Iunie 1940: Țărani basarabeni atacă armata română în retragere (I)

retragere_basarabia.jpg

Retragerea armatei române din Basarabia iunie 1940
Retragerea armatei române din Basarabia din iunie 1940 a avut loc în dezordine
Image source: 
https://razboiulpentrutrecut.files.wordpress.com/

La sfârșitul lunii iunie 1940, armata română s-a retras din teritoriile anexate de Uniunea Sovietică în urma unui ultimatum cu termen de 48 de ore: Basarabia, nordul Bucovinei și Herța. Retragerea s-a făcut în grabă și dezordine și a avut consecințe majore. 

Istoricul Adrian Cioflâncă, director al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România (CSIER) și membru în colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a explicat într-un interviu la RFI contextul în care a avut loc retragerea și modul în care s-a petrecut. 

Reporter: Care era contextul geo-politic de la sfârșitul lunii iunie 1940 în care se găsea România?

Adrian Cioflâncă: În vara lui 1940 suntem la 10 luni după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, suntem la aproape un an de la semnarea Pactului Ribbentrop - Molotov între Germania Nazistă și URSS care a dus la împărțirea Poloniei și a permis Uniunii Sovietice să ocupe estul Poloniei după ce statul polonez a fost atacat de Germania Nazistă la 1 septembrie 1939 și să revendice în vara anului 1940 Basarabia și o bucată din Bucovina. 

Viaceslav Molotov (stânga) dă mâna cu Joachim von Ribbentrop
Pactul germano - sovietic semnat la 23 august 1939 de Molotov (stânga) și Ribbentrop a pecetluit soarta Basarabiei
Image source: 
Wikipedia

De asemenea, în privința războiului, Franța tocmai fusese înfrântă în mai - iunie 1940, fuseseră ocupate statele nordice, așadar Germania era în poziția de a dicta ce urma să se întâmple în mare parte din Europa și de asemenea avem URSS revendicând un rol geo-politic și militar în această zonă din Europa de est și revendicând teritorii care făceau parte din România Mare prin cele două note ultimative transmise României după 26 iunie 1940.

Așadar este un context extrem de complicat, România se îndepărtează de alianțele tradiționale cu Marea Britanie și Franța, oricum Franța nu mai exista ca stat independent după campania germană, singura speranță, dar cu forțele slăbite, era Marea Britanie, care se vedea înghesuită în insulă și într-o situație militară critică. 

În acest context URSS simte fereastra de oportunitate și revendică teritoriile românești de dincolo de Prut și după aceste note ultimative, care sunt care sunt foarte greu de pus în aplicare logistic, politic, militar, în termenul de câteva zile oferit de sovietici.

Cum era ușor de așteptat, în urma notelor ultimative se produce haosul în Basarabia și nordul Bucovinei, armata și administrația se retrag precipitat, de asemenea în zona Galați se produce o forfecare între refugiați, între cei care plecau din teritoriile care reveneau sovieticilor și zeci de mii de oameni - asta e un lucru mai puțin cunoscut - care doresc să părăsească România, pentru a ajunge în Basarabia. 

Reporter: Care era componența etnică a celor care doreau să părăsească România și să treacă în Basarabia?

Adrian Cioflâncă: Avem o componență etnică mixtă, în primul rând avem țărani basarabeni, în special din zone de sud ale Basarabiei, care emigraseră sezonier pentru muncă în România.

Jandarmi români dezarmați de sovietici în Basarabia, iunie 1940
Unii militari români au fost dezarmați de sovietici în Basarabia în iunie 1940
Image source: 
Arhiva națională a Republicii Moldova

În școala sociologică există un studiu foarte lămuritor asupra acestui subiect, care arată că din sudul Basarabiei - o zonă extrem de săracă, supusă secetei, țăranii plecau spre Dobrogea, unde exista o agricultură mai prosperă și spre zonele industriale din București și din preajma Capitalei sau din restul Munteniei. 

