pandemiei ne-a slăbit deja din punct de vedere psihologic. Prin urmare, ne simțim și mai vulnerabili în fața naturii insuportabile a amenințării teroriste.

În cazul Austriei se poate vorbi de un val de atacuri teroriste în ultimii ani, precum în Franța?

Austria nu a avut parte de violențe comparabile cu cele din Franța, această țară nu are aceleași dimensiuni și nici aceleași sau aceleași mize. Cu toate acestea, Austria nu a fost cruțată. În martie 2018, un tânăr, descris de polițiști drept simpatizant islamist, a comis un atac cu cuțitul în fața ambasadei iraniene de la Viena, după care a fost împușcat mortal. În 2017, un cuplu fusese ucis la Linz, în vestul țării, de un bărbat care se justifica cu argumente religioase. Poliția austriacă anunțase, de asemenea, că a dejucat câteva atacuri organizate pe teritoriu austriac.

Ultimele atacuri din Franța, și nu numai, par să aibă un mod de operare similar: cel al indivizilor care acționează singuri, fără resurse semnificative sau sprijinul vreunei organizații...

Atentatele din ultimele săptămâni nu sunt atacuri la scară largă, precum cele din 13 noiembrie 2015. Acești indivizi acționează într-adevăr izolat. Ei aplică strategia celor „o mie de lovituri” inițiată de Al-Qaeda în 2004, preluată apoi de grupul Stat Islamic, ISIS, în special prin vocea purtătorului de cuvânt al acestuia, Abu Mohammed al-Adnani, zece ani mai târziu.

Această strategie solicită tuturor să lovească inamicul cu atacuri de intensitate redusă, oriunde s-ar afla, pentru a-l epuiza treptat și pentru a-i învinge capacitatea de rezistență.

Aceste acțiuni nu au înlocuit atacurile teroriste la scară largă, ci sunt și mai îngrijorătoare, deoarece este mai dificil pentru autorități să-i identifice pe agresori. Mai presus de toate, această strategie este o armă deosebit de redutabilă pentru instaurarea fricii în societate și provocarea tensiunilor interne.

 

Amenințarea teroristă care planează asupra Europei necesită măsuri de securitate comune?

UE are deja câteva instituții în acest domeniu. După atacurile teroriste de la Madrid din 2004, liderii celor 27 de țări au adoptat o declarație privind lupta împotriva terorismului.

Astfel a fost creat un post de coordonator UE dedicat acestui dosar. De asemenea, UE a reușit să pună pe picioare o serie de dispozitive precum PNR (Passenger name record), un instrument de centralizare a datelor pasagerilor, care monitorizează zborurile europene, adoptat în 2016 de Parlamentul European.

Dar, deși UE poate pune instrumentele necesare pe masă, ea nu este menită să înlocuiască statele naționale, deoarece lupta împotriva terorismului intră sub autoritatea suverană.

Un răspuns comun nu ar fi neapărat cel mai potrivit, deoarece interesele, precum  și amenințările suferite de fiecare țară, nu sunt aceleași. Cu toate acestea, cele 27 de țări vor trebui să fie unite în fața dublei amenințări cu care ne confruntăm.

Mai ales că mijloacele financiare nu sunt nelimitate: pentru a investi într-un domeniu, va fi necesar să tăiem fondurile destinate altui domeniu. Va fi o provocare importantă.

 

Traducere de Anda Costiuc după France 24

Editor: Șerban Georgescu