Buget de relansare UE: un compromis incert în luna iulie

2b57fa1d-0df4-b940-9e09-445851e1046a.jpg

summit 19 iunie 2020
Nimeni nu crede că Charles Michel va prezenta o propunere de compromis viabilă în iulie
Image source: 
European Union 2020

Clubul țărilor nordice respinge un buget UE pe termen lung prea generos - legat de cel de relansare economică – și cere împrumuturi moderate contractate pe o perioadă nu prea lungă. Unele condiționalități trebuie să fie luate în seamă. Charles Michel va face o propunere de compromis pentru viitorul summit ce va avea loc probabil în 15 iulie. 

Dezbaterea din 19 iunie, prin videoconferință, a liderilor UE a analizat propunerea Comisiei Europene de a injecta în economiile europene 750 de miliarde de euro, din care doar o treime ar fi împrumuturi și restul subvenții. 

Astfel, în centrul dezbaterii s-a aflat de fapt  un cumul a celor două sume , cea menționată de clubul nordicelor și cea dorită în sudul Europei. Acesta ar fi un buget de relansare cuplat cu bugetul UE 2021-2027 care ar fi garantul împrumuturilor. 

Dar împrumuturile contractate de Comisia Europeană ar fi posibile în baza economiilor deținând un triplu A , cele nordice. 

Aici intervin Olanda, Suedia, Austria și într-o oarecare măsură Danemarca. Ele propun ca unica sumă discutată să fie cea de 250 de miliarde sub formă de împrumut acordat statelor care fac cererea și care ar putea de altfel dovedi ca sunt capabile să plătească ulterior. 

Cancelarul Sebastian Kurz a declarat în urma videoconferinței că Austria își va păzi propriul interes în strânsă coordonare cu celelalte trei. De asemenea, condiționalități pentru împrumut trebuie să existe, a spus el. 

Ideea este inacceptabilă pentru Italia, Spania și purtătoarea lor de cuvânt Franța – care-și face aici subtil propriile-i jocuri.

De aceea, împreună cu Germania, Franța a relansat timid cooperarea de pe vremuri și a propus în luna mai ca 500 de miliarde să fie disponibile mai ales prin subvenții pentru țările cele mai afectate de Covid19. 

Dar cine a fost mai afectat de Covid19? se întreabă în estul european țările atinse mai putin de pandemie, dar poate mai mult de consecințele ei economice. Pentru ele, Italia , de exemplu care cerea inițial eurobonduri, nu prevăzuse nimic. 

Comisia Europeană a propus deci planul de 750 de miliarde de euro care include întreaga UE și pe care nordicele nu-l pot accepta. 

Prim Ministrul olandez Mark Rutte, șef al clubului austerelor, cere Uniunii Europene un „nivel realist de cheltuieli” și câștigă astfel puncte în sondajele naționale. 

Pozițiile europene sunt deci ireconciliabile. Presedintele UE Charles Michel a fost astfel invitat să facă o propunere de compromis pentru luna iulie. Având în vedere prăpastia care le desparte pe statele membre și sarcina imensă a lui Michel, nicio dată fermă nu a putut fi stabilită acum pentru viitorul summit UE. 

Un concert de viori neacordate

Problema este că Charles Michel – fost prim ministru belgian - nu a reușit încă să se impună ca șef al Consiliului European în fața liderilor UE. Din eșec în eșec, prost sfătuit, moale, fără carismă și parcă și fără voință politică, Michel nu pare a fi la înălțimea sarcinii care i-a fost încredințată.

Cât despre autoarea propunerii de compromis, Comisia Europeană condusă de nu mai puțin umbrita Ursula von der Leyen, statele membre au ferma intenție de a nu-i acorda încredere.

De altfel, propunerea franco-germană care amintea suma de 500 de miliarde de euro a fost mai mult o palmă dată Ursulei decât o adevărată propunere, un fel de-a zice „dacă nu ești în stare, lasă-ne pe noi”. 

Comentariul răutăcios al președintelui francez Emmanuel Macron care spunea în luna mai „am vrut să-i luam Comisiei câteva sarcini de pe umeri” era de fapt nimic altceva decât un avertisment adresat Bruxelles-ului și Ursulei personal pe care Franța a crezut-o în mod greșit apropiată de interesele Parisului. 

"Ursula e bună fiindcă am ales-o noi, statele membre , și nu Parlamentul European", ne spunea în decembrie 2019 un diplomat francez.

Intre timp, Franța realizează că Ursula este incapabilă de a-și alege preferințele sau chiar de a avansa singură. Pâna și echipa și-a construit-o pe un „consens”, adică a acceptat pe toată lumea fără discernământ și a suferit umilința de a-și vedea mulți candidați respinși de Parlamentul European. 

Fie că este vorba de Pactul Verde, de bugetul UE sau de coordonarea eforturilor legate de criza Covid19, Ursula e de acord cu tot, le dă dreptate tuturor, nu are o linie personală și nici o direcție clară. 

De aceea instituțiile europene sunt prinse acum ca într-un clește între interese economice naționale mai divergente ca niciodată și nu reușesc să se impună în fața capitalelor.