Asta este o componentă, o altă componentă o constituiau evreii care de asemenea migrează pentru muncă sau pentru comerț, o parte dintre ei erau comercianți și aveau piață de desfacere sau oportunități comerciale mai bune în Vechiul Regat, de asemena avem un număr de etnici ruși și ucrainieni care și ei se folosesc de oportunitățile de pe piața muncii pentru a merge în Muntenia în special, pentru a găsi de muncă. 

Ei sunt originari din Basarabia care doresc să se întoarcă acasă. Or, acești oameni au fost descriși de propaganda României în vara lui 1940 ca fiind comuniști, ca fiind iubitori ai URSS, ca fiind trădători de țară, dar cei mai mulți dintre ei doreau pur și simplu să se întoarcă acasă, este un lucru firesc. 

Reporter: Dar printre evreii care doreau să treacă în Basarabia care devenea parte a URSS, exista și o motivație legată de antisemitismul oficial din România din vara anului 1940?

Adrian Cioflâncă: Evident, lucrurile se întâmplau astfel pentru că după 1938, după venirea la putere a guvernului antisemit Goga - Cuza a fost lansat și implementat de guvernele ulterioare o măsura care avea să aibă un efect dramatic asupra evreimii din România, anume revizuirea cetățeniei.

După cm se știe, după Primul Război Mondial evreii au primit cetățenia României în masă: o marotă după Primul Război a mișcărilor naționaliste a fost că cei care au primit cetățenie nu erau îndreptățiți pentru aceasta și atunci când a fost prinsă oportunitatea istorică a fost introdusă această măsură de revizuire a cetățeniei care a lăsat aproape jumătate din evreimea României fără drepturi cetățenești.

Reporter: Din punct de vedere geografic, care dintre evrei au fost cei mai afectați de această măsură?

Adrian Cioflâncă: Au fost afectați evrei din toată țara, dar mai afectați au fost evreii din provinciile alipite după Primul Război Mondial și afectați dramatic, într-o proporție foarte mare au fost evreii basarabeni. 

Așadar, acești evrei basarabeni aveau motive temeinice să plece de pe teritoriul unui stat cu tendințe din ce în ce mai evidente antisemite și să caute refugiu în ceea ce părea răul mai mic din acea perioadă, adică URSS care la nivel propagandistic făcea caz de nerespectarea drepturilor minorităților. 

Reporter: Dar nu era o mișcare neapărat ideologică, pro-bolșevică sau pro-comunistă, așa cum acuza conducerea României de la acea dată.

Adrian Cioflâncă: Mișcarea comunistă din acea perioadă era minusculă, mai puternică decât știm astăzi pentru că aflăm din diferite rapoarte ale armatei, ale poliției, ale jandarmeriei că exista o mișcare subterană comunistă activă, dar totuși minusculă.

Parada militară sovietică la Chișinău
Pe 4 iulie 1940 a avut loc o paradă militară sovietică la Chișinău
Image source: 
Arhiva națională a Republicii Moldova

Când vorbim de zeci de mii de oameni, este evident că altele sunt motivele pentru care aceștia au decis să aleagă URSS în momentul ultimatumului și vorbim, așa cum v-am spus, de origine, unii se duceau acasă, din motive de drepturi, evreii în special nu aveau drepturi pe teritoriul României, cei mai mulți dintre ei.

De asemenea vorbim de teama de represalii pe motive etnice, acesta este motivul pentru care ruși sau ucrainieni aflați pe teritoriul României caută să plece cât mai repede.

Vorbim și de o simpatie difuză, foarte greu de măsurat astăzi pe baza surselor pe care le avem, față de comunism a unei minorități dintre refugiați și în felul acesta avem plaja motivelor pentru care oamenii se urcă în trenuri, în căruțe, în mașini sau pleacă pe jos spre granița din zona Galați și cea din zona Iași.

Reporter: Ce se întâmplă la Galați pe data de 30 iunie 1940? 

