Europa Plus: ”Mai bine să fii ultimul care publică o știre adevărată decât primul care publică o știre falsă”

dino_serbia.png

Dino Jahic, redactor șef la Centrul sârb de jurnalism de investigație,
Image source: 
http://fakenews.rs/

Știrile false au devenit un element component al vieții cotidiene; acest lucru ne-a determinat să căutăm cele mai bune mijloace pentru a le detecta, verifica și suprima. Am discutat despre acest subiect cu redactorul șef de la Centrul sârb de jurnalism de investigație, Dino Jahic.

Centrul sârb de jurnalism de investigație (CINS) este o organizație care face cercetări pe teme precum crimă organizată, corupție, sistemul judiciar, și alte domenii care influențează viața unui număr important de cetățeni ai Serbiei, scopul fiind cel de a promova jurnalismul independent, responsabil și profesional. Jurnaliștii de la Centrul sârb de investigație au primit anul trecut Premiul european pentru jurnalism de investigație.

Știrile false sunt definite drept știri create și difuzate la fel ca cele adevărate, dar având în vedere că numărul de titluri clickbait este în creștere și că informațiile sunt deseori scoase din contextul lor real, este necesar să vedem ce implică acest termen mai exact. Ce credeți că înglobează acest fenomen?

Știrile false sunt de fapt minciuni, mie așa îmi place să le numesc. Formează multitudinea de informații neadevărate, nesigure, neverificate, indiferent de maniera în care sunt prezentate sau difuzate. Tot ceea ce tocmai ați enumerat sunt factori care îi păcălesc pe cititori într-un fel sau altul. De exemplu, dacă plasezi orice tip de informație într-un context greșit, oricât de adevărată ar fi, se creează o știre falsă. De exemplu,  atunci când tabloidele publică informații ce vizează subvențiile acordate Centrului de jurnalism de investigație - nu mai spun că de cele mai multe ori se înșeală - este inventat un context conform căruia am fi primit acești bani pentru „a submina statul” sau că desfășurăm o campanie împotriva președintelui sârb Aleksandar Vucic etc., sau că această sumă reprezintă de fapt un sac de bani pe care cineva ni l-a zvârlit în față și de care putem dispune oricând avem nevoie.

În realitate banii pe care-i primim sunt folosiți de exemplu pentru a analiza efectele negative asupra mediului în Serbia, un lucru foarte util de știut pentru cetățenii sârbi. De altfel, dacă împarți suma totală a subvențiilor la numărul de luni de cercetare (pe întreaga durată a proiectului) și dacă deduci impozitele și costurile de servicii publice, îți dai seama că sumele sunt foarte modeste și că nu te îmbogățești datorită serviciului pe care îl ai și cu atât mai puțin ai putea să „distrugi pe cineva”. Așadar, unul dintre elementele-cheie ale jurnalismului este să plasezi informația în contextul potrivit. Și mi se pare că în Serbia nu se prea întâmplă acest lucru.

Știrile false sunt peste tot, atât în presa națională cât și în cea străină, iar acest fenomen se intensifică foarte mult și afectează sursele viabile de informare. Cum combate redacția dvs. aceste știri false?

Cel mai bun mijloc este să demaschezi toate aceste minciuni. Noi nu facem acest lucru în același fel ca site-ul specializat în detectarea știrilor false, "Fake News", ci prin propriile noastre mijloace. De exemplu, Jorgovanka Tabakovic, o femeie din domeniul politic din Serbia obține diploma de doctorat. Noi analizăm teza sa de doctorat și demonstrăm că mai mult de 20% din textul redactat de ea aparține altor autori fără ca aceasta să fi menționat sursele.

Un alt exemplu - autoritățile declară că lupta împotriva corupției nu a avut niciodată succes - atunci trimitem sute de cereri la tribunale, la procurori, la poliție pentru a avea acces la informații. Și în felul acesta demonstrăm că în realitate cazurile de corupție sunt de fapt foarte rar tratate. Pentru această investigație am obținut un premiu internațional important, Premiul european pentru jurnalism, doar că am făcut o muncă de cercetare pe care instituțiile publice ar fi trebuit în mod normal să o efectueze. Poate chiar nu au acest informații sau poate le ascund.

Având în vedere că verificarea știrilor suspectate că ar fi false ar putea ține de domeniul jurnalismului de investigație, care sunt recomandările dumneavoastră pentru a realiza o investigație adecvată în acest caz?

