Ultima dezbatere prezidențială americană: Trump în ofensivă, Biden ofensat

sua.jpg

La universitatea Belmont din Nashville, statul Tennessee, a avut loc joi, 22 octombrie, ultima dezbatere a pretendenților la funcția de președinte al Statelor Unite
Image source: 
AFP/via rfi.fr

A avut loc ieri seară, la universitatea Belmont din Nashville, statul Tennessee, a doua și ultima dezbatere a pretendenților la funcția de președinte al Statelor Unite. A fost un duel mai liniștit decât precedentul - din cauza noilor reguli impuse de organizatori - 90 de minute consacrate unui sextet de subiecte, lupta împotriva coronavirus-ului, efectele crizei economice și pandemiei asupra familiilor americane, tensiunile rasiale, dereglarea climatică și politicile ambientale, securitatea națională cu abordările contrastante ale celor doi candidați. Punctul de maximă tensiune al confruntării a fost cel în care liderul lumii libere a înțeles să amplifice, fără dovezi, acuzății care circulă în ecosfera trustului mediatic Murdoch - televiziunea Fox și cotidianul New York Post - conform cărora fiul lui Joe Biden, Hunter, ar fi făcut afaceri tenebroase în Ucraina, Rusia și China.

Corespondentul RFI Radu Tudor a urmărit dezbaterea:

 

 

Au încercat să-l țină, sfetnicii, pe poteca din ce în ce mai strâmtă spre victorie.

Au încercat să-l păzească de impulsurile auto-distructive care au transformat prima tele-încleștare cu rivalul său Democrat într-un circ de întreruperi, eschive în dosare-cheie și rătăciri prin hățișurile fantasmagoriilor și teoriilor conspiraționiste.

Succesul a fost, cu o formulă eufemistică, parțial.

„Joe a primit trei milioane și jumătate de dolari de la soția bunului său prieten, fostul primar al Moscovei. Te-au plătit cu bani grei, și probabil că o fac în continuare. Și acum, oribilele e-mailuri despre mormanele de banii pe care i-ai luat tu și familia ta. Și Joe, erai vice-președinte când se întâmpla asta, și cred că le datorezi americanilor o explicație”.

Mizează enorm pe această carte, ocupantul Casei Albe, trecând nonșalant peste dezmințirile rivalului său, ignorând ironiile, ridicolul și culmile ipocriziei pe care se plasează întrucât el însuși cară povara unui trecut umbros de afacerist și a unui prezent prezidențial cu iz de corupție și îmbogățire personală și familială pe banii contribuabilului.

„Nu-l interesează deloc să muncească și să-i ajute pe alții, nu doar pe sine și pe prietenii lui. Nici nu se gândește acum, în aceste ore, să sprijine milioanele de oameni care, din cauza pandemiei, cu greu își pot plăti chiria sau mâncarea. El, pe de altă parte, se descurcă bine. Știm că face în continuare afaceri în China, are chiar un cont bancar secret acolo. Cum de e posibil?”, s-a întrebat, la începutul unei serii de evenimente de campanie, fostul președinte Barack Obama.

Un serial investigativ publicat de New York Times, dezvăluie, cu efect de picătură chinezească, practicile fiscale dubioase ale trustului Trump, afacerile pe care președintele și familia sa le desfășoară în țări precum Turcia, India, Filipine sau China - căreia între 2013 și 2015 i-ar fi achitat 188.561 de dolari în taxe, mult mai mult decât în propria sa țară, unde în ultimii 18 ani a declarat pierderi enorme și a plătit fiscului federal zero până la suspect, ridicol de puțin.

Nu se împiedică în ridicol, Trump. În 2016, în a treia dezbatere cu Hillary Clinton, candidatul acuzat că este "marionetă a Rusiei" întorcea acuza.

E un nărav de care nu s-a dezbărat nici patru ani mai târziu, cum nu s-a dezbărat nici de obiceiul de a nega pur și simplu realitatea, chiar și cea mai tragică.

„Din ce în ce mai mulți pacienți se însănătoșesc. Avem o problema care e globală, în toată lumea, și am fost felicitat de șefii de stat ai multor țări pentru ce am fost capabili să realizăm. Dispare, se duce boala, am dat colțul, cum îmi place să spun”.

Într-o țară în care numărul cazurilor crește în peste 30 de state, în care nivelul zilnic al infectărilor depășește 60.000, în care numărul pozitivilor a depășit 8.400.000 iar al morților 223.000, a trafica în auto-satisfacție sau fantezii rozacee este auto-distructiv politic.

„Este înfățișarea clară a unui candidat pe culmile disperării, care știe că pierde”, completa Chuck Hagel, fost senator Republican și ministru al apărării în Executivul Obama. Este o vulnerabilitatejpe care Joe Biden a știut s-o exploateze.

„Spune că învățăm să trăim cu virusul. Învățăm să murim cu virusul. Prognoza este de încă 200.000 de morți până la sfârșitul anului, și ne aflăm în situația în care președintele încă nu are un plan. E același care ne spunea, "fiți liniștiți, dispare până la vară". Ne aflăm în preajma unei ierni epidemiologice întunecate, fără un plan și fără perspectiva unui vaccin pentru majoritatea americanilor înainte de mijlocul anului viitor”.

Fostul vice-președinte, care a consacrat această săptămână exclusiv pregătirilor pentru ultima dezbatere înaintea sorocului electoral, a survolat ruinele lăsate în urmă de uraganul incompetenței manageriale trumpiene și a oferit, în această sferă ca și în celelalte cinci ale dezbaterii, alternativa experienței, competenței și spiritului de co-operare pe care le-a întruchipat într-o carieră politică de 47 de ani.

Soluții la probleme reale nu fanfaronadă, bi-partizanat nu chemări la inculparea și arestarea adversarilor politici, decență și norme în discursul public, restabilirea demnității funcției prezidențiale și a prestigiului Americii în lume.

Sunt semne că din ce în ce mai mulți îmbrățișează alternativa Biden. O dovedesc sondajele, care-l plasează în avantaj mediu de aproape 10 puncte procentuale pe plan național și la distanțe comfortabile în câteva state-cheie precum Pennsylvania sau Michigan, o dovedește mobilizarea fără precedent la votul anticipat, cu așteptări interminabile pe alocuri și voința clară a electoratului Democrat de a-și face auzit glasul pe care Republicanii la butoane legislative încearcă, în multe state, să-l stingă prin manevre obstrucționiste.

Imensa majoritate a modelelor predictive îl dau câștigător pe Joe Biden; reputatul cabinet de prognoză electorală FiveThirtyEight îi acordă 88 de șanse din 100.

Trump rămâne însă Trump, iar Joe Biden poate fi, cu un strop de ghinion sau un capriciu de Florida, Hillary Clinton în 2016 sau Al Gore în 2000.

„Sondajele nu detectează "votul ascuns" Trump. Conservatorii și adepții săi nu-și împărtășesc liber opiniile solicitate prin telefon. Știm cazuri de persoane bătute, hărțuite, jefuite domiciliar pentru vina de a fi exprimat păreri care nu corespund liniei politice corecte”, a reamintit analistul de la Trafalgar Group, Robert Cahaly.