Adrian Cioflâncă: Galați este una dintre zonele de tranzit în care se perece această forfecare de refugiați. Din Basarabia erau extrași militari, reprezentanți ai administrației și ai autorităților românești pe calea apei sau pe calea terestră pe podul de la Giugiulești, așadar două căi de retragere foarte înguste.

Trebuie ținut cont că în zona sudului Basarabiei soviticii au înaintat mult mai repede decât calendarul stabilit cu partea română. Cert este că ei au trimis trupe mecanizate și aeropurtate, zona Bolgradului și Izmailului au fost ocupate de parașutiști, care au blocat trenurile în gara Bolgrad, trenurile cu refugiați din ziua a doua, a treia, iar acest lucru a sporit haosul. 

Populația locală încurajată de prezența sovietică a început să revendice cai, căruțe, alte utilaje pe care armata română le rechiziționase pe parcursul anului 1940.

Reporter: Este adevărat că asemenea elemente încurajate de prezența armatei sovietice au atacat militari români?

Adrian Cioflâncă: Avem situații de toate felurile, principalul factor de agresiune la adresa românilor o constituie trupele sovietice care în câteva situații dezarmează și degradează militari români în zona Bolgrad - Izmail.

Locuitori ai Basarabiei întâmpină Armata Roșie
Unii locuitori ai Basarabiei au salutat sosirea Armatei Roșii
Image source: 
Arhiva națională a Republicii Moldova

Populație locală aflată în preajmă profită de situație pentru a jefui trenurile regimentare și pentru a lua ceea ce considerau că este al lor.

Dar să vedem care este situația: vorbim pe de o parte de trupe înarmate, care aveau într-adevăr ordinul să nu deschidă focul, vorbim de trupele române, și pe de altă parte populație civilă, care avea o marjă de intervenție agresivă limitată.

Au fost huiduieli, au fost altercații fizice pe parcursul retragerii, diferite scene de umilire a soldaților români, dar în asta a constat în cea mai mare parte a situațiilor atacul asupra trupelor române, anume o agresiune verbală sau fizică, dar fără a se deschide focul în multe dintre situații. 

Reporter: Dar nu a existat un atac de mari proporții de răbunare al populației evreiești împotriva armatei române.

Adrian Cioflâncă: Știți cine erau cei mai supărați pe trupele române? Țăranii basarabeni. Ăsta e un lucru trecut cu vederea în istoriografie, dar care se vede foarte bine din rapoarte.

Avem în acest moment în arhive sute de rapoarte individuale, făcute de diferite instanțe, care povestesc experiența individuală sau care raportează ce se întâmplă în zona de observație a raportorului.

În primul rând aș invoca o sursă nouă apărută la Arhivele Naționale ale României, din fondul Frontului Renașterii Naționale (partidul unic sub dictatura regală la acea vreme), așadar vorbim de raportori civili care nu au aceeași logică de raportare ca cea din instituțiile militarizate.

Aceste rapoarte arată că starea de nemulțumire față de autoritățile române care sunt acuzate de corupție și față de armata română care era acuzată de abuzuri multiple, de hoții, de comportament dictatorial și abuziv față de civili, era extrem de ridicată.

Acesta este un lucru foarte puțin cunoscut și este esențial pentru a înțelege lucrurile. Așadar, autoritatea, legitimitatea statului român în Basarabia se consumase în cei 20 de ani în care teritoriul fusese sub administrație românească, în special din cauza proastei guvernări, din cauza deficiențelor administrative, din cauza corupției.

Raportorii, în nenumărate situații, au evidențiat o stare de nemulțumire explozivă existentă în iunie 1940. Or, în momentul în care s-a creat această fereastră de oportunitate pentru țăranii basarabeni, care suferiseră din percepția lor din cauza trupelor române pentru că le fuseseră rechiziționate animale, căruțe, utilaje, deci mulți dintre ei fuseseră lăsați fără mijloace de subizistență, ei găsesc această oportunitate, se folosesc de autoritatea prezenței sovietice, pentru a reclama și pentru a recupera bunurile care le fuseseră luate sau unii dintre ei pur și simplu pentru a jefui, pentru a se îmbogăți, profitând de haosul din 1940.