Unul dintre elementele cele mai importante ce ține de munca jurnaliștilor de investigație este verificarea infomațiilor reale, fact-checking. Orice articol publicat de către Centrul sârb de jurnalism de investigație a fost în prealabil supus unui proces uneori extrem de dificil, pe parcursul căruia o persoană care nu a văzut niciodată textul verifică toate informațiile pe care acesta le conține, având în vedere că nu are un punct de vedere format, spre deosebire de jurnalistul sau redactorul șef care s-a familiarizat într-un anumită măsură cu povestea.

Acest proces durează în funcție de câte dovezi furnizează jurnalistul. Dacă o informație nu poate fi demonstrată, oricât de interesantă sau atractivă ar fi, aceasta va fi eliminată din text. Acest lucru ne permite să ne menținem credibilitatea și în felul acesta suntem protejați de posibile erori. Cel mai adesea, erorile nu sunt acolo unde te aștepți să le găsești, în elementele-cheie ale poveștii - sunt mai degrabă ascunse într-un colțișor. De aceea, este foarte important să verifici datele, numele, cifrele, locurile comune, frazele generale „subînțelese” care de fapt sunt greșite. De exemplu, alegerile au avut loc în luna martie iar guvernul s-a format în luna aprilie și din greșeală apare scris că alegerile au avut loc în aprilie; nu este o greșeală prea gravă, dar acest lucru afectează credibilitatea jurnaliștilor de investigație, fiindcă dacă un jurnalist comite o astfel de greșeală atunci i se poate reproșa: „Dacă nu ați fost capabil să verificați data exactă a alegerilor electorale sau numele unei persoane, cum aș putea să am încredere pe viitor când apar informații despre subiecte mai serioase, mai importante?”

Știrile false nu sunt specifice doar tabloidelor, în general ele sunt greu de identificat. Care este metoda cea mai eficientă prin care se identifică acest fenomen?

Este o frază în Codul deontologic al jurnaliștilor din Serbia care spune că jurnaliștii trebuie să urmărească să-și desfășoare activitatea cu diligență profesională. Cred că în felul acesta răspund la întrebarea dvs. Jurnaliștii trebuie să fie atenți, trebuie să lucreze în tihnă, oricare ar fi exigențele în materie de rapiditate impuse în era digitală. Mai bine să fim ultimii care publică o știre documentată decât primii care publică o știre falsă.

Așadar pentru această profesie este foarte important să fii atent, să utilizezi logica și să-ți păstrezi spiritul critic. Orice frază în care sursa de informare nu este indicată specific, ci doar  se specifică „câteva surse bine documentate” și nu este susținută de dovezi, este suspectă. Orice frază care începe cu „cu toții știm că” sau „este cunoscut faptul că” trebuie citită cu foarte multă atenție fiindcă este posibil ca acolo să fie ascunse minciunile. Care este fundamentul când afirmăm că o informație este bine cunoscută? Aici trebuie menționate și rețelele sociale - trebuie să înțelegem că aceste rețele retransmit în direct un eveniment și sunt de obicei primele surse de informare, dar asta nu le face în niciun caz surse viabile. Zeci de informații false sunt în fiecare zi publicate pe rețelele sociale, fie întâmplător fie intenționat; de aceea devin virale și greu de combătut.

Unele evenimente care s-au produs în cursul ultimelor câteva decenii arată faptul că impactul știrilor false este de mare anvergură. Care este, după părerea dvs., cel mai bun mijloc de eliminare a difuzării acestor știri?

O activitate jurnalistică serioasă. Să înveți de la cei care au rezistat tentației de a crea o realitate falsă. Verificarea informațiilor. Susținerea și promovarea surselor de informare credibile care nu au înșelat niciodată publicul de când au fost înființate. Am tot menționat până acum aceste lucruri, dar țin să subliniez că o mare parte din responsabilitate cade pe umerii jurnalistului și redactorului; lor le revine datoria să decidă dacă fac compromisul să publice titluri clickbait care prezintă texte cu informații greșite sau dacă vor verifica înainte subiectul pe care-l publică. Acest proces poate fi uneori dificil și ia mult timp, în special în cazul proiectelor de investigație. Am menționat deja teza doctorală a Jorgovankăi Tabakovic - ne-a luat mai mult de șase luni de cercetare pentru a demonstra că unele părți ale lucrării au fost plagiate. Am utilizat un program de detectare a plagiatului, apoi am verificat tot conținutul programului, i-am contactat pe autorii adevărați și am verificat apoi informațiile. Cel mai adesea, nu trebuie decât să apeși de două ori pe un buton și să stai 2-3 minute ca să verifici o informație pe un site web. Nimeni nu are dreptul să spună că nu poate face acest lucru.

 

Traducere de Smaranda Teodoriu, după articolul semnat de Sandra Maksimović, publicat pe site-ul fakenews.rs

Toate articolele din seria Europa+ publicate de RFI România aici