Reporter: Este adevărat că o proporție foarte mare a militarilor români care erau basarabeni au dezertat?

Adrian Cioflâncă: Da și aici trebuie făcută diferența pentru că de multe ori când sunt numărate pierderile armatei române în iunie - iulie 1940 sunt numărați și dezertorii, de asta sunt raportate zeci de mii de pierderi, dar marea majoritate a celor care sunt socotiți ca pierderi sunt militarii cu origini basarabene care se decid, iarăși, absolut firesc, să rămână în Basarabia odată cu ultimatumul. 

Refugiați din Basarabia, iunie 1940
Alături de militari și administrația civilă, numeroși civili s-au refugiat din Basarabia în iunie 1940
Image source: 
Arhiva națională a Republicii Moldova

De exemplu Divizia 14 Infanterie din zona Iașiului - care se numea și Divizia Bălți - rămâne practic fără militari, trei sau patru cincimi din efectiv rămâne în Basarabia.

Multe unități sunt descompletate și sunt și situații în care militarii basarabeni, care erau tratați prost de regățeni, se revoltă împotriva foștilor camarazi. 

Avem în haosul acesta tot felul de situații în teren și ele trebuie privite cu putere analitică și punându-le pe toate cap la cap. 

Reporter: Am aflat acum peste 20 de ani o informație și poate că puteți să mi-o confirmați, potrivit căreia după revenirea armatei române în Basarabie în iunie 1941, Antonescu a vrut să tragă la răspundere pe cei care s-au dedat la agresiuni împotriva armatei române cu un an înainte, dar a renunțat pentru că erau prea mulți și majoritatea erau români basarabeni.

Adrian Cioflâncă: Da, pe de altă parte sunt două lucruri care se întâmplă în iunie 1941 când trupele române revin în Basarabia.

Mai mulți comandanți de unități cer să revină exact în zonele de unde au plecat în iunie 1940, cu gândul clar de răzbunare, iar Antonescu aprobă acest lucru și de asemenea în ordinele lui Antonescu, în discursurile adjunctului său, Mihai Antonescu, în discursurile unor comandanți ai marilor unități care operează în Basarabia este prezentă tema răzbunării.

Deci aceste lucruri chiar s-au întâmplat, problema este că răzbunarea a luat forma găsirii uni țap ispășitor care erau evreii și cele mai multe dintre actele retributive se îndreaptă de fapt împotriva evreilor ajungându-se la crime în masă pe teritoriul Basarabiei.

Așadar, recapitulând, avem forțe care intervin împotriva trupelor române care se retrăgeau, militarii basarabeni dezertori, avem țărani basarabeni, avem trupe sovietice, de asemenea avem și populație evreiască urbanizată, care de asemenea este afectată de corupția, de discriminarea făcută de statul român până atunci și sărbătoresc schimbarea de regim, în diferite maniere, ori exprimându-și bucuria pe străzi, ori huiduind trupele române care se retrăgeau.

Interesant este că rapoartele militare pomenesc tot timpul cu aparentă precizie proporția de evrei din rândul celor ieșiți în stradă să protesteze, să-și exprime dezacordul față de trupele și autorităție române, iar eu mă întreb: cum știau trupele române aflate în tranzit în localități pe care nu le cunoșteau cine era evreu și cine nu era, pentru că vorbim de o perioadă în care vestimentația nu mai făcea diferența etnice și practic este evident că operează un imaginar antisemit care atribuie această opoziție față de autoritățile române unei alterități etnice.

Era foarte greu de admis pentru discursul oficial românesc că mulți dintre cei care protestaseră și își exprimaseră dezacordul față de "ai noștri", erau chiar "ai noștri", adică români basarabeni. 

(va urma: în partea a II-a - masacrul de la Galați și pogromul de la Dorohoi)

Ascltați intervil cu Adrian Cioflâncă realizat de Petru CLEJ